Cumpărăm casă sau stăm în chirie?

În dialogurile pe care le am cu cei care vor să se căsătorească problema unei locuinţe este principalul obstacul în calea întemeierii unui cămin la o vîrstă cît de cît apropiată de „normal”.

Apoi, dacă cei doi se căsătoresc totuşi şi nu au ajutor din partea părinţilor, urmează îndatorarea faţă de bănci, datoriile de 30 de ani şi tot circul care decurge de aici.

Ştiu ce înseamnă chiria. Ne-am mutat din chirie în chirie de 11 ori în primii 10 ani de căsnicie. Ne-am luat apoi un apartament cu banii jos jumătate, plus plăţi în rate pe parcursul unui an de zile, este adevărat, în vremuri mai blînde şi …. totuşi nu prea.

Pe parcursul timpului am sugerat posibile idei creative, unele chiar ieşite din comun pentru rezolvarea acestei probleme. Am spus şi de ce refuz să intru în bănci pentru împrumuturi.

Astăzi am citit pe hotnews o analiză interesantă: se pare că în astfel de vremuri este mai bine să stăm în chirie şi să facem economii decît să investim într-o casă. Paradoxal, nu? Voi ce părere aveţi?

Veţi spune că nu… este America şi la noi nu se aplică. Veţi fi surprinşi cît de mult se vor apropia cele două societăţi în următorii trei-patru ani.

Deci?

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, Perplexităţi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Cumpărăm casă sau stăm în chirie?

  1. Catergoric, cea mai buna varianta este … a treia! 😀

    Adica, incepi si construiesti de la zero, fara pretentii mari, cu bugetul de care dispui. Lasi loc si de perspectiva, extindere – mansarda locuibila (in functie de numarul de cati copii va da Domnul) si … cu rugaciune si din partea credinciosilor, se pot face lucruri frumoase!

    Pe vremea comunismului erau frecvente situatiile in care 20-30 crestini „navaleau” si ridicau o casa adevarata pentru un frate cu nevoi intr-un timp record.

    Este adevarat ca ne-am cosmopolizat si nu mai apelam la frati dar, cu ceva smerenie si o fratietate cat-de-cat vie (scuze pentru pleonasm) se poate trai fara rate pe 30 ani si fara chirie.

    In mod particular exista si situatii in care Primariile ofera terenuri, locuinte (ANL) … acelea sunt biencuvantari speciale! 😀

  2. dorin zice:

    cine-a zis c-am scapat de comunism? iata-l, infloreste in America si se aplica, automat si obligatoriu, in toata lumea

  3. alina c zice:

    Sa stai in chirie si sa mai faci si economii? Cum o fi aia? La un salariu mediu spre minim….imposibil! Decit chirie, care sint bani aruncati in vint, mai bine rata (o mare parte aruncati si ei in vint, in beneficiile bancii).
    Ideal e sa iti faci singur casa, o casa mica, in regie proprie. Daca esti cit de cit priceput. Pe o perioada mai indelungata, se intelege. Imprumuti de la neamuri sau prieteni pe termen lung si ii dai inapoi cite putin. Complicat oricum. Greu de aplicat la scara larga.

    • Dan zice:

      Sunt multe variabile, ce-i drept, dar, daca amandoi lucreaza, nu sunt prea pretentiosi si nu fac copii de la inceput, se poate 🙂

    • Marius David zice:

      da, se poate, Alina C., acum depinde ce şi cum înprivinţa salariului.
      Sînt localităţi în care abia sînt aşteptaţi profesori, asistenţi, medici, localităţi în care locuineţel sînt extrem de iefine.
      Eu unul acum nu m-aş mai muta într-un oraş mare, ci undeva în localităţi periferice unde casele sînt mai ieftine, chiriile şi mai iefine, aş opta pentru o navetă scurtă.
      Da, construcţia în regie proprie în timp ce stai în chirie este o idee şi mai bună.
      corect, aici nu putem oferi o soluţie pentru toată lumea, cu toţii ne ştim limitele şi ambiţiile.

      • alina c zice:

        Eu sint profesor, in Bt. Acum in concediu de crestere a copilului. Ar trebui sa dau mai mult de jumatate din salariu pe chirie si mai mult de suta la suta pe rata. Am putea sta la tara, la 25 de km de Bt. Ar trebui sa facem naveta cu 2 masini pt ca avem programe f diferite. Cheltuielile s-ar inmulti.
        Deocamdata stam in chirie fara chirie, cu planuri de incepere a casei in viitorul apropiat. Slava Domnului ca am primit pamintul pt casa de la parinti. De acum ne bazam in special pe Dumnezeu si pe inginerul priceput din casa noastra. Cu ajutorul Domnului el va face multe operatiuni in ceea ce priveste construirea efectiva a casei. Traiasca inginerii priceputi!

        • Anca Gherman zice:

          La fel ne bazam si noi pe Dumnezeu ca ne va asigura munca in continuare ca sa castigam salarii sa putem plati ratele la banca. Cand nu le vom mai putea plati, ne mutam in chirie bucurosi 🙂

        • Marius David zice:

          Înţeleg situaţia, Alina, şi totuşi, iată, aţi ales drumul cel bun, construcţia.
          Dumnezeu să vă ferească de bănci. Trageţi încet, dar sigur.

    • Anca Gherman zice:

      „Imprumuti de la neamuri sau prieteni pe termen lung si ii dai inapoi cite putin.”
      Poate in Romania se gasesc astfel de neamuri si prieteni cu asa multi bani de dat imprumut ca cineva sa-si poata face o casa… cum spui Alina… ideal 🙂

  4. STEFAN T. zice:

    Eu cred ca acuma este timpul de cumparat pt cei care au cat de cat posibilitati.Ma refer la marketul din SUA la care preturile umflate de speculatori in anii dinainte de criza au scazut enorm de mult.Preturile in real estate aduse de criza reflecta adevarata putere de cumparare a oamenilor.Speculatorii au disparut si bancile au ramas cu sute de mii de case care incearca sa le vinda la discount.Creditele se dau mai greu,dar dobanzile bancare pt case sunt la historic lows.Si eu ma-m invatat minte cu bancile si creditele, dar pt termen lung cred ca o casa este o investitie sigura daca se face intrun-mod conservativ.Pana la urma cineva trebuie sa ii tina in business pe dragi nostri bancheri!!

  5. Lucian B. zice:

    Sa nu isi faca credit la banca este un sfat excelent. Chiria este cea mai buna solutie, mai ales ca acum chiriile sunt mici.

    • Marius David zice:

      hmmm, şi dacă-i numai reclama 🙂

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        aici in Italia, e asa. cel putin in timpurile astea:io platesc lunar o chirie de cca. 450 € pt o casa simpatica(veche de pe la 1850,f solida si bine renovata) ,relativ mare, intr-o zona buna,linistita,aproape de centru si utilitati,intr-un orasel linistit si bogat.-casa asta ar valora azi pe piata cca.90-100000€;problema e urmatoarea:daca eu mi-as face un credit as plati o rata egala cu suma platita azi drept chirie si ,in(doar 30 🙂 de ani) casa ar fi a mea. treaba e ca in afara de repulsia fata de banci si credite( din principii ,analize si experinte-inclusiv personale)io vreau cu tot dinadinsul sa ma intorc acasa(cu voia si ajutorul Domnului);in Romania povestea se schimba-momentan avem un teren(pe-un picior de plai ,pe-o gura de rai)la fo 10 chilometrii de Ipotesti(detaliu pt.fratele marius),destul de aprope si totodata confortabil de departe de civilizatie.

  6. Anca Gherman zice:

    E un lucru bun sa cumperi o casa, dar nu sa sacrifici relatii sau alte lucruri mai importante decat o casa, ca sa atingi cu orice pret scopul asta. Deci, depinde de situatia fiecaruia. Pentru unii e mai bine sa stea in chirie, pentru altii e mai bine sa cumpere o casa. Important e ca prioritatile sa fie la locul lor.

  7. buna ideea asta cu chiria. Eu cumpar casa, o pun in chirie si uite asa mi se plateste casa, si mai fac si ceva dolarei.Apoi , la momentul potrivit o vand pt ceva profit. Nu mai vorbesc de creditul care mi se ridica.

  8. Anca Gherman zice:

    E riscant cu chiriasii… nu stii peste ce fel de oameni dai. Sunt putini cei care au grija de casa altora…

  9. naomi zice:

    Daca am avea mai multa credinta in Dumnezeu aceste probleme ar fi fleacuri pe langa adevaratele probleme, ale sufletului

  10. Altădată aș fi spus, fără nici un fel de îndoială: cumpără-ți casă. Azi, nu. Am lucrat cinci ani în domeniul imobiliar. Pe vremea când vânzările se făceau „în stadiu de proiect”, Da!, ai fi putut specula pe fondul creșterii haotice a prețurilor apartamentelor. Azi, însă, nimeni nu se mai apropie măcar de proiectele în curs. Până ce clientul nu vede toate actele, dacă s-a hotărât între timp, nu intră la negocieri cu vânzătorul. A-ți cumpăra apartament, bazându-te pe faptul că acesta se poate plăti singur, prin chirie, este, din nou, nerecomandabil. Am fost întrebat în mai multe rânduri și am spus-o clar și răspicat: NU CUMPĂRA! În cazul în care, și șansele sunt uriașe, apartamentul nu se mai închiriază ori se închiriază la sume derizorii, deci insuficiente pentru plata ratei, s-a dus somnul tău liniștit. Nu ai siguranța că mâine salariul tău, la rândul lui, va acoperi cheltuielile cu banca. De fapt, nu ai nici o siguranță, cum nu aveai nici în vremuri ca cele în care specula era în floare, după cum bine au priceput mulți, pe pielea lor. Acum, ideea e că banca va veni să te execute, însă dacă prețul apartamentului, pe care l-ai cumpărat cu ajutorul ei, s-a dus în jos, banca va executa nu doar apartamentul, ci cam tot ce se mai găsește pe lângă tine. 🙂 Încă o chestie. Știați că, dacă iei un credit de, să zicem, 10 mii de euro pe zece ani, în primii cinci ani rata pe care o plătești se compune din 80 la sută cheltuieli și comisioane cu banca, iar restul de 20 la sută rata propriu zisă? Practic, după cinci ani tu nu ți-ai plătit mare lucru din ceea ce datorai băncii. Ai plătit doar cheltuieli și comisioane. :))) Tatăl meu a luat un astfel de credit. La circa două săptămâni a recitit cu mare atenție contractul de credit și și-a pus mâinile în cap. A apelat imediat la câteva persoane apropiate și a fugit de și-a plătit creditul. MI-a spus, ulterior, că asta a fost prima și ultima mare greșeală (ce ține de aspectul financiar, desigur) pe care a făcut-o în timpul vieții. În concluzie: NU CUMPĂRA prin credit, indiferent de care e el!

  11. Sergiu zice:

    Este greu sa dai solutii.Fiecare in dreptul lui stie cum este mai bine.Rate sau chirie Domnul sa ne ajute pe toti sa le ducem bucurosi.

  12. teoray1 zice:

    Cred ca am ce scrie pe acest subiect. Din nefericire, sunt cotizant la banca 😦 Am facut credit ipotecar in 2005, pentru o locuinta mai mare (imi sosise si al treilea copil, fiind in garsoniera). Lucram in sectorul privat, iar rata la banca era la jumatatea venitului care intra in casa. Cand am vazut ca gluma se ingroasa, cu strangere de inima, am incercat strinatatea. Nu am rezistat decat un an. Acolo nu am realizat nimic. Acum, salariul de bugetar, abia daca imi acopera rata la banca. Restul, mila Domnului. Venitul familiei este mai mic decat cheltuielile curente. Dar pentru ca Dumnezeu este credincios, nu ne lasa. Am decis sa fiu langa familie ! Imi doresc un servici mai bun dar aici in Dorohoi sansele sunt minime.
    Mi-a placut ideea aceea cu sprijinul prietenilor sau familei. Asta daca ai, si aiba si posibilitati. Iar daca ii ai, sa nu iti ia dobanda… Se pare ca s-au cam rarit…
    Am constatat repede cat este rata reala din ce dau eu …Bancherul e bancher. Iti da cu o mana si iti ia cu doua… Concluzia? Nu va imprumutati la banci !

  13. Pingback: Ce spune Biblia despre datorii? via Veritas Forum | Marius Cruceru

  14. Tudor zice:

    Citesc cu placere pe aici idei, incercand sa imi fac si eu o parere despre ce sa fac pe viitor. Urmeaza sa ma casatoresc anul viitor si pana la nunta trebuie sa facem cumva sa avem si noi locuinta noastra. E destul de trist sa vad ca majoritatea solutiilor oferite aici nu ni se aplica. Nu avem prieteni cu rezerve de la care putem imprumuta, parintii se descurca greu si ei, de mostenit nu am mostenit teren sau ceva apropiat, asa ca dupa nunta pornim doar cu salariile si cu ce banuti ne raman in urma nuntii. Stau si incerc sa ne analizam optiunile si nu cred ca avem prea multe, cu salarii cumulate ~ 2.000 +1.400 putem sa mergem in 2 directii: chirie sau rata(cu programul prima casa). Imi displace enorm ideea de rata si faptul ca platesti dublu sau mai mult pana la finalul celor 30 de ani, ajungi, intr-un fel, sclavul bancii. In chirie am stat multi ani cu parintii si stiu cum e, nu ai voie sa modifici nimic la apartament, sa il personalizezi, estetizezi dupa bunul plac, daca stai intr-un apartament mobilat nu ai unde sa iti pui mobila ta, daca te muti in altul ne mobilat nu ai mobila destula etc. Din chirie am fost dati afara de cateva ori pt ca proprietarul a primit o oferta buna si l-a vandut si apoi iar, ia-ti satra si muta-te precum popoarele de nomazi. In alte chirii, dupa vre-un an in care apucam si noi sa ne acomodam, ne punea proprietarul in fata o „oferta”: majorarea chiriei cu 100 eur sau, alternativa, eliberarea apartamentului in termen de o saptamana. Atunci debateuri daca sa facem iar pe nomazii sau sa ne supunem noilor cerinte. Pana la urma si aici devenam un fel de sclavi dar eram sclavi „liberi” sa mergem la alt „stapan”.
    Imagineaza-ti ca traiesti asa o viata intreaga, sau aprox. 30 de ani si la finalul lor te uiti unde esti si unde ai fost la inceput. Daca ai luat un imprumut si ai reusit sa il duci acum ai casuta ta si esti pentru prima data liber, daca ai ales chiria vei avea in continuare batai de cap cu toate cele expuse mai sus si ar fi putin cam tarziu sa te razgandesti.
    Avand in vedere ca deja chiriile au ajuns mai mari ca rata pe aeeasi locuinta si chiar daca nu ar fi asa, chiria este o suma de bani care o dai luna de luna pe „fereastra”, rata (cel putin o parte din ea, chiar daca e mica) o dai pentru tine si dupa 30 de ani ai ceva si poti sa te concentrezi pe facultatea, nunta sau alte ajutoare acordate copiilor tai.
    Nu vad alta solutie pentru noi, dar daca gresesc va ros sa imi atrageti atentia si sa ma sfatuiti cum altcumva ar trebui sa procedez? Doamne ajuta.

    • calin zice:

      Cum spuneam, sunt vremuri in care apartamentele sunt goale, stau la rand sa fie inchiriate. Preturile au scazut. Chiria este un stapan mult mai bun decat cel numit Banca.
      In cazul cel din urma traiesti o incertitudine 30 de ani, o frica cu final nebun de multe ori. Si nu e adevarat ca arunci bani pe fereastra. Daca mai citesti calculele pe care le-am facut in postarea de mai sus, vei vedea ca acestia sunt plata sigurantei tale (un fel de siguranta).
      Fratele meu a vrut sa-si ia un credit in urma cu 2-3 luni sa-si finalizeze casa. I-am facut un simplu calcul pe hartie. L-a citit de 2-3 ori si a zis ca mai intreaba si pe altcineva, un prieten de la asigurari. Dupa doua zile a renuntat la credit.

    • romuluss zice:

      Romania este o tara de landlords. A avea proprietati, masini de lux este emblema bunastarii, este un fel de viza pe care o prezinti altora pentru a fi validat ca om. Nu conteaza prea mult realizarile spirituale, intelectuale, familiale, ci valoarea bunurilor VIZIBILE pe care le poti flutura pe sub nasul majoritatii. Bancile folosesc cu mult rafinament aceasta paradigma(si o incurajeaza taci) si isi permit sa introduca in politica lor cu clientii cele mai dezavantajoase criterii de imprumut in raport cu clientii din tara.

      A fi landlord in Romania cere un pret foarte mare. In alte tari cum ar fi UK spre exemplu, bancile incurajeaza imprumuturile prin diferite programe utile cetateanului. Istoria imprumuturilor in bancile britanice iti deschide diferite porti avantajoase odata cu trecerea anilor, iti castigi un respect. In Romania ramai acelasi client lipsit de importanta, care esti amenintat cu un tratament inuman indiferent de numarul de ani de cand esti client. Ramai acelasi client de „supermaket” care nu profita de nici un avantaj din partea bancilor din tara nici dupa 20 de ani istorie. Bancile din tara sunt stapani de sclavi si nu mai mult. Sa nu aducem in discutie lovitura deosebit de dura sub centura cu imprumuturile in CHF, moneda care a fost un cal troian pentru un numar foarte mare de romani. In acele vremuri toata lumea incura aceste imprumuturi si toti specialistii prognozau o mare relansare, dupa cinci – sase ani de la marea campanie de imprumuturi toti au sarit cu critici dure la adresa celor care au imprumutat, dar fara nici o critica la adresa bancilor. De ce?!

      Cei mai multi romani vor spune „cum adica sa nu am casa mea, masina luxoasa?” – in schimb lumea occidentala vede lucrurile altfel. Democratia inseamna mai putin landlorzi si mai multi chiriasi. Se pare ca lectia aceasta nu a fost inca invatata de romani, dar e un suport bun pentru banci ca sa poate exploata populatia. Bravo lor nu? 🙂

    • Adriana zice:

      Asa ne-am zis si noi ,fiul meu si-a luat apartament cu ” prima casa ” ,rata e de 100E,chiriile pe un apartament asemanator sunt de 140-150 E ,si cum zici ,vremea trece si te afli ca ai stat in chirie toata viata si nu ai ramas cu nimic ,cu rata ai sanse sa ramai cu ceva dupa 20-30 ani .Ideal ar fi sa nu te imprumuti, dar nu avem toti o „matusa Tamara ” ,desigur trebuiesc cantarite toate alternativele ,de construit ce sa spun ,in Oradea te costa locul de casa cat un apartament ,apoi schita si autorizatie ….,constructia propriu zisa ,numai cine nu a construit de curand poate crede ca e floare la ureche ,mesterii iti mananca si sufletul ,tre sa stai cu ochii pe ei ca pe butelie ,greu gasesti un om pe care sa te poti baza
      .

  15. Când tata mi-a spus că-s mucos că vreau casă la gata la 30 de ani, că el a muncit toata viața la casa, am zis că na, e învechit la gândire și totuși am luat creditul cu o mândrie extraordinara ca nu apelam la ei să mă împrumute ci la „sora banca”. Nu îmi treca prin bibilica mea creață deloc ce avea să urmeze. Calculele făcute de cei care „gandesc la fel” erau roz de tot, am făcut tot posibilul să îmi mărească șeful salariul. Am umblat ca supersonicul după acte și ce mai trebuia și gata, aveam casa, adică…. nu, nu aveam casa ci datorie, caci plătesc rata cât două chirii pe luna. Adică de ce să mă obosesc dacă pot plăti la jumate chiria oricum 30 de ani după ai mei 30 de atunci dădeau pe la 60 ceea ce nu sper să prind. Și ce dacă mă scoteau din chirie în raclă? Nu mă îngropa popa?

    Desi nu am nici o restanta vreau sa scap de rată. Casa mea o voi plăti de 3 ori la finalul ratei. Prefer chiria sau o amărâtă de colibă. Vreau să dorm fără cei care gândesc la fel pe creierul meu. Chiar nu mai gândesc la fel cu ei.

    E adevăret că în România nu există ca in Belgia sau Anglia de exemplu case care sunt doar de inchiriat si trebuie in consecință să te tot muți dacă așa o nimerești dar măcar nu gândești la fel 🙂

    Nu, pentru mine nu se merită creditul pentru casa. Poate pentru altii da, știu oameni din anturajul meu care aduc impreuna 6000 de lei pe luna acasa. Așa mai merge să dai 1500 la rata dar la mine nu mere.

  16. Loret zice:

    Creditul la prima casa nu/i asa de „pacatos” :), daca ai si un avans frumusel e numai bine. Noi am facut credit pe cinci ani, deja 2 s/au dus..,La sfarsitul celor 5 ani vom plati cu 2000 de euro mai mult decat am imprumutat. Dar chiria pe 5 ani, ne/ar fi dus app 6000 de euro (100 E/luna). Acum depinde de situatia fiecaruia. E bine ca fiecare sa/si faca bine calculele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.