Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
14:06 – „…wait till the fundamentalists find out” – hahahahahahaha
Asta e „King James Onlyism” în versiunea româna?
da.
Mi-a placut acest articol interesant, si chiar bine documentat. Deoarece eu acum traiesc si muncesc in Norvegia, voiam sa anunt ca si aici recent, in octombrie 2011, a fost lansata o noua traducere a Bibliei in lb. norvegiana, la care s-a lucrat 12 ani.
http://www.bibel.no/nb-NO/sitecore/content/Home/Hovedmeny/Nyheter/Nyheter/Nyheter2011/Nyhet32-11-english.aspx
Cateva din noutatile care au fost semnalate de mass-media norvegiana care apar in aceasta noua traducere, au fost: folosirea cuvantului „siblings” (care pot fi atat frati cat si surori) in loc de „brothers” (frati), „prostituata” in loc de „c..va”, cuvintele noi care nu aparusera in traducerile dinainte „gelozie” si „eunuc”, cuvantul „han” a fost eliminat din povestea nasterii lui Iisus, deoarece s-a determinat ca Betlehemul de la vremea aceea era un sat sarac si mic care nu avea practic hanuri oficiale pt eventualii calatori care le puteau cauta, si pur si simplu au zis ca Maria si iosif „nu au gasit loc de dormit pe-acolo”, folosirea cuvantului mai concret „corp” in legatura cu Iisus, si nu „trup”, si, cea mai controversiala posibila noutate, folosirea expresiei „fetei tinere” in loc de expresia „fecioara” in legatura cu Maria, mama lui Iisus, in Isaia 7,14, desi, desigur, se mentioneaza in continuare in Biblie ca era, totusi, virgina, cf. Matei si Luca. Aceasta a fost explicat mass-mediei ca s-a intamplat deoarece ebraica veche cuvantul echivalent pt „fecioara”, „almah”, chiar insemna „fata/femeie tanara”, nu neaparat virgina, (” fata virgina” fiind „betulah”), desi in textele grecesti vechi ca Septuagintul, (traducerea Bibliei din lb ebraica + fragmente in aramaica in lb greaca veche), era folosit cuvantul „parthenos” care chiar inseamna „fata tanara virgina sau neatinsa”.
In legatura cu controversa legata de traducerea Isaia 7,14, (in care suntem anuntati in mod profetic ca „se va ivi un semn, o fata tanara/fecioara careia i se va naste un fiu al carui nume va fi Emmanuel”), am fost informati de mass-media norvegiana ca in general ce s-a raportat in Biblie ca a avut Isaia de spus a mai cauzat, sau mai poate inca si acum cauza posibile probleme si controverse politice re sec VIII, la vremea cand Regatul Israelului era impartit in 2, Israelul in nord, si Iudeea in sud, si se spune ca Isaia l-a „sfatuit” pe regele Iudeii, Ahas, sa se increada mai mult in D-zeu decat in oameni, si sa nu cumva sa se gandeasca la vreo alianta cu Siria si Israelul de nord impotriva Imperiului Asirian ! Al naibii Isaia asta ! Parca ar fi fost, cf. mass-mediei norvegiene, (desi desigur ca nu au zis asta), un fel de dl. Henry Kissinger (ca si in legatura cu dansul au existat diverse controverse, si nu numai in Norvegia) !
La aceasta traducere au participat, alaturi de teologi seriosi si cativa scriitori profesionisti, (lucru care mie personal nu mi se pare prea OK, asa, la nivel principial, efectiv din motive de posibil risc asociat cu functionalitatea sociala a celor care poseda talent creativ artistic nativ deasupra mediei, inclusiv risc crescut de activism politic deasupra mediei, mai ales in lumea contemporana a artei, plus posibil exces de imaginatie re folosirea cuvintelor la scriitorii profesionisti, care, in plus, nu toti au si experienta de traducatori profesionisti, deci se pot crea niste incongruente, daca nu e cineva ff atent, dar, efectiv, treaba lor), printre care si Karl Ove Knausgård, Håvard Rem og Jon Fosse. Am sa dau linkurile wikipedia legate de numele acestor scriitori norvegieni contemporani:
http://en.wikipedia.org/wiki/Havard_Rem (el are si experienta de traducator)
http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Ove_Knausg%C3%A5rd
http://en.wikipedia.org/wiki/Jon_Fosse
excelentă informaţie,
mulţumesc, nu ştiam de cazul norvegian,
despre alegerilediscutate… previzibil. political corectness.
tocmai a apărut azi despre chestiunea „Fecioarei” pe blogul meu un articol al lui Al Mohler.
Erata la comentariul de mai sus unde am insirat numele scriitorilor profesionisti norvegieni, am folosit cuvantul „og” intre ultimii 2, care e in norvegiana si inseamna conjunctia „si” in lb romana ! Zau, cred ca ca am creierul varza de cate limbi straine imi umbla mie prin el zilele astea !
Voiam sa mai adaug, (in mod recunoscut oarecum divagativ tangential off-topic), ca eu personal am o parere f buna despre scriitorii profesionisti care au depus efortul si au si avut talentul/abilitatea de a invata si de a functiona bine si ca traducatori, deoarece, in general, respect munca traducatorilor si interpretilor, (cei care traduc oral), profesionisti competenti, fie ca au talent artistic, (literar sau de alt fel, de ex. actoricesc sau de voce placuta, la interpreti mai ales), sau nu, eu personal neconsiderand ca un traducator profesionist trebuie sa posede neaparat si talent artistic literar deosebit de rafinat ca sa functioneze in mod competent in meseria sa, chiar daca se incumeta sa traduca si texte de literatura, nu numai tehnice sau de alt fel.
Cateva calitati pe care trebuie sa le posede un bun traducator sunt mentionate aici, http://en.wikipedia.org/wiki/Translation#Translators , si efectiv nu vad mentionat printre ele ca ar fi necesar si vreun talent artistic literar, si, desi se cere sa stie sa scrie „bine” in limba in care doresc sa traduca, aceasta nu insemna, dupa parerea mea, si neaparat „estetic”, desi, desigur, in general, „binele” are si calitati posibil estetice, (pare placut, frumos), insa, totusi, dupa parerea mea, nu „frumusetea” este cel mai important atribut in legatura cu aceasta notiune abstracta de „bine”…si in legatura cu opinia asta chiar as fi interesat sa citesc si alte posibile pareri opuse, sau opinii mai detaliate, daca cumva vin in minte cuiva care ar putea trece o data pe aici, chiar daca e poate oarecum off-topic, si e OK si cu stapanul blogului.
draga Rudolph, ai ridicat o problema immporatantă prin aducerea în discuţie a scriitoruilor,
problema stilului în limba ţintă,
unele traduceri sînt inexacte, dar sună bine în limba ţintă,
altele sînt exacte, dar sună a manual de turnare a metalelor,
scopul întîlnirii dintre elenist-ebraist şi scriitori este pentru a păstra echilibrul între cele două extreme
LOL ! Sorry…vad ca primul meu comentariu legat de traducerea Bibliei nu a aparut inca, asteptand pe undeva…poate in limbo…LOL !…sa fie moderat, deoarece continea niste linkuri html, si in lipsa caruia „Erata” chiar ca apare ca nuca-n perete !
BTW, oare cum s-ar putea traduce „limbo” in lb romana, ca, din cate am inteles, e un alt loc decat „Purgatoriul” ?! LOL ! Nu e o intrebare de nivel expert, sau care ar cere vreun posibil raspuns de nivel expert, eu personal neposedand de loc calitatile vreunui posibil traducator profesionist, deci nealegand aceasta posibila cariera din motive cat se poate de etice si obiective ! Era doar din pura curiozitate !
http://en.wikipedia.org/wiki/Limbo , sau, mai bine, inclusiv posibil estetic, (ca e vorba de un film recent norvegian despre care am auzit ca e bun, desi nu l-am vazut inca),
18:55 – covet
Mai multe pe blogul lui Joel Hoffman despre greselile de traducere din Biblie:
Mi se pare o chestie surprinzatoare.
Destul de neconvingătoare explicaţiile din articolul lui Hoffman. De exemplu, spune:
„We find the same juxtaposition of chamad and lakach elsewhere. For example, in Joshua 7:21 we read “[Achan said,] `when I saw among the spoil a beautiful mantle from Shinar, and two hundred shekels of silver, and a bar of gold weighing fifty shekels, then I chamaded them and took them”
Apoi trage concluzia că chamad = a lua!?! Mi se pare că aici e tocmai o indicaţie pentru „a pofti”.
Iov îl contrazice, ferindu-se să poftească – posibilă mostră de pură înţelepciune iudaică, dar Mântuitorul arată clar că sfinţenia nu se defineşte doar prin fapte vizibile. Oricum, a defini un cuvânt, într-un context dat, prin alte ocurenţe aparent similare este destul de riscant. Una este să listăm ocurenţele şi posibilele sensuri aferente, alta să transpunem sensurile cu forţa, acolo unde nu se poate da un verdict clar. De ce nu ar trimite chamad aici la ambele sensuri? Da, există faptă fără poftă irezistibilă, dar contextul Decalogului nu ne îndreptăţeşte să eliminăm pofta din ecuaţie. Părerea mea de nespecialist.
da, şi dacă umbli printre bibliştii de toate soiurile şi orientările vei auzi o mulţime de „noutăţi”.
Este o lume nebună.
Şi mie cel mai important aspect mi s-a părut a fi precizarea despre „să nu pofteşti”, care în originalul ebraic ar fi însemnat de fapt „să nu iei, să nu treci la fapte chiar dacă pofteşti”. Iată un loc în care VT părea să se apropie în mod artificial de VT, printr-o „scurtătură” peste timp. Şi totuşi, mă întreb din ce cauză şcolile rabinice nu ajunseseră încă la concluzia că pofta ne-legiuită nu este mai puţin păcătoasă decât fapta nelegiuită. Lumina asupra definiţiei depline a păcatului era rezervată Mântuitorului.
Hmmm, asta e o explicaţie cam isusistă… Mai degrabă ceea ce se ştia încă de la Iov fusese pervertit de fariseism? Pericol permanent… Interesant cum Isus, singurul care-Şi poate mântui poporul de şi din păcatele sale (deja, sau nu încă?), este în acelaşi timp Cel care duce ideile de păcat şi sfinţenie spre absolut.
Șansele ca cineva care citește pentru prima dată Cântarea Cântărilor să înțeleagă că autorul e de acord cu incestul sunt aproape nule așa că traducerea cu – soro – nu prezintă pericol major pentru integritatea morală a creștino-iudeului.
Câteva sute de ani mai devreme (dacă nu credem pe cei care susțin că primele 5 cărți au fost scrise în perioada lui Ezra) și în contextul haosului din mintea iudeului abia transplantat în deșert după ce a trăit generații sub legislația zeului soare ideea că i s-a impus prin cele 10 porunci o educare a conștiinței atât de rafinată încât să ducă la auto-cenzurarea instinctelor mi se pare puțin probabilă.
Îmi place totuși tipul, ar fi bun ca stand-up comic; chiar ar fi o metodă bună de a atrage oamenii la conferințe cu subiecte mai puțin populare la prima vedere
Dar instinctul de a stăpâni pământul din neam în neam? Şi cel de a obţine garanţii hard pentru credite? Şi de a face economie la consumabile pentru boi? De ce erau astea candidate mai probabile la educarea rafinată a conştiinţei? OK, instinctul sexual este parcă (deocamdată, cel puţin) din altă categorie, deşi puncte comune există cu posesiunea de orice natură.
Ei și tu, chestia cu covetuirea era/este valabilă și available numai pentru aproapele evreu. Restul, boii sau goii, erau/sunt mijloace de producție în kibutzul internațional
da, Sam, omul exagerează,
este în spiritul conferinţelor TEDS, un fel de ştiinţă pentru ochişori micuţi, este mai mult de spectacol.
Omul pune nişte probleme vechi de cînd textul scris. este un fel de food for thought, dar în cazul asta „fast food”.
A se lua cum grano salis.
(a propos, cum grano salis este dintr-o reţetă pentru otravă 🙂 ca să nu se simtă gustul otrăvii)