După cum am obişnuit şi în alte cazuri, vă informez, dragi prieteni, cu privire la rezultatele iniţiativelor de acest tip.
Iată ce s-a întîmplat cu licitaţia din acest an:
De această dată a fost oferită o chitară acustică de tip western, marca de lutier Simon and Patrick, o marcă bună de producători de chitare de performanţă, dar care lucrează ca atelier de serie. Chitara are un istoric special, după cum am scris.
După două strigări pe blog, patru mesaje pe facebook şi două pe mailul privat, chitara a ajuns la 1650 ron, minimul pentru organizarea concursului.
Dintr-o dată, în ultima zi, fiul meu, care a văzut licitaţia pe blog, el însuşi chitarist, elev al prof. Sabău, mi-a făcut o ofertă de nerefuzat.
Mi-a spus că această chitară are o valoare specială pentru el şi că este legată de o parte din copilăria lui (pe la 9 sau 10 ani asculta continuu CD-ul amintit în postarea despre licitaţie), de asemenea, îi place foarte mult cum sună.
Poate cineva rezista la aşa ceva? Aş fi putut îndepărta chitara din casă după o asemenea ofertă. Aşa că am făcut bine de am adus chitara înapoi acasă şi acum stă agăţată la loc de cinste în camera lui.
Al doilea lucru surprinzător: Hora S.A. s-a oferit din nou să plătească cele trei premii I, II şi III pentru concursul nostru.
Toate cele trei premii au ajuns prin intermedierea domnului Gabriel Hărăpescu şi cu bunăvoinţa domnului Director General Nicolae Bâzgan.
Le mulţumesc şi pe această cale pentru excelenta iniţiativă.
Voi reveni cu fotografii ale excelentelor chitare pe care le-au propus ca premiu reprezentanţii Hora şi cu alte detalii legate de concursul şi concertul de săptămîna viitoare.
Vă mulţumesc tuturor celor interesaţi de promovarea muzicii şi educaţiei muzicale de calitatea în ţara noastră şi în special în mediul evanghelic.
Iubirea de fiu si iubirea de tata…
Da, El ne leagă!
Tatăl!
Emotionant, ca de obicei!
Felicitari pentru aceste initiative si slava Domnului pentru aceste rasturnari spectaculoase 🙂
felicitări lui Dumnezeu!
așa e viața, nemonotonă, și îți rezervă surprize
Cele mai mari! Şi cea mai mare supriză este moartea!
Abia aştept să deschid cutia cu … cadoul!
Pingback: El Negrito | Marius Cruceru