Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Dumnevoastra ce versiune folositi? Cat de acurata este aceasta traducere de la 1688?
Nu a fost tradusa la 1848?
Eu folosesc versiunea tradusă de mine.
La 1648 a fost Noul Testament de la Bălgrad. Paote că asta ați vrut să spuneți.
Mie mi se pare nepotrivit sa puneti asa ceva on line! Sunt lucuri intime. Nici n-ar trebui predicat din acest text.
Ce sa nu faca , fratele Cruceru? sa nu predice dintr-o carte a Bibliei , o carte pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa vedem cum este dragostea din perspectiva lui.
O chestiune atat de importanta ca si relatia dintre un barbat si o femeie NU ARE CUM SA FIE <<INTIMA''.
Poate ca va e rusine de unele afirmatii mai ,,picante'' ale Cartii Cantarilor dar asta nu inseamna ca aceasta carte in sine este demna de rusine si cenzura. Mai degraba dumneavoastra inca nu ati trecut stadiul de copil la nivel psihologic.
Sigur, nici n-am predicat din acel text. L-am scos la imprimantă pe o foaie în propria mea traducere și de acolo am predicat.
Imi cer iertare daca v-am suparat cu cuvintele mele, nu am vrut sa va jignesc .
Am vrut doar sa spun ca , Cantarea Cantarilor , e o carte ca oricare alta din Biblie si deci cred ca se poate predica din ea. Nu ni se spune nicaieri ca ar exista doua tipuri de carti sfinte: unele pt uz public si altele pt. uz privat. Putem invata multe din aceasta carte , mai ales despre ce sa nu facem in relatia cu o fata sau un baiat(dupa caz).
Si oricum cartea e online , se gaseste in orice Biblie de pe internet .
P.S. imi cer inca o data iertare daca v-am suparat prin ce am spus in primul comentariu. Toate cele bune
Ba se poate predica. For example: in aceasta poema autorul descrie iubita folosind metafore, comparatii si alte elucubratii fara sa fi apelat in prealabil la stimulente(vezi comparatia cu vinul si…-ele iubitei)
God se pare ca era a avut o secunda de neatentie si a lasat necenzurat textul lucru pentru care suntem datori a-l corecta prin ignoranta, pardon, ignorare in cel mai (ne)fericit caz
Ce să spun, zîmbesc.
Domnule Sam, comentariul dvs. este savuros. Eu, ca femeie, nu am ochii atat de puri ca domnul de mai sus.
Nu inteleg ce este atat de scandalos.
O reclama din ziua de azi este mai scandaloasa decat acest text si cred ca nu inchideti televizoarele la acele reclame, domnule George 2.
Pingback: Predică plagiată, Rooftop, Cîntarea cîntărilor, cădirea în catedrala neamului « La patratosu