Continuare de AICI

A treia zi am plecat hotărîți. Dar lucrurile au început să se întunece. Se întuneca afară și ploaia stătea să cadă. Tot timpul mi-a fost teamă că ploaia îmi va afecta din nou genunchiul pe care îl protejam cu grijă.

Echipa a început să se întindă pe șosea, semn de oboseală. Grupurile se amestecau. Unii treceau dintr-un grup în altul, după forma fizică sau dorința de sprint. Dealurile apăreau din ce în ce mai des, iar în zare se vedea amenințătoare Tatra Mare.

Știam că ne așteaptă ploaia. Unul dintre participanți a cumpărat pelerine în plus. Ne-am îmbrăcat de ploaie, am schimbat adidașii cu sandalele, ne-am așezat la îndemînă gecile, ne-am pregătit pungile pentru telefoane. Au fost nori, senin, nori, senin, nori, din ce în ce mai mulți nori, dar, spre bucuria tuturor, nicio picătură de ploaie. A fost etapa Kosice – Spisska Stara Ves, mai precis Pltnik (încercați să pronunțați așa cum se scrie, 5 consoane într-un cuvînt de șase foneme).

În spatele meu se află Polonia. Lîngă mine se află Slovacia. Eram chiar la finalul turei. Un pic plouați. Cu apa la jumătate.

Din ce în ce mai frumos. A fost nevoie de 5000 de calorii pentru 130 de km, parcurși în 6 ore și jumătate, 9 ore cu tot cu opriri, iar elevația cîștigată a fost de 1334 de metri. Ne-am oprit la granița cu Polonia, într-o stațiune care merită revizitată.

Partea frumoasă s-a petrecut la sfîrșit de zi. Ne-am cazat la Pensiunea Pltnik, am mîncat și apoi am rămas la discuții. Am citit din jurnalul Evei și am spus pentru prima dată povestea relației dintre aceasta și mama ei, relație care merită un roman, un film, explorare a deșertăciunii inimii omului, tensiune imensă între dragostea erotică și dragostea de mamă.

Întrebările cuplului Tarcău, curiozitatea lui Marcel, observațiile cuplului Cristian, informațiile aduse de Paul Sticea despre restul literaturii de acest tip, toate acestea au format un buchet de care ne-am bucurat cu toții.

Am adunat amintiri împreună, prietenii, am pus împreună nu numai kilometri bicicliți, ci și cunoașteri, informații, bucurii și mici întristări. Ochii ne-au văzut aceleași dealuri, aceleași drumuri, aceleași pagini.

VA URMA