Este extrem de enervant să vezi fîntîna arteziană de incompetență în discuțiile despre demisia Papei, orice neavenit își dă cu părerea. Băiatul ăsta, Florian și nu mai știu cum, care scria în latrina aceea de ziar Libertatea cîteva luni în urmă, acum este mare specialist în ortodoxie versus catolicism numai pentru că poartă barbă. Limbajul este de cartier mărginaș de Bucalești.

sursa http://www.giornalettismo.com

Alde jurnaliști de la Irealitatea TV își dau cu părerea în baltă despre lucruri pe care nici nu le pricep, nici nu le cuprind. Au făcut praf politica, acum se ocupă de religie. Sînt și medici deja, își dau cu părerea despre sănătate, despre succesiune, toți sînt specialiști peste noapte în problema catolică. Românul mediu are o neobrăzare și o nerușinare greu de doborît.

Acuș acuș, din dorința de afirmare ca-comentatori în politichie cu mărgăritar bisericoasă, parcă văd că și neoprotestanții încep circul. Deja parcă văd cum se aruncă părerile în sus precum pălăriile de clown. Ia  să vedeți! Așteptați puțin că părelnicii ecumenici nu se vor putea abține. Doar știe ei și p-alea cu preoția versus hirotonisire, numai citînd din Iosif Țon., bibliografie fundamentală de temelie și de bază.

N-am greșit cînd am spus că românul ortodox și evanghelic în mod special se pricepe bine la următoarele domenii: fotbal, agricultură, politică, finanțe și, de ce nu, problemele Bisericii Catolice, uite, na!

Interesant mi se pare mie acum superioritatea românașului care acum propune următoarele scenarii: „ce-o să facă următorul, bre, o să vină să ne evanghelizeze pe noi, ortodocșii?”

Niște bieți paparazzi, pozaci de plete și de spate, de genunchi și călcîie. Niște bieți încurcați în propriile gînduri, aruncîndu-și stuchiturile propriilor complexe în fața unui gest de un cavalerism medieval. Absolut de neînțeles în Balcani ce face neamțul cu onoarea lui, după cum Ponta nu va pricepe poanta demisiei ministresei învățămîntului lor.

În fața unui gest în spatele căruia se pot ascunde multe, atît demnitate, cît… de ce nu, poate și jocuri de culise…, în fața unui asemenea gest nu poți să discuți stînd pe dos față de principii și onoare.

Nu încetez a mă mira de tupeismul, obrăznicia, spumele și verbarița unor părelnici de profesie. Aceia măcar sînt plătiți.

Mă uimește dorul de dat în stambă al celor părelnici care nu au nicio treabă și nici măcar … plată, dar simțește ei nevoia neapărat să dea opinie.

Să le fie opinia bălțată!

PS. Tocmai mi-a sosit un text în e-mail de la cineva care chiar se pricepe, preot prof. dr. Marius Țepelea.

Ziua de 10 februarie ne-a luat pe toţi prin surprindere. Printr-un gest de o normalitate dezarmantă, neobişnuit pentru zilele noastre, când lideri politici, culturali, religioşi sunt obsedaţi de a urca treptele unei ierarhii, apoi încearcă să se menţină acolo cu orice preţ, prin orice mijloace, iată că Joseph Ratzinger dă întregii lumi o lecţie de simplitate, smerenie şi discernământ. Ales papă în anul 2005, după mutarea la Cer a regretatului şi iubitului papă Ioan Paul al II-lea, Joseph Ratzinger, primul papă german după şase secole, a avut un pontificat scurt, de numai 8 ani. Ajuns la vârsta de 85 de ani, papa Benedict al XVI-lea, bun teolog dar conservator şi adesea chiar dur în relaţiile cu Ortodoxia sau cu Protestantismul, face un gest care va rămâne în istorie. Gestul său merită admirat şi preţuit, fiind un exemplu de demnitate. Atunci când ştii că eşti bolnav şi nu mai poţi, este bine să te retragi şi să rămâi în conştiinţa celor din jur prin imaginea frumoasă din timpul când puterile te ascultau. Din păcate, în lumea noastră orientală şi românească nu este deloc aşa. Respectul meu, Sanctitatea Voastră!

citește mai departe AICI