Goldia, o bicicletă elvețiană de touring, cu coburi Gepida, sponsorizare obținută cu ajutorul lui Marian Ile
Ieri am încercat un experiment interesant. Am mers 80 de km pe bicicletă cu două opriri semnificative, dar fără dulciucuri, batoane, carne, mîncăruri și alte alintături. Am făcut primii 7 km de acasă pînă la Universitatea Emanuel, drum pe care îl fac zilnic. Neînregistrat ieri pe strava din motive de economie de baterie. Apoi am plecat spre domnul Zsoltan Vass, unde am pregătit bicicletele pentru cursă și … la drum.
Vezi traseul AICI.
Pe drumul de întoarcere Corneliu este cu mult înainte
Toată ziua n-am mîncat nimic. Am băut 1 litru de lapte de capră, pentru a-mi asigura ceva proteine și 1,5 litri de lichid de hidratare în genul Gatorade sau Powerade sau Isostar. Eu prefer Gatorade, plus, drept bonus, o cafea la OMV-ul din Aleșd. În rest absolut nimic. N-am simțit niciun fel de senzație de foame sau amețeli sau simptome de hipoglicemie. Absolut nimic, deși mă așteptam la așa ceva. Eram pregătit, pentru orice eventualitate, cu un baton de susan îmbibat în miere, dar n-a fost nevoie.
Trebuie să menționez că am 42 de ani, sînt fost cardiac, fost obez, acum sînt supraponderal (82,5 kg). Dacă eu pot, atunci toți tinerii care vin în misiune ar trebui să poată face ASTA.
Am pornit pe la ora 16.45 alături de Corneliu Jităreanu, colegul meu mai tînăr, el călare pe o bicicletă mai ușoară (singur ar fi făcut drumul în două ore și jumătate), eu călare pe un Gazelle care cîntărește neechipat 21 de kg. O bicicletă foarte confortabilă, cu o poziție olandeză la condus, cu spatele drept (avantaj la dus, dezavantaj la întors, din pricina vîntului), cu o șa Brooks 66, Honey.
La deal, dar cu vîntul din spate (acum am înțeles cît de mult contează vîntul) am ajuns în Aleșd după 1 oră și 25 de minute. Dus-întorsul, din tablă în tablă cum se spune, a durat mai puțin de 3 ore. Incredibil de repede pentru mine, mai ales că am făcut și două pauze în care ne-am hidratat și am schimbat între noi bicicletele.
Am ajuns la Biserica din Aleșd, am slujit amîndoi de nimeni nu și-ar fi dat seama că am consumat aproape 1000 de calorii, apoi am încălecat iarăși pentru drumul de întoarcere. Tot în timpul acestui drum am mai făcut un test. Am venit îmbrăcat la bussiness casual. Pantofi negri, nu adidași, cămașă albastră, pantaloni Dockers. Am fost curios dacă pot face acest traseu îmbrăcat ca de birou și am dorit să văd cît de mult transpir în asemenea echipament și cît de tare mă doare șezutul fără echipament cu bazon.
Neașteptat de bine s-a comportat corpul abuzat astfel, neașteptat de puțin am transpirat, deși am venit acasă cu 1,5 kg mai puțin.
Pe drumul de întoarcere ne-am oprit o singură dată pentru realimentare cu apă de la izvorul din Tileagd.
Febră musculară? Nimic. Dar o ușoară durere a unui ligament aductor am, din pricina faptului că șaua Gazellei a fost mult prea sus pentru mine.
Gazelle, acest Volvo al bicicletelor
La final, pe ultimii km, am simțit piciorul drept, dar mai aveam putere pentru încă 20 de km, după părerea mea și după o linguriță de miere. Apusul acela îmi dădea energie să alerg mai repede, mai ales că nu aveam cele mai strălucitoare lumini la bătrînica aceea de Gazelle. LA final mă ridicam din ce în ce mai des, dar durerile de șezut erau aproape absente din pricina șeii din piele. Mai mult mă temeam de presiunea asupra vaselor din zona bazinului și de incidente circulatorii.
Apus la 10 km de Oradea
Este a treia oară cînd fac acest drum în interiorul a 24 de ore, dar niciodată numai cu o oră întrerupere și niciodată pe nemîncate. Cred că se pot face, cu mai puține riscuri decît am crezut, și 100 de km cu hidratare corectă.
Mitul conform căruia în timpul postului trebuie să stai ca o lăuză întins și să nu faci nimic este desființat. Vezi AICI sfaturile lui Silvian despre felul în care trebuie să postim corect.
Va urma!
Marius Cruceru 
Frate Marius cu tot respectul dar….pe la dumneata pe acolo poate fi o placere sa faci , excursii cu bicicleta , dar pe aici prin Bucuresti acest lucru poate fi realizat doar daca ai oarece tendinte sinucigase ! N-am mai mers cu bicicleta prin Bucuresti sau inprejmuirile orasului , de peste 20 de ani adica cam de cand au aparut teribilistii ” asii volanului ” deoarece acestia nu tin cont de nimeni si de nimic atunci cand se afla la volan si…eu personal tin foarte mult la viata pe care mi-a dat-o si inca mi-o ingaduie Dumnezeu pentru a juca cu ea ruleta ruseasca ! Pe vremea cand eram si mai tanar si inca foloseam bicicleta ca mijloc d e deplasare …nici eu nu mancam chiar daca nu parcurgeam 80 de Km decat cel mult…dus -intors ! Si asta este o regula de baza in cazul marsurilor pe distante lungi { ma refer la deplasarile per pedes } sau a mersului cu bicicleta : nu hrana solida ci doar lichide ! Oricum , pentru un fost cardiac , un fost obez….felicitari de la un suprapunderal !!!
Multumesc de felicitări!
Cred ca peste tot este așa.
Am uitat să spun, dar ne-a claxonat prelung un tir,
alții au mers prea aproape, cel mai periculos este cu cei care intră în depășire și îți vin din față.
Dar… cînd ne e sortit, atunci se încheie sacul cu zile. Altfel n-ar trebui să fie în Biblie psalmul 139.
Mai curand psalmul 128 frate Marius , mai curand 128 ! 😉
Altfel n-ar trebui sa iesim din casa!!:)
Felicitari, pe mine ma impresioneaza media de ~25km/h, mai ales ca la dus a fost ceva de urcat. Eu am facut ieri un traseu de 95km, ~20km/h, cu o ora de pauza de masa. Nu am avut febra musculara, dar in talpa mi-a aparut o besica de la pedalat, cred ca nu a fost o idee buna sa merg in sandale. Ma tem sa nu patesc acelas lucru si cu adidasii care ii am, poate ar trebuii sa caut ceva incaltaminte speciala pentru biking, daca vreau sa rezist 1001 km
E realizare. Merge cu adidasi daca sunt din piele. Altfel, cand ii dai jos picioarele sunt oparite si… sa n-aprinzi un chibrit. 🙂
Eu mai merg cu bicicleta, dar nu la biserica sau la intalniri importante pentru ca transpir tare iar mirosul e deranjant si pentru mine, ce sa mai spun pentru altii.
Ar fi bine sa merg cu bicicleta macar la bazinul de inot, dar, din graba merg cu …masina. 😦
da, înțeleg exact ce spuneți,
dacă vreau și trebuie și eu transpir, dar m-am învățat să pedalez într-un anume fel ca să mă conserv 🙂
da, media a fost destul de ridicată pentru o bicicletă care singură cîntărește 21 de kg.
Cu adevărat ai făcut o mare greșeală să mergi în încălțăminte neadecvată.
Asta te poate scoate din circuit multă vreme.
Adidașii nu sînt cea mai bună variantă, dacăî nu sînt bine aerisiți și cu o talpă moale. Elastică.
Sînt acei pantofi de ciclism foarte buni, dar sînt scumpi.
În lipsă este bine și cu adidași mai ușori, adidașii de alergat.
Pingback: Ce trebuie să știi, să ai și să faci pentru călătoria la Auschwitz cu bicicleta? Episodul 2 (Ce trebuie să ȘTII?) – AMR 13 | Marius Cruceru
Anul asta nu mi-am putut permite sa-mi cumpar o bicicleta. Am ales un aparat de fotografiat care avea cam acelas pret. Bicicleta am considerat ca ar fi mai mult pentru mine, pe cand la camera foto eu sunt in spatele ei mai mereu. Vroiam in scurta vacsnta in Romania sa ajung sa vad Delta si sa pot lua cat mai mult din ea cu mine. Domnul n-a ingaduit sa petrec 3 zile fara sotie si copii, iar eu sunt mai fericit sa fac voia Lui, nu a mea. Poate anul viitor Domnul va ingadui si o bicicleta :). Pe urma va spun daca si mie imi va fi asa simplu sa experimentez un drum de 100km fara dulcuri.
da, ești invitatul meu oricînd!
Interesante postările despre biciclete…nu vă credeam așa pasionat. V-a găsit și pe dirtbike.ro.
Despre subiectul acestei postări:
Se pot face 80 de km [cu diferență de nivel medie, nu pe plat] și pe post negru [nu hrană, nu lichide – nimic] și după o zi de muncă [mare parte intelectuală] după ora 16. [zi de vară, dar nu toridă]
Doar o singură problemă a fost. Odată ajuns acasă, după o mică porție de ciocolată de calitate medie spre inferioară, stomacul a clacat și a refulat.
Concluzia: după post și efort considerabil – începe cu apă, apoi ceva lichide „echilibrante”, apoi ceva hrană solidă.
Încă un lucru:
Nu consider „pe nemîncate” atunci cînd sunt utilizați alți compuși în afară de apă.
Aproape toate celelalte au valori nutriționale, deci hrană/mîncare.
este adevărat, dar într-o asemenea cursă și dacă ai alți compuși, tot pe nemîncate ești, pentru că nu ai carbohidrați și proteine, esențiale pentru efort,
Avem resurse, frate MDC [1600], nu este necesară ingestia neapărat [pentru cîțiva kilometri 🙂 ].
Întîi avem la dispoziție glicogenul [format ca stocare a excesului de glucide] care este transformat în glucoză pentru cazul cînd nu există aport exterior de glucoză [suficient].
Apoi trec la rînd lipidele…transformate în energie cînd nu există glucide disponibile…
Apoi în ultimă fază încep să fie utilizate proteinele, adică chiar elementele constitutive ale organismului [asta în caz de inaniție, trecînd cu reținerea de la mîncare peste limitele tolerate de organism].
Așa este, eu am resurse pe mine pentru 1600 de km 🙂
Am făcut un experiment recent cu al meu corp. 40 de zile pe hrană foarte puțină, veganism aproape lichid. Am pierdut doar 7 kg.
Dar am făcut în rest toate activitățile absolut normal, fără pierderi de energie sau entuziasm.
da, uite ce mică este lumea 🙂
mi-am mai găsit prieteni pe dirtbike 🙂
foarte bun sfat cel cu ciocolata,
și eu am experimentat refuzul stomacului de a mînca după efort foarte intens.
Este normal, organismul nu mai are energie să digere, se apără.
În cursa de 400 km (un fel de randonneur privat) n-am mîncat decît vreo 3 banane și cîteva batoane proteice, în rest apă la greu