Care este diferenţa dintre ele? Am văzut că pe blogul meu în comentarii s-a pornit o discuţie despre îmaginaţie, imagine, icoană etc.
Voi reveni la iconologie!
Dar cu închipuirea versus imaginaţie?
Să ne închipuim… UN CAL!!!
Ei… deja aici avem vreo 1500 de cai. Fiecare v-aţi imaginat calul pe care îl veţi fi văzut în copilărie, calul bunicului, calul sur, maroniu, negru din serialul de la televizor sau mîrţoaga pe care tocmai aţi văzut-o pe drum.
Fiecare cal este diferit în mintea noastră.
I-am adus CHIPUL real, vizibil, revizitabil în mintea noastră.
Calul meu este cafeniu, se numeşte Naum, a murit în faţa mea, era un pur sînge englez, fost cal sportiv, săritor de obstacole, s-a întîmplat în 1986 parcă. Cînd spun CAL mi-l înCHIPUIESC pe Naum.
Haideţi acum să IMAGINĂM. Să ne folosim această minunată capacitate dumnezeiască, IMAGINAŢIA, posibilitatea de a crea lucruri nemaivăzute. Nu ştiu dacă nu am făcut exerciţiul acesta cu David DeWitt tot prin 1986.
Deci..
Să ne imaginăm UN CAL..
albastru
cu pete galbene
alergînd ..
prin aer
cu copite aurite,
fără corn de inorog,
cu şa de argint
şi acum, după ce a intrat din trap
în galop..
răsturnaţi-l ca să alerge aşa… cu copitele în sus,
coama roşu aprins îi fîlfîie
în aburul cărămiziu
cerul devine pămînt şi
pămîntul devine cer…
nişte nori de metal
tocmai s-au cionit şi
sunetul lor se aude ca sunetul unui clopot de templu japonez,
prelung,
şi tot aşa…
continuaţi imaginea…
Mîine voi reveni cu alt exerciţiu de creativitate.
Nu voi avea acces la internet toată ziua, dar abia aştept…
Concluzie!
Pornografia este o lume a închipuirilor, de aceea bărbătuşii de azi sînt atît de lipsiţi de imaginaţie!
Marius Cruceru 
Cum a murit calul dvs.? Nu cel din imaginatie, ci din copilarie
infarct! masiv!
Eu cred ca inchipuirea este ca o poza si imaginatia ca un film…ceva ce se poate transforma, ceva in miscare continua. Dupa cum eu folosesc cuvintele, as zice ca inchipuirea se refera la ceva ce am mai vazut in trecut pe cind imaginatia are de-a face mai mult cu prezentul si cu viitorul…
Dar asta este felul cum simt eu cuvintele si nu am nici o baza in nimic ca sa argumentez ceea ce spun.
Inchipuirea e ce cred, iar imaginatia reflecta ce mi-ar placea sa cred, as zice eu (indiferent de obiectul inchipuirii/imaginatiei).
daca ar fi asa de simplu..
Inchipuirea se bazeaza pe imagini deja procesate de creierul nostru, imagini din lumea asa cum există.
imaginatia este un pas mai departe, desfacerea lumii care există penru a crea o lume care nu exista, o lume care va fi, o lume care n-a fost, dar o inventam…
inchipuirea este doar a acestei lumi,
imaginatia este a tuturor lumilor posibile
Imaginatia reprezinta un concept relativ omenesc ne-daunator omului. Totusi, cred ca trebuie sa fim foarte vigilenti in a nu oferi acestei imaginatii idea de realitate. Desi imaginatia, pentru a deveni o realitate, are nevoie de un proces de excutie obiectiva. Acest proces poate avea un aspect benefic sau daunator. Cand ma refer la daunator, ma refer la acel concept de a crea obiecte de inchinare (icaone)care sunt in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Icoanele, daca am privi spre trecut(istorie), nu au fost concepte imaginare, ci imagini de educare si aminitire a anumitor adevaruri crestinesti. Insa intentia celor care au initiat aceasta mentalitate s-a transformat intr-o afacere religioasa si intr-un control spiritual persoanal.
Imaginatia nu are o limita anume. Icoanele, sau alte obiecte asemanatoare, sunt temporare. Ele sunt, in materie obiectiva, controlate de intentii personale.
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
draga Cosmin… ce înțelegi prin expresia relativ omenesc…
TRebuie ca toată imaginația să devină realitate? Nu cred!
Tu folosești imaginația cînd citești aApocalipsa? În ce fel devine realitateapentr tine acum și aici?
Citești Ezechiel 1?
Ok, cum se realizeazaă acea lectură?
Îți închipui un OZN (aducînd sub retină ceea ce este deja cunoscut ca un chip, adică cmun celorlalți) sau îți imaginezi ceva cu totul deosebit de lumea închipuibilă?
Icoana nu este un concept imaginar… așa cum spui tu.
Era, la un moment dat, o formă de alfabetizare biblică.
multumesc de contributie,
cu stima
mc
Cum inteleg eu:
Imaginatie = proces mental prin care o persoana construieste in mintea sa un univers propriu ireal dar este continuu constient ca acel univers este ireal;
Inchipuire = se intampla atunci cand o persoana se increde in ceva ireal;
Exemplu:
Mi-am imaginat acel cal. = Am privit cu ochii mintii intamplarile descrise ale calutul respectiv.
Mi-am inchipuit ca eu cunosc acel personaj. = Chiar am fost convins ca cunosteam acea persoana.
de ce legi imaginația doar de o lume ireală? Nerealizabilă?
În apocalispa ni se relateaza niste eveniemnte care vor avea loc, dar pentru care ne trebuie imaginatie, pentru ca asa ceva nu s-a mai vazut… deci nu ne putem inchipui..
inchipuirea pleaca de la construirea realitatii cu caramizi prefabricate, care deja exista,
imaginatia isi face singura caramizile.
eu folosesc putin diferit termenul de IN-CHIPUIRE… pornid de la CHIP. Chip este ceva care exista deja.
IMAGINATIA -construim o imagine care nu a mai existat niciodata nicaieri, este numai a noastra.
exista si obiecte care trec dincolo de imaginatie si inchipuire, pe care le putem numi, dar pe care nu le putem imagina,
un exemplu? Patratul rotund! 🙂
sau sfera cubică?
http://patratosu.wordpress.com/2007/09/15/patratul-rotund/
In acest sens ni-L putem IN-CHIPUI pe Dumnezeu, imaginandu-ne doar (in limitele cunoasterii si capacitatilor personale) cum ESTE…
NU, asta este marea cursa si aventura a credintei sa nu ni-l imaginam pe Dumnezeu, sa ne umplem inima de El si sa ne golim mintea de inchipurile LUI.
si de imaginile Lui
Ce este Realitatea, ce inseamna a fi real?!
That is the question! 🙂
Ah, asta este intr-adevar intrebarea… INTRU ADEVAR.. ASTA ESTE raspunsul.. 🙂
Cat p-aci sa-ti pun intrebarea lui Pilat! 🙂
nu-i interesant ca Pilat a pus intrebarea, dar n-a mai asteptat raspunsul?
Sfintii Parinti spun ca inainte de cadere Adam nu avea inchipuiri (adica lucrari ale imaginatiei).
”cine s-a eliberat de forme si inchipuiri a ajuns la teologia mistica” Sf. Maxim Marturisitorul
foarte frumos, ei acesta este un citat bun!
cam asta spun si eu…
Draga Marius,
Cand ma refer la aspectul `relativ omenesc` ma gandesc la faptul ca aceasta imaginatie este subiectiva – controlata de om si nu de un aspect exterior.
Nu am sustinut (si nici nu promovez) idea ca imaginatia devine realitate, ci am tras un semn de alarma: „Totusi, cred ca trebuie sa fim foarte vigilenti in a nu oferi acestei imaginatii idea de realitate” – adica a transforma imaginatia in realitate.
„Icoanele, daca am privi spre trecut(istorie), nu au fost concepte imaginare, ci imagini de educare si aminitire a anumitor adevaruri crestinesti.”
Sutin, prin afirmatia prezentata, ca icoanele nu sunt concepte imaginare (idea sustinuta de Karen Armstrong), ci asa cum ai puncat si tu, o formă de alfabetizare biblică (educativa).
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
multumesc pentru lamuriri
Mi se pare asa de ciudat ca tot ce credem ca este real…sau este real pentru noi la timpul prezent…se trece; devine amintire – o inchipuire numai?!. Chiar si prezentul este parte din trecut in chiar momentul in care il declaram real. Si ceea ce ne imaginam sau vedem prin credinta are posibilitatea sa ajunga realitate – o realitate permanenta intr-o lume ce exista in afara timpului.
Oare nu este timpul cel care creaza toate aceste confuzii, sau faptul ca nu-l putem controla?
da, ai adus o dimnesiune noua.. prezentul, viitorul si trecutul.. si imaginarea..
imaginarea si credinta
doua discutii fascinante si care trebuie purtate separat.
timpul si imaginarea, alta discutie… va multumesc pentru idei 🙂
Paul Young, cartea „Baraca”. E imaginatie? E inchipuire? Sau… ce e?
Imaginatia, sombolul e in legatura cu timpul; credinta e in legatura cu „dincolo de timp” sau „lumea de apoi”. De pilda botezul (in apa), este simbolul „in timp” a ceea ce, prin credinta, s-a intamplat „dincolo de timp”. In acest caz realitatea s-a intamplat inainte de simbol. Singura imagine-simbol, asa cum spunea si fratele mMrius, este cea legata de Apocalipsa, caci acolo ne inchipuim lucruri care „va sa vina”, care „la mintea omului nu s-a suit” deocamdata.
Da, frumos spui, trebuie să mă gîndesc la asta.
Pingback: Psalm, închipuire sau imaginaţie?, două posibile atitudini muzicale faţă de stele « La patratosu