Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Veti scrie un articol despre asta?
e scris deja
unde?ca io nu vad 😀
nu vad..unde e scris?
Am zis sa dau o tastatura de ajutor.
Ar fi interesant de citit concluziile la care veti ajunge.
dure
Pentru ca si noi suntem frumosti?
eh, eu am pierdut aia, virsta ajuta
Da, un articol ar fi interesant – am niste colegi care se tot plang de lipsa fetelor „bune”.
bune in sen(x)ul pe care il inteleg ei, nu-i asa?
: ))))
Nu, unul dintre ei mi s-a plans ca 95% din fetele pe care le cunoaste sunt niste mâțâite, care considera ca li se cuvine totul si nu sunt in stare sa ridice un pai fara sa se planga.
Păi pe unde merge tipul ăsta de 95 la sută dintre fetele din jurul lui sînt așa… e vreo crescătorie, vreo grădină pițipologică în care se dezvoltă așa ceva? E vreo discotecă, vreun cămin studențesc din Sodoma și Gomora?
In Somoma si Gomora fetele erau mâțâite? In ce medii se invarte nu stiu cu precizie – e un coleg de serviciu. Astfel de mâțâite am vazut si aici la locul de munca, asa ca parerea lui nu ma mira prea tare. Poate procentul e putin umflat. Oricum, i-am trimis link-ul spre articolul dumneavoastra si sper sa-i fie de folos.
putem deduce că da, în S. și G. erau mîțîite, pentru unii este de ajuns să devină homosexuali.
Atunci te compătimesc și pe tine, dacă ți-e coleg de serviciu, înseamnă că împărțiți același mediu. Cumplit trebuie să fie.
O fi fost împrejur vreun magnet de mîțîite, că altfel nu-mi explic procentajul.
Chiar nu aveti motive sa ma compatimiti. Am aproape 9 ani de cand lucrez aici si singurele probleme au fost colegele mîțîite – care de altfel nici nu au rezistat prea mult.
Slava Domnului pentru serviciul pe care il am – fac ce imi place si sunt platit pentru asta 🙂 Nu chiar ce-mi place cel mai mult, dar destul de aproape.
exact, asta da, este de invidiat, să faci ce îți place și să fii plătit pentru asta,
știu cum este