Cu multă treabă, dar şi cu ajutorul prietenilor, am ajuns la Duelul Viorilor. Nu mi-a părut rău vreo clipă de oboseala drumului.

A meritat fiecare kilometru dus-întors, mai ales că în această vizită am fost din nou prin Hora. De această dată, pentru că mă aflam la capitolul viori, iar „i-am jefuit”pe cei de la Hora de un set vioară dat în ulei.

sursa

Aşadar… concertul.

Ascultasem Guarneriul lui Gabriel Croitoru la Oradea. M-a cucerit încă de pe atunci, dar am fost curios să văd comparaţia.

Ce duel? A fost un fel de joacă serioadă de-a duelul muzical. A fost de fapt mai mult duet. Nu se pot compara instrumentele şi instrumentiştii. Atît domnul Liviu Prunaru cît şi domnul Gabriel Croituru sînt tehnicieni desăvîrşiţi. Au ales piese din literatura romantică, piese prin care au reuşit să îşi pună în valoare toată gama de procedee tehnice. O singură ezitare, domnul Croitoru n-a reuşit să îşi dea pagina într-o pauză prea scurtă… cu un zîmbet colegial domnul Prunaru l-a aşteptat şi au continuat.

Totul a durat cam două ore. A început Croitoru-Guarneri, apoi Prunaru-Stradivarius, apoi duet cu pian, apoi duet simplu, aproape toate formulele posibile. Domnul Horia Mihail a ştiut să se prefacă arbitru, un acompaniament de mare clasă, fără mofturi şi pretenţii de primadonă cînd nu este necesar.

După un asemenea regal de sunete nu poţi să tragi concluzii, poţi eventual „să tragi confuzii”. Am ieşit năucit.

Cum poate ieşi atît de mult sunet dintr-o cutie atît de mică. Sala din Tîrgu Mureş a fost umplută de sunetul celor două mici bijuterii.

Guarneri – roşiatic, întunecat, părea mai mic, dar mai solid.

Stradivarius – deschis, galben, părea mai lung, dar mai rafinat.

Guarneri – sunet catifelat, joase bine conturate, bine definit în medii, cu personalitate în solo-uri şi o separaţie foarte bună, fără interferări de sunete inutile.

Stradivarius – penetrant, sticlos, înalte foarte pronuţate, aproape ţipătoare, dar ca un galben de VanGogh, nu vestă de biciclist, medii la fel de bune.

Vioara ideală? Joase de Guarneri, înalte de Stradivarius. Instrumentiştii au schimbat locurile, astfel că i-am ascultat pe cei doi solişti şi dinspre spate spre placa de rezonanţă şi dinspre placă spre spate.

Proiecţia, impecabilă în ambele cazuri.
Felicitări celor doi artişti pentru prestaţia impecabilă, domnului Horia Mihail pentru idee şi iniţiativă, organizatorilor, pentru detaliile administrative şi preţul mic 🙂 …. şi data viitoare, vă rugăm să nu ocoliţi comuna Oradea!

Nu se poate compara aşa ceva. Nu poţi alege…. Poate fi o chestiune de gust personal, de preferinţe … În rest… nu ştiu…. sper ca în Rai să avem şi viori. Aş vrea să sacrific vreo 12000 de ani din prima parte a veşniciei mele pentru a învăţa şi la vioară.

Sper că Dumnezeu în cele multe locaşuri  pe care le are … aşa cum ne-a dezvăluit Mîntuitorul în Ioan 14, are şi un lăcaş pentru lutieri.

PS.

Iată-l pe Heifetz la batranete cu chacona pe un Guarneri. Deşi a avut şi Stradivarius, se pare că numai pe acest „David” l-a păstrat pînă cînd a murit.

via GS

PPS
Am citit cu atenţie detaliile referitoare la dreptul de autor. Sper că nu încalc ceva prin publicarea acestei secvenţe. În fond este în interesul cauzei.
Dacă organizatorii Duelului sau cei implicaţi mă vor sesiza, voi retrage urgentissime fragmenţelul video. Intenţia a fost una onorabilă, aceea de a atrage cît mai mulţi „arbitrii” în sălile următoarelor concerte. Videoclipul nu este listat pentru căutări generale.