Iată un instrument fascinant. Violoncello (de fapt acesta este cu adevărat violon-cello, între vioară și cello) da spala.

Încă unul …

Există totuși prea multe instrumente pe care aș dori să le ating și să le învăț emisia, așa că am hotărît să îmi desființez colecția de instrumente muzicale. Chiar ieri am mai scos patru din casă, după ce au plecat alte zece.

Am început să vînd, să dăruiesc către tineri care au nevoie de încurajare (în contextul bursei Nicolae Moldoveanu), să donez către instituții și biserici. Mîine mai pleacă două.

Este dulce-amară ultima oră în care știi că atingi un instrument de care te desparți. Astăzi am cîntat probabil ultima dată la bass-ul meu fretless cu 5 coarde. Nu știi cînd te mai întîlnești cu acel grif. Sunetul lăutei care îți pătrunde pentru ultima dată în stern? Armoniul care emite pentru ultima dată sunete din muzicuțele suflate din burduful acționat cu picioarele?

Patimile de colecționar sînt patimi grele. Tot timpul tînjești după … încă unul, încă un instrument … și pe acesta aș dori să îl cînt, și pe acesta aș dori să îl ascult … Niciodată nu ajungi la capăt. ”Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea.” Sîntem căzuți să strîngem pumnii adunînd toată viața.

La fel se va întîmpla cu bicicletele și cu arcurile. Simplificăm! Ne eliberăm viața! Încercăm să ne descîlcim dintre și de lucruri.

Ascultînd Bach: pare atît de simplu, este atît de complex. Precum Evanghelia. Poate fi înțeleasă de un copil de trei ani, dar pune dileme imposibile geniului. Însă în parcursul hermeneutic trebuie să te descîlcești din mătasea broaștei în care nu poți înota. Nici cel mai bun înotător nu poate mișca mîinile și picioarele între algele ucigașe. Astfel lucrurile ne pot ucide libertatea călătoriei.

Simplificarea vieții (paradoxal) este un act creativ. Trebuie luate decizii complicate. Ce dăm, cui, cînd, ce dăruim, ce vindem și … mai ales: ce păstrăm, ca să nu dispară cu totul frumusețea din jur? Este precum plivitul în grădină. Ce lași, ce smulgi, ca roada să fie mai gustoasă?

În această perioadă sîntem cu plivitul. Cea mai dureroasă și grea decizie pe care am luat-o? Îndepărtarea unei lăute dragi și a armoniului cu pedale! Acestea două au durut cumplit! Mi-am smuls două bucăți din inimă.