Antoine Forqueray (1672~1745) Suita nr. 1 en re minor

Publicat pe 25 ianuarie 2010 de Marius David

Ştiaţi de Antoine Forqueray? L-am descoperit recent!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Antoine Forqueray (1672~1745) Suita nr. 1 en re minor

  1. guitarschizofrenic zice:
    26 ianuarie 2010 la 8:50 pm

    foarte frumos, multumesc pentru informatie. francezi au avut compozitori deosebiti in perioada barocului. piesa se numeste la couperin, ma intreb daca are legatura cu Francois Couperin? F.Couperin e unul din compozitorii mei preferati din baroc, l am „descoperit” relativ tarziu.

    Răspunde
  2. guitarschizofrenic zice:
    26 ianuarie 2010 la 8:58 pm

    Francois Couperin. prima piesa les moissonneurs, nu e cea mai frumoasa interpretare dar piesa cred prezinta frumos barocul francez.

    Răspunde
    • Ioana zice:
      26 ianuarie 2010 la 9:13 pm

      @gs
      Couperin au fost mai multi, dintre care renumiti doi: Louis si Francois. Dintre compozitorii barocului francez mai sunt cativa care merita ascultati si cantati: Jean-Marie Leclair, Jean-Philippe Rameau, Marin Marais, Jean-Baptise Lully, etc…
      Nici barocul italian nu e de lasat deoparte :).

      Răspunde
      • guitarschizofrenic zice:
        26 ianuarie 2010 la 9:27 pm

        @Ioana. am ascultat doar pe Francois pana acum! de Louis am auzit insa Francois pare mai prolific. am ascultat si Rameau si Lully tot via chitara clasica. barocul italian nici nu se discuta, italianii au influentat barocul in aceasi masura ca germanii.

        partea a doua din caietul VI pentru clavecin. prima piesa e les barricades misteryeuses foarte cunoscuta chitaristilor dar cu totul alta interpretare. ce e interesant in interpretarea lui Couperin (F) e modul traditional de gandire. „clavicenisti” (sunt sigur ca nu asa se numesc!) alearga piesa si in general mai toate compozitiile (cum se intampla si cu variatiunile goldberg ale lui herr Bach. Gould in inregistrarea de maturitate a variatiunilor am impresia ca a dat peste cap (in sens pozitiv) traditia coservatoristilor.

        Răspunde
      • Marius David zice:
        27 ianuarie 2010 la 8:30 am

        GS si Ioana, multumim pentru aceste informatii.

        Răspunde
  3. guitarschizofrenic zice:
    26 ianuarie 2010 la 9:42 pm

    si ca tot vorbiram de italieni!! o transcriptie superba dupa Scarlatti Domenico (fiul lui Alessandro) interpretata chiar de aranjor (nu traducator!) Leo Brouwer.

    Răspunde
  4. guitarschizofrenic zice:
    27 ianuarie 2010 la 11:50 am

    am intrat si am vazut. foarte interesant, am descoperit si un channel de tube care pare sa fie al lui. interpretari a la Segovia, tehnica a la Russell, intr un cuvant: superb. cel mai interesant mi s a parut ca lucreaza cu alti instrumentisti foarte bine.

    Răspunde
    • Ioana zice:
      27 ianuarie 2010 la 1:39 pm

      Da, asa este. Este definitoriu pentru un instrumentist felul in care e capabil sa cante cu altii. Si el o face foarte bine, de moment spun din ce am ascultat, cand voi repeta cu el am mai multe detalii. Oricum, ma bucur ca iti place. Ca orice instrumentist bun e o persoana agreabila, amabila si modesta :).

      Răspunde

  5. Pingback: Psalm, închipuire sau imaginaţie?, două posibile atitudini muzicale faţă de stele « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.