Astăzi în cursul unui examen am discutat despre modul în care înțelegem texte dificile. Cît și cum folosim informațiile din afara Bibliei, din afara textului sacru? Adesea ne proiectăm propria lume asupra textului biblic: staulul lui Isus, masa de la Cina cea de Taină, ligheanul și prosopul din Ioan 13. Proiectăm lumea iconografiei tîrzii sau folcloristica teologică amvonală, de care sîntem contaminați fără să ne dăm seama.

sursa http://dustoffthebible.com

Tot astăzi, la citirea Bibliei, am dat peste textul ”să nu fierbi iedul în laptele mamei lui”.

Un astfel de text nu poate fi înțeles fără informații extracanonice, asemenea altor texte dificile precum ”femeia se va mîntui prin nașterea de fii”. Cum tratăm hapax legomena, dacă nu avem alte contexte paralele?

Ce facem? Ce șanse are un interpret fără școală, un cititor obișnuit, fără posibilitatea de a intra în biblioteci cu studii de specialitate să înțeleagă acest tip de text. Nu are prea mulți sorți de izbîndă să înțeleagă textele dificile, controversate, dar are toate șansele să își lectureze Biblia spre învățătură minimală și spre mîntuirea sufletului, dar și această lectură să fie executată în cadrul Comunității Duhului, a cercului de protecție hermeneutică strict necesar, Biserica.

Am mai spus-o și mi-am ridicat multă lume în cap. Protestanții au impresia că fiecare credincios trebuie să devină un mic interpret. Unii chiar devin autorități exegetice peste noapte. Ajunge să fie atinși de o problemă precum divorțul și unii devin profesori de exegeză, dar numai în zona Predicii de pe munte, Deuteronom și Marcu 10.

Sîntem toți interpreți? Nimic mai greșit. Fiecare dintre noi trebuie să lectureze Biblia, nu să o interpreteze pentru alții. ”Să nu fiți mulți învățători” ne spune Iacov. Protestantismul ne-a dăruit accesul tuturor spre Sfînta Carte, dar a deschis și o cutie a Pandorei, am mușcat un fruct otrăvit: ni se pare că toți avem posibilitatea de a interpreta imediat corect, posesori ai Duhului fiind, un text scris într-o altă limbă, într-o altă epocă, în urmă cu mii de ani. Voi reveni asupra acestui subiect, pe care l-am mai vizitat în postările mele.

Deocamdată cred că este important, dacă tot sîntem într-o epocă în care informația circulă liber, să ne folosim de accesul la cunoaștere. Poate că în felul acesta ne vom da seama cît este de greu să ajungem la adevăr. Măcar atît cîștig să fie. Numai ignorantul crede că este ușor să înțeleagă Biblia. Acesta crede că are acces direct la Duhul Sfînt și că Duhul îi dă din ale Sale fără filtru, precum revelația a curs peste Ioan sau Pavel, că doar egali cu ei sîntem, colegi de pneumă. Cine caută să cunoască mai mult își dă seama cît de mult mai are de cunoscut.

Puneți mîna pe carte! Dacă nu între coperți, măcar pe cartea de sticlă. Veți descoperi cît de complicat este să ajungem la dezlegarea ghicitorii legate de iedul fiert în lapte.

Iată aici o ofertă interesantă legată de arheologia biblică. Ce să mai spunem de resursele de hărți?  

Spor la lectură!