Credeam că rezist mai mult. N-am putut. De cînd cu facebook-ul sînt asaltat de asemenea imagini chicioase, care fac numai deservicii creştinismului în general, închinării evanghelice, în mod special.
Protestanţii susţin că sînt iconoclaşti, neliturgici şi cred în preoţia universală. Fals!
Clericalismul este în floare. Chiar terminologia ne dă de gol (voi reveni asupra acestei chestiuni): în loc să folosim termenul biblic „hirotonie” (punerea mîinilor, că doar asta se face), folosim termenul „ordinare”, care trimite tocmai spre ideea că aceştia ordinaţii facem parte dintr-un alt „ordo”. Fals!
Liturghizarea slujbelor? Un fenomen care se manifestă atît în bisericile tradiţionaliste cît şi în cele pretins progresiste.
Avem şi noi icoanele noastre. Proaste din păcate. Isusuţul care bate la uşă cu o faţă de şerbet este una dintre icoanele preferate. Avem o întreagă galerie.
Faceţi ce vreţi cu el, dar acest Pink Jesus nu este Isusul meu.
Prostul gust, proastele versuri şi cu Duhul Sfînt nu se potrivesc deloc. Acest fel de caricaturi, alăturate unor versuri care nici de urătură sau strigătură de horă nu se învrednicesc mă determină să contemplu cu o plăcere estetică greu de înfrînat Treimea Rublioviană sau Imaginea lui Isus de la Sinai.
Am mai spus-o: sînt iconoclast. De ce? Imaginea de mai sus şi dezastrele mentale pe care le produce constituie un argument destul de solid, după părerea mea.
Iertaţi-mă! Am încercat să fiu politicos cu cei care au promovat această monstruozitate pe facebook, dar acum chiar nu am mai putut.
Domnul şi Mîntuitorul lumii merită mai mult decît acest stop cadru de desene animate.
Vă supăraţi dacă dau la gunoi sau aprind focul cu astfel de imagini? Probabil veţi considera că este o „blasfemie”. Nu, dragii mei, urîciunea pustirii minţii este tocmai asemenea arătare, sperietoare de gînd adînc şi drept cumpănit înaintea Domnului.
Dacă tot ţineţi la acest chip blîndoc şi fără expresie… am putea negocia măcar …. culorile??? Şi fără versuri, vă rog! Fără versuri! Nu vă simţiţi obligaţi să vă încodiriţi în rimă gîndurile… în cazul în care acestea chiar s-au născut.
Marius Cruceru 
Like !
Mai scrisesem ceva dar , am dat cancel pina se mai putea ! 🙂
Uneori si eu imi doresc ca blogurile sa aiba butoane de like si dislike 🙂
si de la mine like
Nu s-a mai intamplat asta cu mult timp in urma? Parca intentia de a-l prezenta pe Dumnezeu, atributele si lucrarile Sale intr-un mod palpabil au dus la aparitia icoanelor. Acum e mai simplu sa faci o imagine cu un om barbos, sa-i atasezi versurile unei melodii care ti-a placut si sa o imprastii in internetul social decat sa ai o viata care sa-l reflecte pe adevaratul Mantuitor si apoi sa-ti zici ca ai „vestit Evanghelia” prin asta.
In ce priveste liturgizarea si ordinarea, cred ca astea deriva partial din indisponibilitatea noastra de a renunta la tiparele impuse de societate. Israel era condus de Dumnezeu, dar avea nevoie de un conducator palpabil si l-au primit pe Saul – poate ca si oamenii din biserici gasesc prea abstract conceptul ca Isus e capul Bisericii si au nevoie de conducatori palpabili, ergo „ordinul” pastorilor.
o deschide-i nu mai sta, vra sa intre-n casa ta
serveste-L cu o cafea, sau cu ce ai dumneata
cind Domnul e de partea mea
nimeni nu ma va batea
tralala lala lala
erata la micul meu poem: vrea, in loc de vra.
Uite de ce,ortodox fiind citesc cu placere blogul asta,ca vezi si ai taria de a spune
despre bubele din capetele altora(tot timpul aveam impresia ca doar ortodoxii au)
Cu respect
Dar cîrja episcopală, de inspiraţie catolică, din imagine ce zici? Cîrligul acela care parcă prinde cerul de picior? Într-un tablou spaniol din sec. al XVI-lea, sfîntul reprezentat aruncase cîrja, care zăcea la picioarele sale, simbol al refuzului demnităţilor omeneşti. Din pricina aceea, el avusese o viziune cu Sfînta Treime. Cum de a ajuns cîrja în mîna lui Isus?
Apoi, casa din imagine: e de tip american, recent introdusă şi pe piaţa nostră, făcută din materiale uşoare şi rezistente la foc şi la cutremur. Una mai mică te costă în jur de 30. 000 euro.
Poate e reclamă, Marius… 🙂
Carja e sa agate mieluselul cazut si incalcit prin buruieni, pe un deal abrupt, unde nu ajunge direct cu mana (din alta imagine imaginara si, probabil, catolica, universala).
Cîrja este semnul autorităţii Păstorului asupra turmei Sale, aşa este. Plastic, ea apare şi ca o ancoră între cer şi pămînt, între transcendent şi imanent. Nu cred. însă, că imaginea a fost folosită în acest sens, de educaţie vizuală a credinciosului protestant.
Eu am vazut niste „desene” asa.
Şi încă ceva şi cu asta gata: mă întreb de ce Isus nu se foloseşte de zdăngănica de bronz şi alege să bată la uşă cu degetele adunate într-un mod ciudat, de binecuvîntare… inversă. Lipsa de cultură plastică, zic eu, face ca desenatorii de acest gen să copieze semne grafice fără să le cunoască sensul. Ai perfectă dreptate cu Rubliov şi preferinţa ta pentru icoane ruseşti de rit bizantin: sunt superbe. În imaginea de mai sus apar simboluri pe care le găseşti în pictura Contrareformei, adică taman pe dos decît ar fi normal să te aştepţi într-o reprezentare evanghelică.
Versurile fac parte dintr-o cantare frumoasa crestina, nu au ce cauta aici in poza asta dar nu sunt nici pe departe proaste. Imaginea lasa de dorit ca si filmele (oricare ar fi ele) cu Isus.
Poate n-ati fost la Holy Land Experience la Disney World in Orlando sa-l vedeti pe „Isus” dansind tematic dimineata si dupa masa la 4:30 puteti vedea si (eventual revedea a doa zi) crucificarea. Iar daca aveti norocul sa nu treaca vre-un avion pe deasupra in timpul crucificarii spectacolul este si mai „emotionant”.
dar de prescurtarile tip GBY ce parere aveti?
Cand se trece limita „bunului simt” dispare reperul care ne ajuta sa stim „pana unde”.
Arta vizuala indulceste din ce in ce mai mult Mesajul Evangheliei. Dar lucrurile nu se opresc aici.Observ ca inmormantarile noastre se aseamana tot mai mult cu cele ale BOR. Din aceasta cauza am o curiozitate.
Cum a intrat in practica neoprtestantilor, ducerea de flori si coroane?
Unde pot gasi informatii despre originea acestor obiceiuri?
Multumesc
Oh, grea întrebare, dar există un pic de bibliografie, nu multă, dar există Atanasie Marian Mariesescu, Cultul Păgîn şi Cultul Creştin, Sărbătorile şi Datinile romane vechi, Colecţia Mythos, Edidura SAeculum, Bucureşti, 2005
Multumesc!
Am comandat-o imediat.
unde,va rog? o vreau si eu
Exact la editura recomandata : Edidura SAeculum
Usa din poza, la care bate Isus, este usa principala a unei biserici dintr-o zona de munte.
Poza arată ca și în broșurile atât de obișnuite pe care le primești în tren de la Martorii lui Iehova :). Dacă vom cuntinua așa (noi, evanghelicii), într-o perioadă scurtă de timp, vom agonisi mai multă idolatrie (clasică, primitivă) decât au adunat bisericile tradiționale intr-o perioadă de 1500 de ani. Am scris ceva, pe scurt, despre aceasta aici: http://alexpop7620.wordpress.com/2012/03/14/cat-costa-idolatria-clasica-in-era-postmoderna-2/ . După Revoluție am început, așa discret, cu imagini, (Biblia cu ilustrații, am ˝deseneanimanizat˝ Biblia, am mai adăugat un nou personaj, la marele nor de martori, și-anume pe Memo), iar mai nou-nouț ne facem cruce în bisericile tradiționale, și pe lângă asta, chiar mai nou, de Ziua Ortodoxiei vin preoții și ne evanghelizează, pe noi, cei care pretindeam că Domnul ne-a însărcinat să ducem mai departe Evanghelia, celor pierduți. Oare ni s-au terminat așa repede resursele? Oare nu mai avem nimic de spus, ci avem nevoie să fim evanghelizați (și) de către….ortodocși? Ei sunt dispuși să vină la noi, dar prețul este mare; vin cu tot alaiul de tradiționalism, idolatrie, superstiție și misticism bolnăvicios. Frate Cruceru, continuați să scrieți despre așa ceva, este imperios necesar să ne trezim (mi-a fost greu să scriu: să rămânem treji)! Multe binecuvântări!
Iertati-mi indrazneala!
Incerc sa imi imaginez ca sunteti un aspirant al Apologeticii, daca observati devierile. Si banuiesc ca aveti o varsta, daca faceti diferenta dintre perioada de dinaintea Revolutiei si cea de dupa.
Fiti practic! Iesiti si vorbiti. Scrieti daca e nevoie, nu doar constatati.
Si o remarca. Lucrez cu copiii indstitutionalizati. Le citesc la fiecare tura de noapte din Biblia ilustrata. E extraordinar pentru ei! Deci, nu tot ce a aparut dupa Revolutie este daunator.
Ar trebui eliminate toate materialele de la scoala dumnicala si sa fie inchise toate editurile adresate celor mici. Nu e intelept.
Remus
Cred că și copiilor le-ar ajunge Biblia, așa cum a fost suficientă generațiilor dinaintea noastră și nouă.
ha!cand ciresarul cum- il -cheama- ca- am -uitat a intrat intr-o biserica ortodoxa, tinand o asa zisa predica, toata lumea pe-aici s-a entuziasmat. Daca nu ma insel si Marius a scris ceva atunci?dar invers deranjeaza, asa-i?deci intelegi ce am simtit eu atunci 🙂
Vladimir Pustan.
Daca predica aceea a fost atat de slaba in comparatie cu una din predicile dumneavoastra preferate pe cat este de „slaba” imagine aceea in comparatie cu Cristos Pantocratorul, atunci cred ca inteleg ce ati simtit atunci 🙂
Marius a deschis o usa care era de asteptat sa dea nastere unor controverse. Discursul despre cult, iconografie si inchinare este diferit in Biserica Ortodoxa si la protestanti. Dar a spune ca membrii unei Biserici traditionale si apostolice sunt idolatri, superstitiosi si bolnavi mistic este prea de tot! Afirmatii de genul acesta arata nu numai o lipsa a culturii teologice, denota si o necunoastere a istoriei crestinismului, a istoriei artei crestine si o neintelegere viscerala a relatiilor dintre crestini, fiindca, nu-i asa, noi ortodocsii, suntem cei pierduti si doar protestantii au dreptul sa vesteasca Evanghelia. AS zice mai multe, dar polemica fara rost nu duce la nimic bun, mai ales cu cei care nici nu merita decat un gand bun si un Doamne ajuta!
Tragedia este ca s-a ajuns la tratarea unor adevaruri teologice, prin prisma asa numitei „arte crestine”.
Calificat sa vesteasca Evanghelia este cel care traieste Evanghelia !
Inchinatorii adevarati se inchina in duh si adevar, fara proptele. Se inchina pentru ca stiu in Cine si ce au crezut. Le este suficient ce le spune Scriptura, nu Istoria. Rolul Istoriei, nu este de a ne trasa principii, ci sa ne spuna despre cum au aplicat inaintasii principiile Scripturii, felul de viata pe care l-au trait, etc. Rezultatele se vad nemijlocit.
Este randul nostru sa ne scriem istoria.
Asa ca domneule Tepele, permiteti-mi sa va intreb:
– Va considerati o victima a nedreptatii NEOprotestantilor?
Ce va impiedica sa va ghidati viata doar dupa Scriptura?
Va provoc sa studiati tot ce tine de crestinism, dar nu va formati principii de viata dupa Istorie, Arta sau Traditie. Veti fi foarte dezamagit. Toate acestea evolueaza si se adapteaza. Scriptura ramane aceeasi.
Cu stima, Remus
Corect, foarte corect!
Scuze pentru denaturarea numelui. A fost din neatentie.
Ati pus degetul pe rana, frate Marius. Isus nu este si nici nu va fi cersetorul de la usa inimilor oamenilor. Isus Domnul nu are nevoie de nimeni si de nimic. Noi avem nevoie de El si de mila Sa, cum spun versurile unui cantec: „Ce lucru uimitor sa stiu ca Tu nu ai nevoie de mine, dar ca totusi ma doresti.” Avem nevoie sa ne gasim locul inaintea Lui si sa-L privim, cum se cuvine, de jos in sus, din genunchi, in umilinta. Dumnezeu va trage la raspundere pe toti aceia care vestesc un Isus moale, mic, inofensiv.
Ce să spunem de MAtei 12:30… cine nu este cu Mine este împotriva mea…
şi va pune pe vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale… Halal cerşetor de afecţiune.
Se prea predica, din pacate, nu de putine ori, o evanghelie ieftina, sau mai bine spus o jumatate de evanghelie: se spune doar de bunul Isus care iarta, nu si de Isus care ne cere sa lasam totul si sa-L urmam.
Eu nu i-as exclude de la vina nici pe cei care asculta la predicatori si si-au luat „pastila” Cuvant pentru saptamana respectiva in loc sa cerceteze, cum faceau cei din Fapte 17, „ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.”
Erata: „pastila” de Cuvant
au predici downloadate de pe internet.. şi reşapate?
Cred ca Apocalipsa 3:20 (ma refer la acest verset din cauza imaginii) a fost scos din context de atat de multe ori incat nimeni nu mai stie ca versetul e precedat de o mustrare aspra si un indemn ferm (chiar o porunca) la pocainta! Genul asta de abordare a Scripturii din citate aleatoare inspira imagini ca cea din articol si idei de genul „cersetorul de la usa inimilor oamenilor.” Ce bine ar fi daca ar citi oamenii mai cu bun simt din Scripturi si ar cunoaste contextul, inainte sa foloseasca citate drept scuze pentru diverse ineptii.
Mai jos o „icoana” evanghelica ne-kitsch:
Costache Ioanid – Am Auzit…
Am auzit pe multi spunând:
„ Isus nu sfarama zavorul.
El bate însa-ncet si blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul !”
Odata însa-n viata mea,
Isus vârând prin usa mâna,
mi-a zis: „Eu, totusi, pot intra,
caci Eu sunt Domnul tu tarâna !”
Dar n-a intrat. Si-am plâns cu-amar,
ne-ntelegând: de ce nu vine ?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
sa traga fierul pus de mine…
Când I-am deschis, era târziu.
El disparuse-n umbra serii.
Orasu-ntreg parea pustiu.
Si m-au lovit pe drum strajerii.
Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o carare …
El, cel nemarginit,
iar eu… tarâna cu zavoare …
O, frate drag, Isus e blând,
El sta la usa ta si bate.
El poate s-o sfarâme-oricând.
Dar dragostea din El … nu poate…
da, excelentă proză.
Sunt si eu intrigat de efeminizarea Mintuitorului ca si in kitchs-ul de mai sus.
Cum era Iisus?
Obisnuit cu Iisus din icoanele ortodoxe am ramas socat dar mi-a placut prim „Iisus rizind” pe care l-am vazut. Era potrivit? Iisus rizind? habar n-am. Era mai potivit un Iisus malnutrit si bolnav de ficat (judecind dupa cearcanele de la ochi) ? Judecind dupa vechimea traditiei ortodoxe musai sa fie asa. E sustinut si de imaginea de om al durerii si obisnuit cu suferinta. Dar nu prea sustinut de „cel mai frumos dintre oameni”.
Am vazut recent 70 de chipuri ale lui Iisus, toate de Rembrand. Era in toate chipul tipic al unui ovreias spaniard din Olanda pe care pictoru-l vedea zilnic in cartierul unde locuia. Fiind protestant R., musai ca are dreptate.
-Am vorbit cu citiva care zic c-au avut viziuni cu Mintuitorul: niciunul nu I-a vazut fata/
– Intr-o descriere pornind de la giulgiul din Torino, Wurmbrand il descrie pe Iisus ca neavind barba (el retraduce un pasaj biblic) apoi zice ca avea statura ideala 1.8 m, depasindu-si contemporanii si prin inaltime…
Cum era Iisus? Cu siguranta nu ca-n icoana de mai sus….
PS- Icoanele negrilor din America il prezinta pe Iisus ca pe un negru; iar cele pe ale pieilor rosii ca un indian american
ISus nu este ca în nicio icoană, Doru RAdu, mă ştii foarte bine, sînt iconoclast.
am şi un articol lung (foarte lung) pe tema asta.
eu spuneam de idee…
să nu cumva să vezi icoana ca o fotografie.
Am inteles Marius David. iar Isus din Sinai e superb. O singura obiectie: mina. E propabil un gest liturgic; dar mina nu chiar seamana ca fiind a unui timplar care pina la 30 ani a muncit din greu (daca presupunearea noasta e corecta). In rest, Iisus trist si zimbind e formidabil.
Doru Radu, repet, asta nu-i fotografie, fiecare chestiune are şi trimite spre o simbolistică aparte, Recomand Erminia picturii bizantine a lui Dionisie de Furna, editura Sofia, Bucureşti, 2000,
citind aceasta pot recunoaşte orice personaj numai din codul de culori şi din poziţia mîinii, capului, înscrisurilor, îmbrăcăminţii liturgice.
Pingback: cetatea de piatră
Fiica mea cea mică a primit un „Jesus action figure” – uni Isusuț de plastic, cu aceeași mutră „sublimă” ca mai sus, pe care l-a tot implicat în jocurile ei… Am încercat s-o lămurim să facă diferența, dar fără nici un rezultat, așa că l-am făcut dispărut.
Icoanele evanghelice au o istorie lungă… și au fost probabil una din cele mai importante surse de idei și percepții heterodoxe din istoria mișcării… Din nou și din nou, umanitatea lui Isus este sacrificată.
După mine, un mod infinit mai bun de a ilustra cărțile pentru copii ar fi fotografii cu actori din Orientul Apropiat, în costume de epocă, în cadre tipice din Palestina.
Iar clișeul cu „bate la ușă” luat din Apocalipsa e total scos din context (scrierea e adresată creștinilor!) și a făcut mari ravagii în istoria mișcării evanghelice din România, începând probabil din anii 70. De ce zic asta? Pentru că în ciuda eficacității lui la evanghelizări, reprezintă o capitulare în fața ideii moderne a sinelui uman suveran. Isus rămâne un plângăcios aflat în competiție pentru inima TA! Nicidecum un Pantocrator.
Pingback: #REZIST – ”chiciul” – ziua 22 | Marius Cruceru
Pingback: De gustibus … ziua 37 | Marius Cruceru
Dragă domnule Cruceru. Nu știu multe despre protestanții de astăzi dar aceste lucruri le regăsesc la baptiști unde și eu sunt membru. Am citit ca va cereți iertare pentru terminologia folosita și bine ați făcut. Totuși eu am rămas neplăcut impresionat de ceea ce ați scris despre Domnul Isus. ,, Avem şi noi icoanele noastre… Isusuţul care bate la uşă cu o faţă de şerbet,,,,,, ”
Cum sa scrieți asa ceva pe internet.
Dacă ma înjura cine urat de tot eu vin și reproduc înjurătură ca să auziți și dumneavoastră ce am auzit și suportat eu?
Mai multa decență în exprimare ar fi o mai bună mărturie despre Împărăția Cerurilor.
Sănătate și numai bine vă doresc.
Așa este, voi ține cont de sfaturile dvs.