Iată AICI.
Pe site va fi o versiune corectată a preview-ului la cartea mea. Cei care au cumpărat cartea tipărită cu greșelile de tipar amintite aici, vor avea acces la varianta pdf downloadabilă în forma corectă.
R&R Caffe este o sectiune de blog, cu posibilitatea de a posta comentarii.
Vom urmări aventura descoperirii bosonului Higgs (cunoscut adesea sub numele de „particula Dumnezeu”) și, înțelegând modul în care acesta completează Modelul Standard al particulelor elementare, vom desocoperi faptul că fascinanta complexitate a creației poartă semne ale înțelepciunii Creatorului. Prelegerea, care va fi susținută printr-o prezentare Power Point, se adresează inclusiv celor care nu sunt inițiați în universul particulelor elementare, motiv pentru care cred că întâlnirea se anunță a fi, deopotrivă, interesantă și utilă pentru cei mai mulți. Nu în ultimul rând, vă asigurăm că va rămîne suficient timp pentru răspunsuri la întrebări.
Emanuel Tundrea
Revin după un tur maramureșean. Au fost zilele Bibliei la Ocna-Șugatag și la Sighetul-Marmației. M-am bucurat să îmi revăd colegi și foști studenți. Ne-am încurajat unii pe ceilalți și ne-am rugat pentru acele locuri. Am fost uimit să văd că în zile de Vineri și Sîmbătă au venit oameni la o conferință care nu se arăta deloc promițătoare pentru ei Ce este și ce nu este Biblia? Cu această ocazie mi-am împlinit și un alt vis, acela de a face o tură între Cavnic și Sighet în memoria victimelor comunismului.
O biblie ebraică cu autograful lui Gala Galaction și o traducere Gala GAlaction lîngă alte elemente din colecția mea de biblii și cursuri pentru studenți.
Iată dintre fotografiile adunate:
Biserica noua-veche in Calinesti
via Alex Marian.
Tocmai am cîntat la o chitară făcută de el.
Voi reveni cîndva cu amănunte.
Dragi prieteni, vă rog să îmi împărtășiți acum scuzele voastre!
Eu sînt un FOST cardiac, am un prieten care este alergic la gluten, altul care este diabetic. Toți fac mișcare. De ce? Pentru că ceea ce am numi noi un hoit bolnav este numit de Apostol Templu al Duhului Sfînt.
Da, motivațiile sînt diferite. Mă sperie oamenii care n-au nicio pasiune.
The Impotence of Impenitence
„THE EPOCH for which it is almost impossible to find a form of words is our own… Nevertheless, I think that with us the key-word is „inevitability,” or, as I should be inclined to call it, „impenitence.” We are subconsciously dominated in all departments by the notion that there is no turning back, and it is rooted in materialism and the denial of free will.
Take a handful of modern facts and compare them with the corresponding facts a few hundred years ago. Compare the modern Party System with the political factions of the seventeenth century. The difference is that in the older time the party leaders not only really cut off each other’s heads, but (what is much more alarming) really repealed each other’s laws. With us it has become traditional for one party to inherit and leave untouched the acts of the other when made, however bitterly they were attacked in the making.” ~GKC: ‘Eugenics and Other Evils.’
Mluțumim, Dorin Bofan! Absolut admirabile și munca ta de fotograf și aventurile biciclistice. Un blog de urmărit și de re-citat!
Ce bine sună ultimele versuri …
Will I burst, that what is in me
give birth to the silent storms of revelation,
too close to see, to speak the way,
too loud to hear, too soft to say
the Sadness of Knowing.
Am mai afişat în acest spaţiu diferite piese la viola da gamba. Iată-l pe unul dintre cei mai titraţi violişti ai momentului, Jordi Savall. A vizitat România cu un proiect legat de Cantemir. A realizat un CD cu muzica compusă sau culeasă şi rearanjată de domnitorul poliglot.
Segovia demonstrează că și chitara poate avea diferite registre precum orga.
Să urmărim această fascinată demonstrație. 15 ani a studiat aceste schimbări de registre și apoi s-au văzut rezultatele în înregistrările cu Bach.
Iata doua ironii gasite zilele trecute:
După găleata cu gheață și apă chioară au urmat versetele biblice. După versetele biblice, cu aventuri pe drumurile amintirilor noastre, cu ispite ale ipocriziei, a urmat un exercițiu și mai bun, cele 10 cărți. Voi reveni la această provocare de pe Facebook. Săptămîna viitoare, dacă va fi cu putință și cu timp, dar iată un fragment dintr-un autor care a scris una dintre cărțile care cu adevărat m-au influențat încă de timpuriu:
Lovers seek for privacy. Friends find this solitude about them, this barrier between them and the herd, whether they want it or not.
[…]
In a circle of true Friends each man is simply what he is: stands for nothing but himself. No one cares twopence about anyone else’s family, profession, class, income, race, or previous history. Of course you will get to know about most of these in the end. But casually. They will come out bit by bit, to furnish an illustration or an analogy, to serve as pegs for an anecdote; never for their own sake. That is the kingliness of Friendship. We meet like sovereign princes of independent states, abroad, on neutral ground, freed from our contexts. This love (essentially) ignores not only our physical bodies but that whole embodiment which consists of our family, job, past and connections. At home, besides being Peter or Jane, we also bear a general character; husband or wife, brother or sister, chief, colleague, or subordinate. Not among our Friends. It is an affair of disentangled, or stripped, minds. Eros will have naked bodies; Friendship naked personalities.
Hence (if you will not misunderstand me) the exquisite arbitrariness and irresponsibility of this love. I have no duty to be anyone’s Friend and no man in the world has a duty to be mine. No claims, no shadow of necessity. Friendship is unnecessary, like philosophy, like art, like the universe itself… It has no survival value; rather it is one of those things which gave value to survival.
Pentru că este moda provocărilor la cărți, reiau,
ÎNCĂ 5 SITE-URI CU CĂRȚI GRATUITE!
Și acum o listă interesantă. Harvard Classics AICI și AICI explicațiile.
Și un exercițiu la fel de interesant ca cele 10 cărți care ne-au influențat în mod cardinal, My ideal bookshelf, vezi AICI.
In 2007, artist and illustrator Jane Mount began painting “portraits of people through the spines of their books” — those aspirational bookshelves we all hold in our heads (and, ideally, on our walls), full of all the books that helped us discover and rediscover who we are, what we stand for, and what we’d like to become. A kind of book spine poetry of identity. In 2010, she paired with Paris Review writer Thessaly La Force and the two asked more than a hundred of today’s most exciting creators — writers, artists, designers, critics, filmmakers, chefs, architects — what those favorite, timeless books were for them. Thus, My Ideal Bookshelf * (public library) was born — a magnificent collection of Mount’s illustrated “portraits” of these modern-day icons, alongside short essays by each contributor explaining why the books included are meaningful to him or her. Besides the sheer voyeuristic pleasure of peeking inside the personal libraries of great minds, the project is at once a celebration of bibliophilia and a testament to the fact that the most interesting people are woven of incredibly eclectic influences.
Și de ce în loc de selfi-uri să nu facem shelfie-uri? Sa introducem o noua moda… shelfie! Ce carti ti-ai pune pe un singur raft? Biblia, Crima si pedeapsa, Micul Print, Invierea … Citadela, Ortodoxia, De dialectica, Dialogurile lui Platon ….
Asta scriam în urmă cu …. exact pe 22 aprilie. Între timp a luat foc internetul cu gheață, apoi cu versete biblice, apoi cu raftul de cărți. Iar prin 6 mai exista discuția aceasta.
ilence, or the absence of sound, is nearly impossible to experience today, unless achieved either through unfortunate or artificial means. A necessary component of contemplation or meditative practice, silence is thwarted through the constant hum of modern electronic noises, however packaged. Of course, noise of some sort is always present unless we intentionally distance ourselves. Even in the woods, the nightly screaming of the crickets, the thunderous pounding of chipmunks as they crack open acorns at a distance of 200 meters, the deafening roar of the freshening breeze across the treetops; there is no end to the type and manner of intrusive sounds.
When attempting explore the sound-world of the past, we have to acknowledge that there has probably never been a period of time in human existence when the world was free of noisy distractions. But in what might be called the better sort of poetry and music, silence must be managed as a component of literary thought and musical effect.
“Silence beyond all speech a wisdome rare…”
– John Dowland, “I saw my Lady weepe,” Second Booke of Songs or Ayres, 1600
Living off-the-grid tends to reinforce many of the reasons to inhabit the sound world of the past. The notion of a complete state of silence is absolutely foreign to 21st-century musicians and even to those who listen attentively to music. But experiencing historical music with understanding requires embracing and using silence.
Silence, or the absence of sound, is nearly impossible to experience today, unless achieved either through unfortunate or artificial means. A necessary component of contemplation or meditative practice, silence is thwarted through the constant hum of modern electronic noises, however packaged. Of course, noise of some sort is always present unless we intentionally distance ourselves. Even in the woods, the nightly screaming of the crickets, the thunderous pounding of chipmunks as they crack open acorns at a distance of 200 meters, the deafening roar of the freshening breeze across the treetops; there is no end to the type and…
Vezi articolul original 518 cuvinte mai mult
Right! Sînt cu tine, Valentin!
1. Indecenţă. Nu mă refer aici doar la indecenţa grosolană, promovată de anumite publicaţii & indivizi, ci şi la indecenţa „involuntară” promovată de aceia care nu înţeleg diferenţa dintre privat şi public. Există anumite lucruri perfect legitime în contextul lor privat, dar care devin groteşti atunci când sunt aşezate în spaţiul public. Nu văd nimic indecent în a merge la mare şi a face baie în, evident, costum de baie! Dar nu văd de ce te-ai afişa în felul acesta pentru sutele (poate miile?) de prieteni de pe FB.
2. Afirmaţii gratuite, de genul: „Eşti o minunată!”, „Sunteţi superbi!”, urmate invariabil de „Te pup” şi de o faţă pupătoare sau zâmbitoare. Înseamnă superficialitate şi exagerare. Cum vei spune când chiar vezi ceva minunat şi superb?
3. Alimente: fiecare felie de pâine cu zascuscă, ou fiert sau fript, ceaşcă de espresso…
Vezi articolul original 217 cuvinte mai mult
Da, am fost un egoist și un profitor 🙂 . V-am exploatat pe toți la maxim, dragii mei prieteni cosuferitori pe biciclete. Am învățat atîtea de la voi! Eu sînt cel mai cîștigat din toată experiența aceasta, una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea de sportiv, biciclist, călător, cititor și prieten. Am realizat încă o dată necesitatea reinstaurării conceptului de ucenicie peripatetică în viața contemporanilor noștri. Vă mulțumesc din suflet că v-ați alăturat nebuniei mele. Inițialmente doream să fac această călătorie singur, asistat rutier de soția mea. Iată ce-a ieșit pînă la urmă. V-ați alăturat:
Dezbaterea în jurul temelor calviniste continuă în toate spațiile, bun mijloc de antrenare teologică, argumentare biblică sau nu prea … și gimnastică neuronală.
Iată AICI un articol interesant.
What advice would you give to young Calvinists going to pastor churches that are ignorant—or even suspicious—of Calvinism?
Jones: Here are a few things:
1. Be honest, but be certain you’re speaking the same language. Don’t try to hide your convictions. That applies not only to Reformed theology but to everything from ecclesiology to eschatology. At the same time, it’s wise to make certain what you mean by “Calvinism” is the same as what they mean. If someone asks, “Are you a Calvinist?” find out what he or she understands Calvinism to imply. The result may provide an opportunity to say, “If that’s what Calvinism is, I am not a Calvinist—but here’s what I do believe about God’s grace.”
2. Point people to Christ, not Calvinism. I served nearly two decades on pastoral staffs in three different churches and, as far as I can recall, I used the word “Calvinism” a grand total of three times in my teaching: twice when leading church history classes and once in a sermon to describe how George Whitefield was able to work with the John and Charles Wesley for the sake of the gospel. A variety of Reformed and non-Reformed perspectives mingled together in all these congregations, and church members cooperated with charity on this issue. I preached the doctrines of grace when they were present in biblical texts, but I never once defended Calvinism. If someone embraces the glorious goodness of God in Christ and his singlehanded work to save us yet never hears about the Reformation or Calvinism or the five points from Dort, what difference does it make? It’s God and the glory of his name that matters, not the name of any human system.
3. Preach grace graciously. If you proclaim God’s grace by maligning or misrepresenting those who disagree with the Reformed doctrines of grace, it’s quite likely you’re missing the point of grace. Preach grace with the gentleness and gratitude that become possible only when we recognize we have nothing left to prove because God in Christ has already proven it all.
Un articol despre dubla predestinare al lui R. C. Sproul. Măcar să știm despre ce este vorba, nu folcloristică.
În contrabalanță un articol scris cu simț al umorului, dar și mult simț de observație AICI.
1. Many of the great thinkers, pastors, authors, and heroes of the faith were and are not calvinists.
2. Many of the followers of Jesus in the world today are not calvinists.
3. The earliest Christians were not calvinists.
4. Calvinists are not the arbiters of doctrine and heresy.
5. Historically, calvinist views were first determined heretical.
6. All orthodox followers of Jesus affirm biblical concepts like sovereignty and election, many of us simply do not define them the way calvinists do.
7. There are non-calvinists who completely understand calvinist doctrine and belief, and choose to reject it.
8. Your reputation precedes you.
9. If you can not articulate non-calvinist views in such a way that the view-holder would agree, “yes, that is what I believe,” then you do not understand the view.
10. You could be wrong.
Dacă priviți cu atenție la acest interviu, observați cît de bine seamănă persoana cu personajul interpretat de Robin Williams din Awakenings. A propos, iată un film care merită văzut sîmbătă seara, Awakenings cu Robin Williams și Robert de Niro.
Ziua cinci a fost zi de odihnă. Un fel de a spune. Am plecat cu trenul spre Cracovia. Am plecat pe jos. Aproape uitasem să umblu după 540 de kilometri pedalați.
Piste excelente de alergat sau pentru plimbări. Oswiecim respiră acum aerul păcii și liniștii sociale. Este cochet, drăguț și plin de vînt cu cenușă umană.
Aveam reflexul de a întinde mîna stînga sau dreapta la fiecare schimbare de direcție. Îmi venea să mă uit tot timpul în spate să văd dacă toată lumea este aliniată în rînd, dacă nu cumva se dublează, dacă toți sînt asigurați. Dimineață era să mă echipez cu reflectorizantă. Seara mă gîndeam dacă am destule baterii pentru lanternele iluminante.
În gară, pînă a venit trenul, am continuat să citim și să povestim din și despre Jurnalul Evei.
sursa participant pelerinaj
Așa cum mărturiseam lunile trecute, sînt din ce în ce mai fascinat de katana. Nu este o pasiune nouă. Katana a ajuns în viața mea în urmă cu vreo 25 de ani.
Atunci eram tînăr, cu multă energie, mulți mușchi și mai puțină minte. Visam la o katana adevărată. De atunci am văzut tot felul de fiare, numite katana, dar numai pentru panoplie.
Acum, la vîrsta maturității, fascinația revine, dar pe altă cale: mă sufocă admirația pentru perseverență, tradiție, consecvență, artă, meșteșug, perpetuarea valorilor.
Nu mă interesează tăierile și tăișul, ci modalitatea de prelucrare, procesul, inițierea, ucenicia, transmiterea lucrurilor mai departe.
Iluminant în acest filmuleț este modalitatea japonezilor de a-și înfia ucenicii pentru a-i face cu adevărat fii în meșteșug.
Matei Pleșa are o serie închinată meșteșugurilor și meșteșugarilor. De văzut!
Ce înseamnă un specialist într-un domeniu? Specialistul nu este cel care are calificarea formală prin diplome şi ţidule, ci acela care se specializează continuu şi care este tot timpul la curent cu ce se întîmplă în specialitatea sa, un anumit domeniu de activitate, cercetare etc.
Un amator pasionat poate fi mai grozav decît un „diplomat”. Am întîlnit violonişti scoşi de şcolie populare de artă cu o mişcare de arcuş mai exactă decît absolvenţi de conservator, asta mai ales în ultima perioadă.
Specialistul creşte, este preocupat de perfecţionare şi aşează pasiunea peste calificările formale.
Putem vorbi de specialişti fără calificare formală? Nu cred. Putem vorbi de amatori, de diletanţi, buni probabil, însă fără şcoală, ucenicie şi proba de foc a sistemelor de educaţie nu cred că putem vorbi cu seriozitate despre specialişti şi profesionişti.
Continuare de AICI
A patra zi? Cea mai grea încercare! Ploaia măruntă mocănească ne-a vizitat de cu noapte. M-am uitat pe fereastră, m-am îmbrăcat bine, m-am culcat la loc și am încercat să mă încarc de căldură. Spre deosebire de majoritate, știam ce mă așteaptă. Mai fusesem pe astfel de ploi și știam că urmează coborîri după udătură. Am încercat să îmi pregătesc echipa, dar cuvintele nu pot înlocui experiența directă. Acesta este un alt motiv pentru care fac astfel de lucruri cu studenții mei și nu numai.
sursa Ben Boingeanu
sursa Ben Boingeanu
Mărturisesc că m-am rugat pentru o asemenea experiență. Aventura nu ar fi fost desăvîrșită și anumite orgolii și încrederi în sine nu ar fi fost zdrobite.
Urcușul spre Nowy Targ ne-a învins aproape pe toți. Unii dintre noi rîdeau, dar nu era rîsul lor. Dan Surducan, care venea deja scăldat de ploile reci din Brașov, maratonist montan, era cel mai bine pregătit pentru ceea ce ni se întîmpla. Alții au luat plasă cu așa numitele geci water-proof, o minciunică chinezească. Erau cu 3 litri mai grei la urcare. Cele mai eficiente s-au dovedit pelerinele așezate peste ghidon și sub șa. Scad din viteză, trebuie să ai grijă atunci cînd te bate vîntul din lateral, dar scapi mai puțin udat. Ploaia intră pe dedesubt, dacă nu ai apărători, din bălți, dar bălțile erau calde …
copyright Voicu Bojan
Continuare de AICI
A treia zi am plecat hotărîți. Dar lucrurile au început să se întunece. Se întuneca afară și ploaia stătea să cadă. Tot timpul mi-a fost teamă că ploaia îmi va afecta din nou genunchiul pe care îl protejam cu grijă.
Echipa a început să se întindă pe șosea, semn de oboseală. Grupurile se amestecau. Unii treceau dintr-un grup în altul, după forma fizică sau dorința de sprint. Dealurile apăreau din ce în ce mai des, iar în zare se vedea amenințătoare Tatra Mare.
Știam că ne așteaptă ploaia. Unul dintre participanți a cumpărat pelerine în plus. Ne-am îmbrăcat de ploaie, am schimbat adidașii cu sandalele, ne-am așezat la îndemînă gecile, ne-am pregătit pungile pentru telefoane. Au fost nori, senin, nori, senin, nori, din ce în ce mai mulți nori, dar, spre bucuria tuturor, nicio picătură de ploaie. A fost etapa Kosice – Spisska Stara Ves, mai precis Pltnik (încercați să pronunțați așa cum se scrie, 5 consoane într-un cuvînt de șase foneme).
Continuare de AICI
A doua zi am plecat spre Kosice, după un ocoliș prin oraș, căutînd ieșirea din urbe precum musca prinsă în miere. Au urmat 6 ore și jumătate de mișcare, circa 10 ore de stat pe și pe lîngă bicicletă, 127 de km, iar ritmul a scăzut la 19 km la oră. Au început primele urcări și parcă toată ziua a stat sub semnul rătăcirilor. Ne-am rătăcit la intrarea în Kosice și am căutat Hotelul clubului de fotbal Locomotiv o oră întreagă. Ne-am bucurat la final nu numai că le-am luat slovacilor niște segmente :), ne-au încîntat primele peisaje superbe, de munți, de pista de biciclete din ce în ce mai bună.
sursa Aurelian Petruț Țion
Unii s-au bucurat de apariția dealurilor, pentru alții a fost de speriat. Am simțit pentru prima dată mirosul de toamnă.
sursa Aurelian Petruț Țion
Am simțit, de asemenea, pentru prima dată în grup aburul descurajării și începuserăm pariurile pentru abandonuri. N-am avut dreptate. N-a abandonat nimeni! Am muncit din greu să îl descurajez pe Călin Vălean (41 de ani), dar voința lui de sportiv, promisiunile făcute soției, ideea că le va povesti și ce le va povesti celor patru copii ai săi, exemplul lui Dan Surducan (47 de ani), al lui Nosu Mihuț (43 de ani) și al meu (43 de ani) l-au ținut în șa cu toate durerile și încrîncenările pe care vi le puteți imagina.
Veți afla povestea acesta și din pana lui în zilele următoare.
sursa Aurelian Petruț Țion
Coborîrea spre Kosice este de poveste și ne-a făcut să uităm de dealurile urcate înainte.
sursa Aurelian Petruț Țion
Cazarea a fost excelentă. Mîncarea bună, dar pentru nealergători, ca să mă exprim eufemistic :), micul dejun a fost pentru cură de slăbire. Dar …
VA URMA
Da, am reușit finalmente! S-a terminat cu bine, slavă Domnului! Acum pot respira ușurat, după două zile de recuperare și odihnă, după așezarea amintirilor și fotografiilor pe rafturi.
Încă îmi revin, încă încerc să îmi reintru în ritm. Problema nu este efortul fizic. Am mai făcut 550 de km într-o săptămînă. Cea mai mare dificultate este revenirea după efortul și consumul emoțional. Pe lîngă cele văzute acolo, în Auschwitz – Birkenau, a mai fost grija pentru cei 32 de oameni care au participat. Ca organizator principal am stat cu sufletul la gură pentru fiecare pedală, pentru fiecare coborîre, pentru fiecare pană, cazare, mîncare, problemă organizatorică. Dumnezeu a fost bun și ne-a însoțit cu mîna Lui călăuzitoare și păzitoare. Îi tot spuneam pe drum:
Doamne, pentru poporul Tău ales o facem, pentru cei 1.100.000 de evrei uciși acolo și încă un suflet!
Iată poate cea mai reușită fotografie a călătoriei, îngerii păzitori au fost cu noi!
Aurelian Petruț Țion
După cum știți, încă din ianuarie mă antrenez și pregătesc acest pelerinaj. Nu aș fi reușit fără cei aproape 8000 de km făcuți pe bicicletă din mai, anul trecut, pînă acum. Dar a meritat! De ce l-am făcut? De ce pelerinaje la evanghelici? De ce pelerinaj pentru o evreică de 13 ani, care a murit în lagărul nazist în 1944? Voi reveni cu ceva explicații în celelalte episoade ale jurnalului de călătorie.
Deocamdată vreau să celebrez bucuria săvîrșirii. Voi reveni cu poze, detalii și motivări, dar nu acum, ci cu ziua și săptămînile, pentru că cele văzute și auzite trebuie digerate mental în vreme și re-culese în tăceri mai prelungi decît cele prilejuite de o postare în grabă.
Acum doar un mic survol al celor întîmplate.
Right! Bravo, Valentin!
De ieri m-am suit din nou pe bicicletă. A fost o zi ideală pentru pedalat. Nici prea cald, nici prea frig și vânt doar atât cât să te răcorească. A fost, folosind mult prea folosita vorbă americănească ”awesome!”
Iată câteva moment de satisfacție oferite de bicicletă:
1. Când privesc bâlciul din trafic de la prima intersecție. Din cauza lucrărilor, drumul se îngustează, iar șoferii se încâlcesc. Apoi așteaptă la greu să treacă, folosind timpul pentru a se înjura și claxona. Priveliștea îmi oferă o energie proaspătă pentru pedalat.
2. Când mai mă urc în mașină și văd că acul de la motorină nu s-a mișcat defel. Economia asta înseamnă, în general, o carte în plus.
3. Când mă pun în pat seara, adorm rapid și dorm profund toată noaptea.
(Și ar mai fi ceva…La biserică, atunci când lumea se uită după mașină. Nevăzând-o crede că nu am venit la birou…
Vezi articolul original 3 cuvinte mai mult
Ați trăit probabil, dragi prieteni, sentimentul acela că se spune ori prea puțin despre cineva și trebuie să adaugi în același ton ori că s-a spus așa cum ai fi vrut să spui și nu mai merită să adaugi nimic.
sursa marapopa.blogspot.it
Am cunoscut-o pe Doamna în urmă cu 14 ani. Am parcurs 7 ani împreună o cursă aproape imposibilă prin scrierile lui Augustin.
via Paul Sticea
Hello!
This is Calin Valean, 41, from Cluj-Napoca, Romania (a city located in the heart of Transylvania) married with Loredana and father of 4. I am an entrepreneur and I am fat, too. Only 20 kgs + above the normal.
For many many years I have tried to get enough motivation to lose weight. Unfortunately, motivation lasted only for several weeks. Moreover, after each diet session, I added more weight.
This spring one of my good friends set up a trip or, more specifically, a pilgrimage by bike from Oradea to Auschwitz, in the memory of the young Eva Heyman who could not escape the Auschwitz executions. As a former sport player at a pretty high level back in the high school years (volley ball) I found this trip as an ultimate motivation to get back in shape. So I’ve started going to a special gym here in Cluj, where some enthusiastic guys set up a TRX section.
de gindit
Maybe you have seen this little wine-cup looking symbol on your friend’s Facebook page and wondered what it means. It means Christians are being targeted for death in Mosul, Iraq. I am so thankful that someone thought to create symbol sent through Social Media to call attention to the plight of Christians suffering genocide in Iraq.
The symbol apparently started circulating in Lebanon and has caught on around the world. The symbol is actually an Arabic „n,” which is what ISIS soldiers in Mosul have used to abbreviate Nazara, a term for Christians in the Middle East. Basically, those whose homes are thus marked are subject to death, unless they (a) convert to Islam or (b) pay an oppressive tax to stay alive (all explained here). Here is how one report details the horror:
On Monday, which was normally pay day for municipal workers in Mosul, state workers…
Vezi articolul original 226 de cuvinte mai mult
O personalitate artistică impresionantă. Deși nu îmi place stilul în care este intervievat de un reporter extrem de obraznic (oare așa trebuie să fie reporterii, băgăreți în suflete?), este o raritate o asemenea filmare.
Horowitz și Rachmaninov, o altă istorie fascinantă.
Iată comentariul lui Tavi Jinariu:
Heartbroken today for the mothers and wives deprived of their beheaded children and husbands in Northern Iraq. Praying for the Christians and Yazidi people who are being killed, driven into the barren mountains and praying for all those who are utterly desperate for life-saving help. I am horrified today at the evil and suffering of this world. To those who have died their tragic deaths here is my humble farewell.
sursa pagina Tavi Jinariu Facebook
Duminică la Scînteia vom avea o celebrare specială. Este locul spre care mergea tatăl meu atunci cînd a fost ucis.
Cu această ocazie de bucurie …
sursa facebook
Sursa AICI
Am văzut pînă acum ce trebuie să AI, ce trebuie să ȘTII, să vedem acum ce trebuie să FACI SAU SĂ NU FACI pe parcursul unei asemenea călătorii.
1. DISCIPLINEAZĂ-TE și SUPUNE-TE! Disciplina este cel mai important lucru în călătoria de grup pe lungă durată. Mai importantă chiar decît antrenamentul. Antrenamentul se poate survola cu o criză de mușchi, cu o febră, cu un abandon …. Lipsa caracterului nu poate fi trecută cu vederea, creează tensiuni și poate crea accidente, unele fatale. Ascultarea te poate scăpa chiar și de febra musculară și de efectele călătoriei de lungă durată în șa. Anul trecut am făcut 550 de km în Oltenia. Într-o săptămînă. Un efort comparabil cu Oradea-Auschwitz. Anul acesta 400, băieții au făcut peste 500. Cu toții m-au ascultat și nici măcar anul trecut, cînd am avut echipa cea mai puțin antrenată, niciunul n-a făcut febră musculară după cei 550 de km. Dosuri tăbăcite? Da! Oboseală cumulată? Da! Dar fără incidente, fără probleme, fără certuri și tensiuni. Ascultarea face mai mult decît orice jertfă. Disciplina în lucrurile mici arată caracterul în cele mai mari. Nu este loc de orgolii, de talent-show, de competiție inutilă, de contre, de tensiuni, conflicte copilărești într-o astfel de grea intreprindere. Faptul că vom fi un grup atît de mare, supus unui efort atît de mare, unor riscuri atît de multiple va crea destul de multă presiune în grup. Ultima zi va fi cea mai grea, cea mai solicitantă. Cu atît mai mult trebuie să ascultăm de conducătorii de echipe și trebuie să ne încadrăm în programul prestabilit.
sursa Corneliu Jitareanu
Știu că am mai pus această bucată, dar nu m-am putut abține. Este o fugă superbă. Ascultați-o și la lăută.
Continuăm! prima parte AICI
Ce trebuie să știm pentru această călătorie!
1. DE CE MERGI? MOTIVAȚIA. Este nevoie de o motivație personală solidă pentru o astfel de călătorie. În primul rînd este o provocare a psihicului un asemenea tur, dar este o excelentă serie de lecții pe care le putem învăța numai în stil peripatetic, prin pelerinaj, prin călătorie. Există o motivație de grup, există o temă a pelerinajului, vezi AICI (ne amintim de adolescenta Eva Heyman, care a fost dusă din Oradea spre Auschwitz exact acum 70 de ani 1944 – 2014) și a murit acolo, în lagăr. A rămas în urma ei un jurnal publicat de mama ei (o istorie aproape revoltătoare!), jurnal intitulat Am trăit atît de puțin. Mai există un jurnal asemănător. Vezi AICI. Voi reveni asupra acestui aspect al temei comune, dar motivația individuală nu poate fi generată de presiunea de grup. Deci … DE CE MERGI? De asemenea, cred că trebuie să înțelegi care sînt riscurile pe care ți le asumi, povara fizică, încărcătura psihică și emoțională.
2. SĂ MERGI PE BICICLETĂ. Pare glumă? Nu este! Am mers în diferite formații pe bicicletă. În grupuri de diferite mărimi și compoziții. Puțini știu ce înseamnă să mergi pe bicicletă 7 ore pe zi X 4 zile în grup de 20+ oameni. Unii se cred la concurs. Simt nevoia să demonstreze că pot parcurge cei 120 de km în patru ore, alții urcă în forță, coboară în viteză, depășesc fără rost, merg doi cîte doi, trei cîte patru et c. Prostii! În cicloturism se merge în grup compact de maxim 7 cicliști. 7 pentru că de la acest număr în sus sîntem convoi care necesită asistența organelor de poliție rutieră. Este absolut necesar să înțelegem că trebuie să mergem ÎN COLOANĂ, UNUL CÎTE UNUL, la distanță de circa 3 metri unul față de altul, fără să schimbăm locurile des. Primul în față este cel care merge cel mai lent. Ultimul se așează cel mai antrenat din grup. Vor fi 3 grupuri de cîte 7 cicliști. Se va merge în trei grupuri diferite din pricina compoziției grupurilor (antrenament diferit, biciclete diferite). Cursieriștii vor merge în față, la viteză medie de circa 22 km la oră. Grupul mediu-antrenat sau tourerii cu roți de 28 inches vor merge la mijloc cu o viteză medie de circa 18 km la oră, iar ultimul grup va fi al MTBiștilor, roți de 26 inches și al celor care doresc să se înscrie într-o viteză medie de circa 15 km la oră. Voi reveni cu eticheta mersului pe bicicletă.
