Acum, „la cumpăna dintre ani”, cum spune felicitarea SMS standard, mi-aduc aminte de toate binecuvîntările pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu. Oficialmente intrăm în al 20-lea an de căsnicie. Am început de la nimic. Eu, fiu de văduvă, rămasă văduvă la 27 de ani; Natalia, a doua fiică din 10 copii.
Moştenirea ne-a fost mică, deşi am primit foarte mult de la socrul meu, un om foarte harnic, un cec de 5000 de lei prin 1991 era încă foarte valoros, plus zestre, dar… fata!!!
Mama, şi ea s-a chinuit să ne pună zestre, dar am risipit tot în anii studenţiei.
Ne-am căsătorit. Prima proprietate comună pe care am avut-o a fost această lingură de lemn, este chiar cea din fotografie. Noi cu adevărat am pornit de la lingură de lemn!
Am păstrat-o, este încă în bucătărie, funcţionabilă şi utilizată. Acum, cînd avem propriul apartament, nu foarte mobilat, nu foarte bogat, dar cu cele utile, într-o „sărăcie decentă” (stare pe care i-am promis-o soţiei la căsătorie), acum mulţumim lui Dumnezeu şi vedem cum El Şi-a împlinit promisiunea. Ne-a dat din belşug toate „aceste lucruri”, cu vîrf şi îndesat, aşa cum ne spune în Matei 6:33.
Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
PS: notiţă pentru cei ispitiţi să verifice cît de mult ne-a binecuvîntat Dumnezeu – nu încercaţi să mai spargeţi, vă rog, uşa. Apartamentul nostru a mai fost spart o dată în această vară. Ce a fost de luat s-a luat. 🙂 Dumnezeu intenţionează să ne păstreze în promisiunile făcute: „sărăcia decentă”.
poate ca nu o sa-ti vina sa crezi, dar si noi am inceput efectiv tot de la o lingura.
Numai ca lingura noastra era de plastic… 🙂
Deci am fost mai bogaţi decît voi 🙂
sau invers?
nu ştiu care ar fi costat mai mult la vremea aceea…
Cred ca e un lucru intelept sa nu uitam de unde am pornit.. Dumnezeu adesea spunea poporului Israel sa puna lucruri deoparte sau sa intemeieze obiceiuri pentru aducerea aminte, pentru a le spune copiiilor copiiilor lor, pentru a pastra o dovada vie a bunatatii Lui.
Îmi amintesc cu drag când, după nuntă, am început cu entuziasm să mobilăm decent (fără pat, doar saltea) prima noastră chirie. Ne-am dat repede seama că pornim de la… minus pe cont.
🙂
aţi avut saltea???
oh,k ce părere ai de nişte bureţi puşi cap la cap, o plapumă într-un apartament absolut pustiu..
dulapul? ziare sub.. haine, ziare deasupra hainelor.
Masa?
Un taburet vechi dat pomană de la o vecină!
“sărăcia decentă” I like that 🙂
da, sărăcia poate fi indecentă, ca şi bogăţia…
dar sărăcia decentă este o limită la care ne gîndim ca familie să nu ne lipsească cele trebuitoare.
Frumoase amintiri!
aşa zic şi eu, Emsal!
Domnul sa va binecuvinteze familia, frate Marius! Cele de mai sus sunt un exemplu de curaj si incredere in Domnul!
Pingback: De ce trec pe partea cealaltă a străzii cînd văd o bancă? | Marius Cruceru
Pingback: Reluări 01.01.2012 (mai bun este sfîrşitul unui lucru decît începutul lui) | Marius Cruceru
Pingback: Deja mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață … cu ea | Marius Cruceru
Da, e mai bine un pic mai sarac si sa mai ai cate-o suferinta ca sa stai mai aproape de Domnul si v-o spun din proprie experienta ca El face minuni si de fiecare data te scoate biruitor daca vietuiesti in smerenie cu Domnul tau!
Pingback: 10 motive pentru care fetele bune nu vor să se căsătorească cu voi … | Marius Cruceru
Acum aflandu-ma in situatia ca fiul meu e in „acest punct al vietii” ca si cel(e) relatat(e) aici,pun la bataie un serviciu de masa complet, sperand ca va slavi pe Domnul, ca porneste la acest capitol mai bine ca noi.
să vă ajute și să îl ajute Domnul!
Casă PE PIATRĂ
Daca ajungeti in bucataria noastra, va fi un teritoriu destul de familiar – avem acelasi model de blat – plus linguri de lemn, desigur 🙂
sigur vom ajunge, nu ti temi
Pingback: Dacă ar trebui să alegi doar 200 de lucruri din tot ceea ce deții … (din seria cugetări de pe bicicletă) | Marius Cruceru
Pe 30 Ianuarie 1994 am primit răspunsul la întrebarea mea: vrei sa fii soția mea?
Foarte încurajatoare mărturia aceasta de viață a familiei tale frate Marius.
Multumesc ca ne aduci aminte de simplitatea si Bogăția reala a familiei!
Păi mîine puteți să celebrați. În loc să îi cumperi ceva soției tale stabiliți de comun acord ce anume îi vei lua pentru a dărui și a face fericit pe altcineva, căci este mai ferice să dai decît să primești, iar chestia asta este valabilă chiar și în box! 🙂
Buna ideea, multumesc!
Pingback: Cîteva lecții despre simplificare (după Postul lui Daniel) | Marius Cruceru
Pingback: 25 de ani de … căsnicie??? Nu, noi n-am avut o căsnicie, nici căsătorie! | Marius Cruceru
Pingback: ”Să cioplim linguri din lemn!” propunere de atelier pentru Fabrica de bărbați | Marius Cruceru