De ce? Pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. „Cunoaște-te pe tine însuți”, lozinca anticului, este valabilă și aici.
Eu continui cu ziua a 12-a, dar iată care sînt primejdiile după ce voi fi terminat cu această aventură. Un excelent articol recomandat de Silvian Guranda, un articol de pe un site pe care îl voi mai răsfoi pentru voi.
Doar o persoană din trei care îşi propun să urmeze un regim de slăbire este la prima încercare. Celelalte două au trecut prin ceea ce numim “efect yo-yo”: cel puţin un ciclu constând dintr-o fază de slăbire urmată de o fază de revenire la greutatea iniţială.
Ce se ascunde în spatele acestui “efect yo-yo” ?
In spatele acestui efect de slabire-ingrasare se ascund două fenomene: pierderea de masă musculară şi/sau slăbirea parţială. Societatea contemporană se confruntă cu un exces alimentar, faţă de care organismul nostru este dezarmat, întrucât nu deţine bagajul genetic necesar pentru a i se opune. Există numeroase dovezi antropologice care atestă faptul că specia noastră în trecutul preistoric, având gene identice, s-a confruntat exclusiv cu o situaţie de criză alimentară. În condiţii de criză alimentară musculatura este privită drept principal consumator de calorii, fiind considerată de rău augur, în timp ce grăsimea este privită drept un rezervor de grăsime, benefic pentru condiţiile de criză alimentară. În timp ce noi ne străduim să ne debarasăm de grăsime şi să promovăm musculatura, organismul va face tot posibilul pentru ca rezultatul să fie exact invers. Din acest motiv, atunci când recurgem la o dietă restrictivă, care crează condiţiile unei crize calorice, nu se va consuma doar din masa grasă a organismului, ci se va pierde o cantitate deloc neglijabilă din masa slabă, cu predilecţie musculatură, scopul fiind pregătirea individului pentru a face faţă unei perioade de criză alimentară, prevestită de către zilele de restricţie calorică de la începutul curei de slăbire. Pierderea de masă musculară, chiar dacă a reprezentat un compromis consimţit de către organism, urmează ulterior să fie sancţionată în mod violent, dat fiind atentatul asupra structurii sale. Foamea care se va instala progresiv devine imposibil de combătut. Ea va conduce inevitabil la reîngrăşare.
Vezi mai departe AICI
Marius Cruceru 
Am studiat efectul curelor alimentare de-alungul anilor, concluzia finala este ca nu le consider nici 20% atat de eficiente cum li se face reclama. Prin asta nu vreau sa invalidez retetele lui Silvan, dimpotriva reafirm ce spuneam in alte comentarii ca aceste cure sunt benefice.
Am ramas adeptul schimbarii stilului de viata, nu poti printr-o cura sa faci nimic pentru ca are o actine temporara destul de bine delimitata pe raza de actiune a perioadei in care cura este efectuata.
Curele de slabire de tipul regim alimentar only vor afecta in primul rand masa musculara, iar pe plan secund stratul adipos. Obiectivul practic nu este foarte bine atins.
Pe de alta parte paradigma prin care privim corpul uman doar ca pe o reactie chimica cu input si output este destul de gresita. Stiu ca viziunea majoritatii este de acest fel(in special datorita rezultatelor medicinei alopate) in schimb o consider impartiala.
De-alungul anilor am observat in experienta mea sportiva ca factorul mental este de asemenea un factor important. In performanta sportiva nu este suficient sa reglezi alimentatia si programul de ore de sport, ci este important si factorul psihic. Un halterofil care practica exercitii de vizualizare va avea un randament mai bun decat unul care exclude aceasta componenta. Modelarea fizicului unui practicant de fitness este mult mai buna la cineva care face si exercitii mentale specifice. Sa nu mai mentionez arte martiale in care mentalul are un rol foarte important. Sigur aici voi fi contrazis de cei care au practicat sportul doar ca forma de miscare a membrelor superioare si inferioare 🙂 .
Moda care m-a uimit la unii occidentali a fost sa ii vad dimineata la ora 6 la sala si-au executat coregrafia urmata de dus si-au luat costumul din cuier si au plecat la job. Mi s-a parut extrem de atipic sa vad in vestiare costume atarnate in cuier, mi-a trebuit ceva vreme sa trec de perioada de uimire si sa inteleg lucrurile(din cate stiu la noi salile nici nu iti permit sa atarni in cuier un costum). Efectiv veneau cu costumele la sala, isi executau programul aerob sau anaerob sau ambele in functie de cum isi concepea fiecare programul, dupa care dus, luat costum si driving catre job.
Unii considera sportul ca o componenta a jobului, conditia buna fizica si mentala sunt ingrediente necesare ale jobului, nu doar munca efectiva. Am practicat si eu cativa ani sportul inainte de job si recunosc ca am avut tonus mental si fizic excelent si nu am avut problema cu ingrasari/slabiri/cure de slabire. Acel „mens sana in corpore sano” ar trebui sa devina un motto zilnic in special pentru oamenii foarte aglomerati.
Romulus, aceasta cura este pentru mine un fel de reboot, dar și reinstalarea unui alt program, nu numai o cură temporară după care să mă reîntorc la programul inițial.
Ajunge.
Da, asta discutam și ieri cu Florian Chirilă, factorul psihic este extrem de important.
Da este foarte important mentalul. Am antrenat de-alungul anilor niste persoane si cel mai mult timp l-am petrecut facandu-le sa inteleaga mecanismul mental al sportului, sa le motivez si desigur le-am dat know how-ul necesar. Ai un mare avantaj totodata ca ai practicat multi ani sport ceea ce a lasat o amprenta clara.
Mergand cu toate aceste componente in paralel plus alimentatia rezultatul a fost ca acele persoane si-au insusit un stil de viata nefiind cum spui „o cură temporară după care să mă reîntorc la programul inițial” . Aici este punctul unde majoritatea programelor mediatizate esueaza – toate prezinta nu drum scurt de urmat de la before la after, dar toate exclud in acelasi timp formarea gandirii, de aceea multi incep si putini persista pe acest drum. Statistica arata drumul de la before la after ramane doar la before si astfel concluzia multora este „m-am lamurit si cu sportu’ ” 🙂
nu, spre deosebire de prietenul meu care spune că pentru el este UN TREBUIE… îl face, dar fără plăcere, la mine sportul a făcut parte din viața mea și este plăcere pură,
nu am timp pe cît de mult aș dori să mă mișc, dar eu nu repun sportul în viața ca pe o povară și precum o cale de slăbire,
vorba aia … nu pedalez ca să am mai mulți ani de viață, ci ca să am mai multă viață în zile.
Da suna excelent „nu pedalez ca să am mai mulți ani de viață, ci ca să am mai multă viață în zile” , foarte bine spus „să am mai multă viață în zile” am notat expresia suna bine 🙂
Utilizez si eu argumentul TREBUIE atunci cand simt lenea ca si-ar face loc, in schimb placerea si acel sentiment de bine din timpul antrenamentelor l-am dezvoltat inca de la inceput. Am avut antrenori care spuneau ca mintea si corpul trebuie sa lucreze impreuna si nu separat, de aceea mi-am folosit imaginatia foarte mult in timpul antrenamentelor. Mintea, imaginatia si emotiile mele erau implicate in antrenament si nu separate. Tine de un specific oriental de antrenament dar este mai sanatos decat ma gandesc la galeata de popcorn, la telecomanda, plasma cu diagonala de 2m si tanjesc la fotelul moale de piele din living in timp ce eu incerc alene sa ma misc in sala. Este similar cum imi setez GPS-ul spre Oradea din Cluj si de fapt ma duc la Bucuresti.
Sigur ca nu mai retin etapele prin care am trecut acum 20 de ani, dar imi folosesc mult mintea si imaginatia in permanenta. Asta pe de alta parte e si un exercitiu excelent pentru imaginatie.
eh, uneori simt că mi-aș ura de rău clipei în care am intrat în sala de antrenament, dar la final, la dușul încheietor, mă simt, vorba unui prieten … ca un milion de dolari..
Pingback: Despre curele de slăbire … cu dragoste! | Marius Cruceru