Cuscrul meu, horticultor de meserie, mi-a dăruit acum doi ani un smochin. Acesta a avut ghinionul să fie prezent în pămînt, cînd eu eram absent și un nea Gică cu buldozerul a venit, a nivelat și l-a ras din pămînt. Asta prima dată!

A doua oară? După ce răsărise din nou, o basculantă a dat peste el moloz.

A trecut iarna și primăvara peste el. Părea lipsit de suc. Dar am aflat de la Valentin Sebastian Dan că smochinul, vița de vie și măslinul nu la întîmplare sînt metafore pentru poporul Israel. Renasc, au o reziliență și vivacitate extraordinare.

Pe cînd era să îl smulg din pămînt, mi-a spus să aștept. Am așteptat și minunea cu adevărat s-a întîmplat! Smochinul a ieșit din nou la iveală. Se înalță în fiecare zi.

Cunoscînd acum acest lucru, cu atît mai miraculoase și puternice mi se par cuvintele Mîntuitorului: în veac să nu mai dea rod din tine, blestemînd smochinul.

Dacă smochinul este atît de roditor și vivace, blestemul trebuie să fi fost cumplit și foarte puternic.

Am o nouă urare pentru pacienții Hospice: să vă reveniți precum smochinul!

Am o nouă urare pentru cei slăbiți și ofiliți spiritual: să renașteți precum smochinul! 

Am o nouă urare pentru creștinii care așteaptă rodirea: să rodiți precum smochinul binecuvîntat!