Cartea lui James Barr, The Semantics of Biblical Language, oferă multe exemple de distorsionare a dovezilor lingvistice pentru a se potrivi concepțiilor teologice ale celor care interpretează textele sacre. Primul exemplu care a fost prezentat și aici este cel al presupusei relații demonstrată pe temeiuri lingvistice dintre qahal și ἐκκλησία, dintre adunarea copiilor lui Israel din Vechiul Testament și poporul lui Dumnezeu din Noul Testament. Următorul exemplu pe care îl oferă Barr se referă la dabar, „cuvînt, lucru”. Din nou, Barr exemplifică erorile pe care le fac anumiți teologi prin cîteva paragrafe al căror autor este T. F. Torrance. Vom prezenta mai întîi ideile lui Torrance așa cum apar în cartea lui Barr, apoi vom prezenta contraargumentele celui din urmă.

Torrance, în Royal Priesthood (Edinburgh, 1955), scrie: „Acest cuvînt (dabar) pare să derive din rădăcina semitică dbr care înseamnă „parte din spate” sau „fundal, ideea care stă în spate, ascunsă,” concepție care este vizibilă în expresia pentru Sfînta Sfintelor ce tocmai a fost menționată, adică debir-ul, care se afla chiar în fundul Cortului întîlnirii. Acest termen, dabar, are o semnificație duală. Pe de o parte se referă la ideea ascunsă a semnificației, la realitatea interioară a  cuvîntului, iar pe de altă parte, se referă la evenimentul dinamic în care acea realitate interioară devine manifestă. Așadar, fiecare eveniment își are dabar-ul sau cuvîntul propriu, așa încît cel care înțelege dabar­-ul unui eveniment îi înțelege adevărata însemnătate.” Torrance continuă argumentarea astfel: „Septuaginta traduce (cu cîteva excepții) ebraicul dabar fie prin λόγος, fie prin ῥῆμα, în vreme ce pluralul debarim, la fel ca pluralul ῥήματα, poate însemna „istorie”, la fel ca latinescul res gestae. Semnificația duală a acestui termen apare cel mai bine atunci cînd se vorbește despre Cuvîntul lui Dumnezeu care vine la profet și intră în istorie ca un eveniment dinamic (ὁ λόγος τοῦ κυρίου ἐγένετο). Este instructiv de observat că, în conexiune cu acest fapt, atunci cînd cuvîntul coincide cu evenimentul poate să se afirme că acolo există adevăr (ἀλήθεια  emet).” Dar argumentul lingivstic în favoarea teologiei pe care Torrance o promovează continuă: „Aceasta este una dintre concepțiile dominante din Vechiul Testament referitoare la înțelegerea cultului și pare, într-adevăr, că întregul cort al întîlnirii sau Templul au fost contruite în jurul semnificației cuvîntului dabar.” După Torrance, cele zece cuvinte sau debarim erau ascunse în Sfinta Sfintelor, fiind prezente cu Israel pe parcursul întregii lor călătorii prin pustie.

citeşte mai departe AICI