Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am vorbit in urma cu vreo 3 ani cu un consultant financiar danez care a spus un lucru: bancile din romania sunt foarte periculoase, cele mai lacome Tot el mi-a spus ca banca se bazeaza pe lacomie, pe faptul ca trebuie sa am. Romanii au simtul proprietatii nu se pot debarasa de el Uneori, matematic vorbind, e mai avantajos sa stai in chirie. O chirie bine negociata pe termen lung e cea mai buna afacere. Va dau un exemplu de la Banca transilvania luat de pe site-ul lor. Ai nevoie de 50.000 de euro pe 30 de ani ca sa-ti iei o locuinta. Suma totala la sfarsitul celor 30 de ani este 106500 E. Rata lunara este de 292 E. Trebuie sa-ti faci si o asigurare de viata de cca 300 e pe an.deci adunate rata ar iesi la 300 E pe luna. Si acum minunea. dupa ce platesti 100 E chiria ramai cu 2oo x 360 luni adica 72000 de E Amin mai mult decat ai nevoie. Si daca vrei sa fi „tigan” pui tu niste bani lunar la banca si poate cei 200 E lunar se fac 85000 dupa 360 luni.
Fratilor, matematica de clasa 1-3.
Daca treci de clasa 1-3 sunt si alte notiuni care intra in ecuatie cum ar fi inflatia, in 30 de ani chiria nu va fi 100E, dar rata la casa tot 300E. In plus poti plati suma intr-un timp mai scurt daca vrei, de unde rezulta o suma totala mai mica platita bancii. Iar datoriile imobiliare sunt garantate de casa, adica daca vreodata nu mai poti plati rata, vinzi casa si ramai cu banii pe care i-ai investit in mana, sau macar cu o parte din ei; din chirie nu recuperezi nimic niciodata. De acord ca trebuie multa chibzuinta innainte de a cumpara o casa, si sunt multe aspecte de cantarit. Eu personal as vrea candva casa mea, bineinteles cu bani imprumutati de la banca, alfel nu se prea poate.
De cca 5 ani mama are un apartament dat la inceput cu 100 de E. Intr-un an l-a avut si la 90 E. Pentru urmatorii 10 ani piata spune ca multe apartamente vor fi goale si chiriiile nu mai mari. Si cred ca nu ai fost atent la calcul: din 300 E 100 platesti chiria, 200 raman pentru tine sa-i pui deoparte la ciorap sau sa-i investesti, sau sa-i pui la banca cu dobanda. Ce-i 200 care oricum ii platea-i acum ii aduni ca peste 30 de ani sa-ti cumperi o locuinta cu banii ches (cca 85000 e) dupa calcul si s-ar putea sa mai rama cu bani. In tot acest timp tu ai stat intr-o locuinta inchiriata. Castigul cel mai mare este la linistea pe care o ai, lipsa stresului. Daca pierzi locul de munca nu te temi de banca, dimpotriva ai un cont deschis cu cei 200 E lunar depusi. Si ce crezi ca banca nu stie de inflatie? O sa-ti lase rata la 300 E. Si ai gresit cand ai spus ca daca nu mai poti plati pierzi doar casa, pierzi si cei 300 E rata lunara platita deja. Pe cand daca stai in chirie, ai pierdut chiria si ma repet, mai ramai cu cei 200 economisiti. Deci, e un castig, chiar substantial.
Si daca tot faci un imprumut fa pentru ceva ca-ti va produce bani etc.