Și nu oricum. Pot citi gîndurile din viitor numai fiind în proximitatea unei persoane. De la 30 de cm distanță este destul. Fără atingeri sau alte alea.

Să vă spun cum a fost. Eram în Kaufland. Foarte aproape de o persoană. Dintr-o dată m-am uitat în ochii respectivului și am citit un gînd care îi va trece prin cap exact sîmbătă în jurul orei 20.00.

Pe cînd va lua ”telefonul” de duș în mîini și va deschide apa caldă își va rosti în minte: iată ce repede a mai trecut o săptămînă!

Exact acesta este gîndul care îi va trece prin cap! Nu altul! Sînt așa de sigur pe cît sînt de sigur că respectivul era totuși o ființă vie.

sursa http://ultimupret.ro/

Recunosc. Mirosul are un rol important în citirea gîndurilor.

În urmă cu ceva ani eram într-o localitate nu tocmai rurală. O localitate cu pretenții de orășel. În următoarele săptămîni ne veneau tineri din Statele Unite pentru un proiect misionar comun. Am aranjat problema mesei, apa la butelci (mare a fost mirarea gazdelor că nu beau direct din fîntînă – motivul pentru care le-am spus că nu beau apă din fîntîna dinșilor este că nu au decît o singură toaletă. Gluma mea a trecut neobservată). Climaxul a fost în jurul discuției despre apa caldă.

– Știți, dînșii fac duș în fiecare zi? 

– În fiecaaaare zi? 

– Da! 

– Păi … noi facem o dată pe săptămînă și ne ajunge … 

– dînșilor nu le ajunge și … nici nouă, dacă îmi permiteți! 

Baia la români!

A rămas, din păcate, săptămînală pentru unii. Se simțește în autobuze, tramvaie, locuri aglomerate, magazine. O boare de transpirație coaptă, bine așezată, prezervată cu grijă supțiori, străbate orașele patriei în aceste zile caniculare.

În urmă cu ceva ani m-a vizitat un personaj, nu-l pot numi prieten. Să-i spunem personaj. Mi-a cerut să cînte la chitara-mi. Am dat cu greu instrumentul. Respectivul se făcea că-cîntă. Mi-a ținut chitara sub braț. Trei zile, ba chiar patru, cam cît o înviere a lui Lazăr, care puțea în mormîntul lui, patru zile au trebuit lacului să se elibereze din strîmtoarea mirosului amprentat în lac. Înțeleg obezitatea și supraponderabilitatea, înțeleg că noi … ăștia mai crescuți în omul dinlăuntru avem o problemă cu eliminarea apei din organism pe toate canalele posibile. Been there, done that. Și totuși… a nu te spăla nu reprezintă un act de eroism în apărarea satelor subsahariene și un gest de eroism spiritual în solidaritatea cu cei care nu au apă. Nici nu reușim oricum să mai salvăm planeta economisind astfel apa. Va arde oricum cu troznet.

Spuneți-mi și mie: ce fel de mentalitate, ce fel de spiritualitate pocăiască poate să stea în spatele nespălării? Steinhardt, favoritul meu în ale stilisticii, spunea că poate accepta cam orice din spiritualitatea creștină ortodoxă, mai puțin jegul, nespălarea. Superbă scena din Jurnalul fericirii în care adventiștii erau îmbăiați cu forța sîmbetele, împotriva voinței lor, martirizați fiind în acest fel, numai ca să nu pută.

Zic, așa cum am mai spus. Dacă Apostolul ar fi trăit în vremurile noastre, probabil că ar fi avut blog, facebook și și-ar fi făcut baie zilnic, în limita posibilităților pușcăriei.

Iar Isus, cu siguranță S-ar fi îmbăiat și de mai multe ori pe zi și nu numai ca să facă pe plac fariseilor.

Dacă tot spunem că templele noastre sînt trupurile și trupul este templul Duhului, atunci să le curățăm zilnic. Și Domnul ne-a oferit posibilitatea de a nu le curăța cu biciul, ci cu buretele și săpunul. Zilnic!

Mintea, cu Scripturile se spală, trupul cu apă și săpun.

Spăla-s-ar odată cei ce vă tulbură în adunări cu mirosurile în zilele de vară!

PS.

Ah, și să nu uit. Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți de la speed-stick, se poate folosi lămîie. Dar este mai scump!