După cum am anunțat încă de anul trecut, am încercat să deschidem în Oradea o nouă şcoală de chitară clasică (cursurile s-au desfăşurat în cadrul Universității ca modul opțional de chitară clasică pentru studenţii acestei instituţii, dar a fost deschis şi pentru alte persoane din afara instituţiei). Se pare că va trebui să continuăm. Anul trecut a fost un adevărat succes. Punctul culminant a fost școala de vară la care au participat și cei care au învățat pe parcursul anului secretele instrumentului de la prof. Ioan Sabău, alături de studenții de la pedagogie muzicală.
S-a întîmplat ca cel mai bun dintre chitariști să fie chiar unul dintre cei care au luat lecții în afara modului.
Împreună cu un prieten, pe care îl voi deconspira la vremea potrivită, am hotărît să oferim un fel de bursă pentru cel care va dovedi cea mai mare sîrguință în studierea chitarei în acest an 2010-2011, chiar dacă acesta sau aceasta nu este din cadrul universității Emanuel.
Profesorul Ioan Sabau va hotărî cine și felul în care va fi administrată această bursă privată.
Dar de unde fonduri?
În 1994, cînd m-am mutat în Oradea am venit cu o remorcă de Dacie plină de lucruri. Erau toate lucrurile noastre. Am venit inițial pentru un an.
Radu Gheorghiță, care a văzut că îmi place să cînt la chitară, mi-a împrumutat chitara lui. Chitara mea se pierduse, cea la care am cîntat o vreme, o amărîtă de chitară veche a rămas sorei mele, şi ea o foarte talentată chitaristă. Radu pleca pentru cîțiva ani la doctorat, la Cambridge. Au trecut anii lui de doctorat, chitara a rămas tot la mine.
La un moment dat, soția mea a mișcat chitara din greșeală, chitara a căzut și s-a lovit într-un colț. Cînd mă uit la acel colț am cele mai urîte amintiri din relația noastră de căsnicie. Nu pot uita faptul că am certat-o pe soția mea pe nedrept, nu pot uita privirile ei necăjite și apoi mila imensă care m-a cuprins pentru că am certat-o pentru un obiect. Atunci m-am gîndit prima dată serios la ziua în care unul dintre noi vom fi în sicriu. Aceste momente vor fi cele mai regretabile. Din acea zi n-am mai certat-o pentru nicio făcătură de mînă omenească. Acestea, inclusiv chitarele, da, toate instrumentele muzicale vor arde cu troznet.
Am adunat frumos bani și i-am cumpărat o chitară nouă lui Radu, o chitară aleasă pe sprînceană, chiar mai bună decît cea pe care mi-o dăduse el. Chitară, cutie, corzi, tot!
Am făcut schimb.
Acum acestă chitară are vreo 25-30 de ani cel puțin (ceea ce înseamnă că lemnul este foarte uscat – lucru bun), nu a fost foarte valoroasă atunci, dar este valoroasă acum. De ce? Vorba unui colecționar de instrumente pe care l-am cunoscut anul trecut: valoarea unui instrument de colecție nu stă în lemn și absența zgîrieturilor, ci în istoric.
Dacă ai un instrument cu istoric atunci ai un instrument valoros.
Iată cu ce obiect de licitaţie avem de-a face:
Un instrument cu istoric. A fost cumpărat de undeva din Anglia, la mîna a doua de Radu Gheorghiță însuși, i-a aparținut vreo 5 ani, după care am folosit-o eu, datorită acestui schimb ciudat în care s-a înghesuit o filă din istoria noastră de familie (acum nu vă mai mirați că vreau să scap de acea filă, nu?), am folosit-o, spun, vreo 15 ani ca instrument de studiu pînă mi-am luat Regunul.
Iată deci că această chitară va căpăta valoare mai ales după ce eu voi muri :). Gluma este glumă dar chitara în sine este valoroasă chiar dacă a fost spartă și cordarul dezlipit.
Un alt fapt care se adaugă istoricului este că a fost reparată de maestrul Lorinczi, lutierul din Tîrgu Mureș, singurul care construiește lăutele renascentiste, teorbe de concert, de performanță în România.
Descriere:
Este o chitară clasică, griff lat, coarde de chitară clasică.
Este o Admira, fabricată în Spania (lucru important) model Elvira, model care nu se mai vinde in Anglia, de unde a fost cumpărat inițial acest exemplar, așa cum am înțeles eu de la Radu. Nici acest model nu are numărul, cum se vede și din nelămuririle acestui forumist. Este un instrument frumos,.
Chitara este în formă pentru a fi cîntată în continuare. A fost cîntată în fiecare zi în acești ultimi 15 ani, deci lemnul nu este pietrificat, este elastic și vibrant.
Au fost schimbate mecanismele, gîtul este specific spaniol, atît la prindere cît și la distanța de atac.
Este greu de precizat compoziția lemnului pe toată suprafața, dar tastiera este sigur din mahon, iar prinderea plăcii de spate arată, dacă este să îi credem pe lutierii de la Reghin, că și spatele este lemn solid, nu placaj. Se pare că spatele şi eclisele sînt totuşi din palisandru indian sau brazilian. Gîtul este şi el din mahon. Asta este sigur. Faţa pare a fi molid mai degrabă decît cedru, pentru că este prea ondulată (după părerea unui specialist pe care tocmai l-am consultat), deşi culoarea aduce a cedru. Sistemul de prindere gît-corp este spaniol, fanbracing. Cordarul este din palisandru, dar veți judeca mai bine din fotografii.
Sunetul este clar, clasic, nu este impresionant ca la o chitară Dumitriu sau una de lutier, dar deasupra majorității chitarelor de serie.
Fața, placa de rezonanță este întreagă, nu este spartă, fracturată, găurită în niciun fel. Există zgîrieturi și pe gît, pe spate, chiar și pe placa de rezonanță, dar la nielul lacului.
Lovitura de la încheietura eclisei cu placa spate se vede și acum, dar este reparată bine, corpul fiind un tot unitar, care rezonează bine.
Înainte de a merge cu ea la Gyury Baci falsa în pozițiile superioare. După ce i-a dat jos cordarul, l-a repoziționat și relipit, acum nu falsează deloc, nici după trecerea de poziția a 12-a. Dar ce spun eu, n-am auz absolut :).
În sfîrșit, eu cred că acest instrument poate fi un execelent instrument de studiu pentru un amator, cum sînt eu și cum este Radu, dar valoarea lui stă în primul rînd în faptul că i-a aparținut lui Radu Gheorghiță, nu în faptul că a trecut și prin casa mea, Radu care cînta impecabil Bach pe ea.
Suma de începere a licitației? 400 de roni (valoarea unui Cristal de Reghin sau valoarea cursului pe un an în cadrul clasei prof. Sabau, cistigatorul bursei, daca raminem la aceasta valoare, poate opta fi pentru una fie pentru alta…). Dacă valoarea instrumentului va creste, atunci fericitul cistigator va putea sa isi cumpere si instrument, va putea sa plateasca si cursurile sau va putea sa isi cumpere un Regun.
Durata licitației: pînă pe 15 octombrie 2010 ora 24.
Chitara va putea fi probată doar în Oradea.
În cazul în care este achiziționată de cineva din afara orașului sau a țării, respectivul va trebui să plătească taxele de expediție. Chitara are corzi Savarez acum. Este fără husă. Cel puţin deocamdată.
Banii nu vor ajunge la mine (nu vreau nici să ating plicul 🙂 ), ci la profesorul Sabău, care îi va înmîna cîştigătorului acestei „burse”. În cel mai scurt timp, după rezolvarea „problemei”, cel care va fi cîştigat licitaţia va primi o scrisoare de confirmare de la elevul care a beneficiat de fondurile respective.
Precizez că m-am consultat cu Radu Gheorghiță referitor la această acțiune cu mai mult timp înainte.
Marius Cruceru 
Eu i-as fi spus: „Licitatie cu act caritabil”
Si mai mare act caritabil ar fi ca dupa cumparare sa fie donata cuiva care nu-si permite o chitara si are talent.
Ps. As primi-o cu drag 🙂 ….. am tupeu, nu? 🙂
Stati linistiti, a fost o gluma.
Frate Marius, eu as vrea sa invat sa cant la chitara. am gasit pe internet un curs chiar fain si simplu de invatat, ce ma sfatuiti? ce chitara sa-mi cumpar? chiar vreau sa invat!
draga Mircea, hai sa vorbim la inceputul anului,
te sfatuies sa te inscrii la cursurile noastre de chitara clasica,
nu se invata la chitara de pe internet,
nici autodidact,
autodidactii isi dau seama repede ca au avut un profesor prost.
si unde putem licita pentru instrument?
unde faci licitatia? aici pe blog? vad ca pana acum nu a licitat nimeni.
da, aici, prima suma?
ups, deja sumele se ridica amețitor, Adrian!
nu uita, instrumentul va căpăta valoare mai ales după moartea ultimului proprietar,
ah, da știu… dacă mor nu mai vorbești cu mine 🙂
Sint interesata de cursul ala pe internet…
cursul il gasesti la http://cursuridechitara.blogspot.com/
Nu pierdeți timpul, băieți! Căutați un profesor în carne și oase, mai ales oase. 🙂
Ioan Sabău va veni și anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ok…si de la ce suma incepe licitatia? Daca ar fi posiibil sa se spuna si in dolari, ca n-am idee de banii romanesti…
Vad ca nu are nimeni curaj sa inceapa, asa ca incep eu 🙂
Ofer 450 RON pt chitara.
500
daca trebuie sa fie vizibil, 520 Ron
Nu-l cunosc pe domnul Radu, dar as licita daca as avea bani cu mai mult 🙂 pentru alte motive 🙂
cit este valoarea unui Ron in dolari? Common…careva lamuriti-ma si pe mine…
Un dolar este 3,1245RON
450 roni = 144.02304 dolari
am putea totusi sa licitam si pe privat.
Va voi spune de ce!
va multumesc!
draga Mircea Buzdugan, am anulat licitația pe privat,
am înțeles ce ai vrut, dar nu se poate așa, rămînem la licitația deschisă.
da, se poate licita și pe privat!
Probema cu licitarea pe privat este ca devine mai putin transparenta si poate naște discuții, aș prefera totuși la vedere.
600 RON
100 de dolari…
gresit 200 dolari…
700 RON – 226 USD
Cursul oficial il gasiti aici:
http://bnr.ro/Cursul-de-schimb-524.aspx
800 RON
Woooow ….. woooow
850 RON – 274 USD
1000 de lei
1025 RON
Cum se verifica bonitatea celor ce liciteaza?
Ce se intampla in situatia in care castigatorul nu poate plati?
Cam care este valoarea instrumentului pe piata, fara valoarea sentimentala?
Draga Robert,
pui o problema foarte serioasa.
Da, ce se intimpla cu cei care liciteaza si apoi fug sau nu isi asuma responsabilitatea?
Ramine ultimului care a licitat pretul urmator.
Pe unii dintre cei care au licitat ii cunosc personal. Nu cred ca s+ar da in stamba asa.
Valoarea instrumentului pe piata, daca ar fi nou, daca s+ar mai produce, ar fi undeva pe la 500 de euro.
Este o chitara spaniola de studiu, medie, din lemn, facuta in spania, model epuizat.
Modelele echivalente de la Admira sint toate peste 500 de euro.
Cam asta ar fi valoarea de piata la aceasta ora.
@Robert
Pot aduce oricând dovezi ale bonității mele, dar doar în privat organizatorului licitației, dacă acesta o va cere.
Nu-i nevoie, ne cunoastem!
De ce intrebi? ti-a trecut prin gand? Ai licitat vreodata, orice? Esti cumva sceptic?
Daca raspunzi la intrebarile astea iti este de ajuns sa afli raspunsul la framantarea ta! Cine a citit postul si liciteaza stie cum, ce si pentru cine o face. Smecherii o sa se cearna…iar asta nu e grija celor seriosi care liciteaza stiind ce fac. Iar MC a observat corect, ultimul care liciteaza cinstit „castiga”.
1.100 RON – 352 USD
draga Cristi, se pare ca vei cistiga productul din cite vad eu 🙂
Poate ar fi bine sa se ceara totusi niste garanti din parte celor mai putin cunoscuti.
1110
1150 RON – 374 USD
Am făcut un update la Licitaţie ca să urmărim mai bine „bătălia”.
Pingback: UPDATE LICITAŢIE | Marius Cruceru
ar fi culmea ca cineva, stiu eu cine, sa liciteze pe blind numai ca sa puna mana pe o chitara care a apartinut ambilor. Cineva care tine la fel de mult la amandoi 🙂
ce înseamnă a licita pe „blind”? Să liciteze în locul altcuiva? Şi ce dacă!
Pingback: Licitația s-a încheiat: rezultatul final absolut suprinzător | Marius Cruceru
1150 o dată,
1150 de două ori,
1150 de trei ori,
Adjudecat!!!!!
Chitara se atribuie comentatorului Cristi care a licitat ultima sumă!
Felicitări!
Pingback: Am intrat din nou în Hora | Marius Cruceru
Pingback: Cum m-am vindecat în mod miraculos III | Marius Cruceru
Pingback: Simon & Patrick: o nouă licitaţie pentru concursul de chitară clasică din Martie | Marius Cruceru
Pingback: Rezultate licitaţie Simon and Patrick: răsturnare spectaculoasă de situaţie! | Marius Cruceru
Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Marius Cruceru
Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Lapte si miere