Numărul 5 se va numi … Alexandra – partea I

De Alex Marian am auzit de la GS. Apoi i-am scris un email. Nu ştiu cum se măsurau prieteniile în alte vremuri, poate că în căni cu ceai, sticle de bere, dar prietenia mea cu Alex a crescut mare după trei emailuri.

Cu o istorie interesantă, pe care nu voi divulga acum, încă aştept răspunsurile la întrebările pe care i le-am pus într-un interviu, Alex Marian are o altă profesie, dar construieşte chitare … aşa … în timpul liber. Şi o face excelent. Este dotat cu un talent ieşit din comun. Pregătirea inginerească, capacitatea de a comunica în limba engleză foarte bine, disponibilitatea de a învăţa din discuţiile de pe forumurile specializate, i-au scurtat calea spre reuşită şi l-au ferit de experimente nefericite. Asta auzisem şi de la GS şi de la Tudor Anghelescu, iar faptul că Maxim Belciug cînta pe chitarele lui adăuga la recomandări.

Ca de obicei, cînd aflu de aşa ceva, cînd am eu timp liber (foarte rar), mă urc în maşină şi trag o fugă să cunosc omul şi creaţia.

L-am întîlnit pe Alex aşa cum mi-a fost descris, înalt şi timid, atletic şi fragil, un suflet extrem de sensibil (l-a mustrat cugetul că am bîrfit puţin împreună un alt lutier) şi frumos într-un corp de căţărător (o altă pasiune a lui este alpinismul).

Am băut un ceai şi am scos chitarele, precum balaurul şi Făt Frumos: în spade să ne batem, în parapante să ne dăm sau în chitare să ne duelăm?

Am ales chitarele. Le-am cîntat eu pe ale mele. Trei. Apoi a scos din cutie a 5-a chitară. Prima impresie? Urîtă! Din trei părţi? Nu mi-a plăcut. Se vedeau porii din lemn, nu arăta precum lacurile pe care le văzuzem, impecabil date…. dar…

Am aşezat-o pe cravată, ca să nu o zgîrii cu nasturii şi am cîntat ce cînt de obicei în situaţii de acest gen, Valsul 2 de Lauro, pentru că acolo avem toate, înalte, joase, medii, se poate proba separaţia sunetului, fiind pasaje rapide, se poate proba flajeoletul, dacă o chitară poate glăsui acest vals, atunci poate cînta orice. Altă bucată de probă este Preludiul nr. 1 de Villa – Lobos, prima parte. Acolo vezi împărţirea, haina de armonice…. Apoi urmează neapărat un … „băhuleţ”, vorba maestrului Babii, un Bach în care să vedem cum redă structurile din acorduri.

A fost dragoste la prima vedere, pardon, la prima auzire, că la vedere nu m-a impresionat deloc. O văzusem din poze AICI.

O ascultasem puţin aici, dar acum era cu totul altceva, pe viu.

Am ascultat-o şi din mîna lui Alex, am cîntat-o şi eu, din nou Alex, din nou eu, am vrut să văd proiecţia în faţă, de la distanţă etc.

Alex s-a uitat la mine:

– Văd că te împaci bine cu ea… nu oricine a putut să o stăpînească din prima. Are cîte o fază a ei şi în mîinile unora este de necîntat, dar uite, ti-a mers din prima.

Aşa a şi fost. Totul se potrivea de minune. Gîtul uşor, comod, perfect pentru mîna mea, destul de aspru ca să nu-mi alunece în poziţiile superioare, totul se potrivea perfect.

Aveam să aflu că este prima chitară pe care Alex a făcut-o cu rozeta proprie, într-o combinaţie de culori fascinantă. Era chitara lui, făcută special pentru el, din cele mai bune lemne pe care le avusese în 2009 la îndemînă.

CONTINUAREA AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Chitara, instrumentul săptămînii, Meşteşugăreşti, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Numărul 5 se va numi … Alexandra – partea I

  1. Chitarost zice:

    ACUM AM PRICEPUT SI EU :))

  2. Harap-Negru zice:

    Stimate domnule Marius Cruceru,

    Am descoperit acest site din cauza unei cautari despre chitarele clasice.
    Va felicit pentru rubrica excelenta pe care o aveţi printre altele si referitoare la instrumentul care ne pasioneaza.
    Pana acum nu am mai comentat insa vreau sa il felicit pe domnul Marian pentru munca depusa.
    Auzisem doar zvonuri despre un alt lutier anonim pa langa cei cunoscuti Dumitriu, Nemes …
    Din pacate am auzit ca nu face chitare decat pentru prieteni. Este mare pacat. Daca dansul a facut chitara domnului Stefanescu are sanse sa se afirme international.
    Va rog sa il felicitati din partea unor pasionati de chitara.
    Nu stiu daca fac bine sau nu ca deconspir dar cred ca ultima chitara din postarea anterioara este facuta de dansul.
    Am dreptate?

    • Marius David zice:

      Stimate Harap-Negru,
      prima data am crezut ca este vorba de domnul Harapescu, dar dinsul se semnează cu numele real 🙂
      va multumesc pentru cuvintele bune.
      Da, este aşa cum aţi intuit, numai pentru prieteni, eu sînt un privilegiat. 🙂
      Cred ca va citi rîndurile dvs.
      Da, aveţi dreptate!

  3. Marius, multumesc pentru scrierea prea magulitoare! Ce pot sa spun, ma bucur ca iti place chitara 🙂

    Harap-Negru, multumesc! Trebuie sa spun ca mai avem un lutier in Bucuresti care din cate aud are o evolutie foarte buna: Oprisan. Deci parca parca a inceput sa se mai miste treaba si in tara asta 🙂
    Profesorul Stefanescu canta intr-adevar pe o chitara facuta de mine.

    • Marius David zice:

      Uite ca a venit şi răspunsul,

      Nu, descrierea este prea puţin aproape de realitate.
      TREbuie neapărat să îl cunoaştem şi pe domnul Oprişan şi să îi facem cunoscute creaţiile. Sigur!

      Felicitări încă o dată.

  4. Marinel zice:

    N-am avut niciodată privilegiul de a sta pe lângă un lutier, deşi tare mult mi-am dorit asta! Îmi amintesc doar de ziua în care, după ce mi-a fost făcut cadou un double-six Ibanez şi o doză Woody Seymour Duncan, am mers cu ele la un meşter să-mi monteze acea doză. Credeam că va fi simplu, o gaură, câţiva centimetri de cablu… Am stat 6 ore lângă acel meşter până a poziţionat-o în aşa fel încât să nu afecteze deloc calităţile instrumentului şi să obţină maximul posibil din calităţile de amplificare ale dozei (de altfel una excelent făcută, din lemn, nu metalică!). Şi mă gândeam atunci câtă dragoste (nu doar muncă) stă in spatele multelor ore de „naştere” (nu fabricare) a unui instrument. Fascinant şi de admirat! Păcat că după aceea mai apar şi dintre aceia ca mine care chinuie aceste instrumente! 😀

  5. guitarschizofrenic zice:

    cred ca articolul spune tot! ma gandeam ce sa adaug la ce a fost scris. Alex Marian este un lutier profesionist, face chitare asa cum se fac chitarele prin alte parti ale lumii de catre lutieri profesionisti asemeni lui. multa munca, cercetare, intuitie necesara in demersul acesta si bineinteles pasiune pentru chitara. faptul ca instrumentele construite de el sunt cantate de chitaristi foarte buni cred ca spune tot.

    • Marius David zice:

      Stai că este numai prima parte. Îţi mulţumesc că mi-ai făcut cunoştinţă cu Alex, ca eu să-ţi fac cunoştinţă cu el 🙂 Numai noi trei ştim povestea.

      Nu, lui Alex nu-i place să se spună că este lutier profesionist. Face chitare pentru prietnei şi atît timp cît va rămîne aşa va face cele mai bune chitare, atît timp cît va fi stresat de ce face, smerit şi la locul lui,, va face lucruri minunate,
      în momentul în care va transforma asta într-o afacere…. va scoate sufletul din toate instrumentele lui.
      Am văzut instrumente de lutier care zăngăne bine, dar nu cîntă bine, n-au suflet

  6. Pingback: Numărul 5 se va numi Alexandra – partea a II-a | Marius Cruceru

  7. Pingback: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru

  8. Pingback: REMINDER: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru

  9. Pingback: Povestea lui Torres | Marius Cruceru

  10. Pingback: Povestea lui Torres | Marius Cruceru

Lasă un răspuns la Chitarost Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.