Manifest: „End the unjust jewish occupation of Arab Land!!!”

Ştiu că prin blogosfera evanghelică românească s-au împărţit ceva epitete şi săgeţi pe tema Palestina-Israel. Prea puţine argumente convingătoare şi de o parte şi de alta. Sînt sigur că nu putem asista la schimbări de poziţie semnificative … dar. ..

Unul dintre lucrurile pe care le găsesc fascinante la evanghelicii români din ţară şi de peste tot şi pretutindeni este că ne pricepem la tot şi toate. Ascultăm Cuvîntul care ne spune: „e lider? Bun! Să fie destoinic în toate lucrurile”.

Declar sus şi tare că nu mă pricep la politica din Orientul Mijlociu. Citesc Biblia ca un copil cîteodată, periegetic altădată şi tot aşa, dar nu mă pot abţine să nu-mi las un zîmbet în colţul gurii cînd văd o asemenea imagine:

Dacă mai trag cu ochiul şi la aceste întrebări incomode, mă tem că înclin tot în partea aceea.
Repet: nu mă pricep!

Este lumea pur şi simplu proasta?
Un chestionar interesant adresat avocaţilor palestinieni
de catre Yashiko Sagamori

Dacă sunteţi atât de sigur că „Ţara Palestina se regăseşte în cele mai multe etape ale istoriei, mă aştept să fiţi în măsură să răspundeti la câteva întrebări de bază despre ţara Palestina:

1. Când a fost fondată şi de către cine?

2. Care au fost frontierele sale?

3. Care a fost capitala sa?

4. Care au fost principalele sale orase?

5. Ce a constituit baza economiei sale?

6. Care a fost forma de guvernare?

7. Puteţi sa numiţi cel puţin un lider palestinian înainte de Arafat?

8. Palestina a fost vreodată recunoscută de către o ţară a cărei existenţă, la acel moment sau acum, nu lasă loc de interpretare?

9. Care a fost limba ţării Palestina?

10. Care a fost religia predominantă a ţării Palestina?

11. Care a fost numele monedei sale? Alege orice dată în istorie şi spune care a fost rata de schimb aproximativă a unităţii monetare palestiniene faţă de dolarul american, marca germană, lira GB, yenul japonez, yuanul chinezesc la acea dată.

12. Şi, în sfârşit, deoarece nu există o astfel de ţară astăzi, ce a provocat dispariţia ei şi când sa întâmplat?

Deplângeti „scufundarea lenta” a „unei mândre” naţiuni. Vă rog să-mi spuneţi atunci, când mai exact a fost o „naţiune” mândră şi pentru ce a fost atât de mândra?

Şi acum este ultima întrebare sarcastica dintre toate: Dacă persoanele pe care greşit îi numiţi „palestinieni”, sunt în general arabi colectaţi de peste tot sau aruncaţi afară din lumea arabă, în cazul în care au cu adevărat o identitate autentică etnică care le dă dreptul la auto-determinare, de ce niciodata nu au încercat să devină independenţi până ce arabii au suferit înfrângerea lor devastatoare în Războiul de Şase Zile?

Sper să se evite tentaţia de a trece moderna zi a „palestinienilor” în biblia Filistenilor: înlocuind etimologic istoria ce nu funcţioneaza aici.

Adevărul ar trebui să fie evident pentru toată lumea care vrea să-l cunoască. Ţările arabe nu au renunţat la visul de a distruge Israelul, ei înca îl preţuiesc şi astăzi. De-a lungul timpului şi din nou nereuşind să-si atingă scopul lor rău cu mijloace militare, ei au decis să lupte Israel prin mandatari. În acest scop, au creat o organizaţie teroristă, cinic a numit-o „poporul palestinian”, şi au instalat-o în Gaza, Iudeea şi Samaria. Cum altfel poti explica refuzul Iordaniei şi Egiptului de a accepta necondiţionat a lua înapoi „Cisiordania” şi respectiv Fâşia Gaza?

De fapt, populaţia arabă din Gaza, Iudeea şi Samaria au mult mai puţină pretenţie ca naţiune unită decât cea a unui trib indian, care cu succes a apărut în Connecticut, cu scopul de a demara un cazinou scutit de taxe: cel puţin, acest ultim trib a avut un scop constructiv care i-a motivat. Aceşti aşa numiţi „palestinienii” au o singură motivaţie: distrugerea Israelului, şi în opinia mea, aceasta nu este suficientă pentru a-i considera o naţiune sau orice altceva decât ceea ce sunt ei cu adevărat: o organizaţie teroristă, care într-o zi va fi demontată.

De fapt, există o singură modalitate de a obţine pacea în Orientul Mijlociu. Ţările arabe trebuie să recunoască şi să accepte înfrângerea în lupta lor împotriva lui Israel şi ca o parte a pierderii ar trebui să plătească despăgubiri Israelului pentru mai mult de 50 de ani de devastare provocaţi de ei. Cea mai potrivită formă de reparaţii ar fi eliminarea organizaţiei lor teroristă din ţara Israel şi acceptarea suveranităţii Israelului asupra Gaza, Iudeea şi Samaria.

Aceasta va marca sfârşitul poporului palestinian. Ce aţi spus, repetaţi, vă rog, care a fost începutul său?

Putea această poveste să fie prezentata vreodata mai clar sau mai simplu?

via Dr. Dorin Frandeş

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, intrebările lui Naum. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Manifest: „End the unjust jewish occupation of Arab Land!!!”

  1. Dyo zice:

    Am si eu o intrebare, citind acea lista de 12 intrebari : la cate din ele putem noi, romanii, sa dam raspunsuri pertinente cu privire la propria noastra natiune? Sunt vreo doua-trei la care as raspunde fara sa ezit. In rest, intrebati-l pe Boia sau pe Djuvara. Stiu ei ce stiu …

    • Adrian.S zice:

      PRoblema in cauzul nostru e ca avem o identitate furata.Noi nu suntem romani.Nu avem nimic in comun cu imperiul roman din care ne-am trage.Priviti obiceiurile de la tara.Priviti portul taranilor.Hai sa recunostem ca avem mai multei n comun cu dacii decat cu romanii.Stiu ca unii o sa spuna ca limba latina seamana cu limba romana insa nu e chiar asa.De la brad(limba romana) la abietis(limba latina) e cale lunga.De altfel,unii poeti ca si Ovidius spuneau inca din antichitate ca limba latina seamana cu limba dacogeta iar virgilu in eneida chiar spune ca stramosii latinilor ar fi din neamul tracic al besiilor.Asa ca mai degraba merge ipoteza cum ca latina e nascuta din limba romana si nu invers.Mai pune faptul ca imperiul roman nu a ocupat decat 25% din suprafata Daciei iar dupa moartea lui Traian au avut loc cel putin 10 rascoale in provincie(asta arata cat de mult apreciau dacii pe romani).Ca sa nu vorbesc de dacii liberi care in mod continuu atacau imperiul roman.Avadn in vedere aceste lucruri noi ca popor putem raspunde la cele 12 intrebari in felul urmator
      1.Tara noastra(care trebuie redenumita dacia)a fost fondata de Burebista in primul sec ier prin unirea triburilor dace.
      2.De la nistru pana la Padurea Neagra.
      3.Sarmisegetuza Regia
      4.Sarmisegetuza Regia si o gramada de dave.
      5.Agricultura,apicultura,metalurgie.
      6.Monarhie electiva.
      7.Nu se poate raspunde.Irelevant.
      8.Dacia a fost recunoscuta de Imperiul Roman.
      9.Limba dacogeta pe care o vorbim azi.
      10.Zalmoxism.
      11.Kosonul.Dar folosea si drahma si dinarul.
      12.Dacia a disparut din cauza unui imparat roman pe numele sau Iulian APostatul care a at un damnatio memoriae asupra dacilor.Dar a fost reinfintata milenii mai tarziu chiar daca sub o denmire falsa(aia de ROmania)
      Pentru mai multe detalii cititi Nicolae Densusianu.

      • Dyo zice:

        Nu cred ca mai sunt multi care sa accepte astazi, macar ca baza de discutie daca nu ca teorii viabile, fabulatiile lui Densusianu. De la publicarea tezelor sale, acum 100 de ani, cred ca tagma istoricilor romani s-a mai muturizat nitel.
        Fascinant oricum, dar neconvingator.

        • Adrian.S zice:

          MDA.Si sa inteleg ca un popor isi pierde toata limba timp de 150 ani e o teorie plauzibila?Carevasazica,dacii liberi se grabeau sa devina sclavii romanilor si sa le invete limba.
          No asta da fabulatie.Ca si personalitati care acceptau teoriile lui Densusianu putem sa-l mentionam pe Dumitru Staniloaie.Altul a fost Iosif Constantin Dragan iar unul care face valva si care chiar cauta in arhivele vaticanului raspunsuri e Savescu.Ne place nu ne place,la nivel teoretic,dacologii au dreptate.Sau sa inteleg ca esti de acord cu ideea ca suntem crestini de 2000 ani propagada de BOR?Culmea ca Traian,care cica ar fi adus crestinismul,nu a construit nici o biserica in Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetuza.Exista templul lui Liber Pater,lui Jupiter,dar nici o urma de crestinism .
          Ne place,nu ne place,la intrebarile de mai sus,putem raspunde numai daca ne consideram urmasii dacilor.

          • DyoDyo zice:

            In primul rand, s-ar putea ca notiunea de „popor”, raportata la ce au fost dacii, sa nu fie chiar atat de fidela intelesului actual; ce sa mai vorbim de expresia hibrida „daco-geti”, un fel de „germano-poloni” care va sa zica. Dumitru Staniloaie nu este o autoritate in materie de istorie, iar despre autoritatea in materie de istorie a lui IC Dragan … ma abtin deocamdata.
            Nu e vorba de placut aici, ci de respectarea unui minim simt al masurii. E frumos sa gandesti despre un trecut mare, in conditiile unui prezent patetic. Ce folos insa? Chiar si atunci cand ai avea motive sa-ti revendici o civilizatie mare a vechilor vremuri, prezentul nu iarta deloc nici lenea, nici prostia. Priveste numai la greci si invata …
            Nu, nu suntem crestini de doua mii de ani; nu cred ca se poate avansa o data „de cand suntem crestini”, daca intr-adevar „suntem crestini”, asa cum nu se poate spune exact nici de cand suntem romani, daca nu cumva si aceasta identitate devine una fara continut.

          • Dyo zice:

            In primul rand, s-ar putea ca notiunea de “popor”, raportata la ce au fost dacii, sa nu fie chiar atat de fidela intelesului actual; ce sa mai vorbim de expresia hibrida “daco-geti”, un fel de “germano-poloni” care va sa zica. Dumitru Staniloaie nu este o autoritate in materie de istorie, iar despre autoritatea in materie de istorie a lui IC Dragan … ma abtin deocamdata.
            Nu e vorba de placut aici, ci de respectarea unui minim simt al masurii. E frumos sa gandesti despre un trecut mare, in conditiile unui prezent patetic. Ce folos insa? Chiar si atunci cand ai avea motive sa-ti revendici o civilizatie mare a vechilor vremuri, prezentul nu iarta deloc nici lenea, nici prostia. Priveste numai la greci si invata …
            Nu, nu suntem crestini de doua mii de ani; nu cred ca se poate avansa o data “de cand suntem crestini”, daca intr-adevar “suntem crestini”, asa cum nu se poate spune exact nici de cand suntem romani, daca nu cumva si aceasta identitate devine una fara continut.

            • Adrian.S zice:

              De acord.Trecutul e trecut.Ce conteaza un trecut glorios cand prezentul e rau de tot?Dar numai ca si urmasi ai dacilor am putea sa raspundem la asfel de intrebari.Altfel,vorba ta,nu avem ce sa raspundem.Daca am merge pe ideea imperiului Roman si ca Romania a existat prima data ca si provincie romana atunci inseamna ca avem dreptul doar la Ardeal,o parte din Banat,Oltenia si muntii Apuseni intrucat celelalte teritorii nu au fost sub ocupatie romana.Ba mai mult ni se va spune:pai de ce nu sunteti catolici daca tot va dati latini?De ce sunteti in majoritate ortodocsi?
              Chestia e ca dacii au fost mai mult o adunatura de triburi si niciodata un popor unit.Insa priveste poporul nostru.Este unit doar la limba dar in rest si noi avem triburi sub denumiri moderne si anume:ardeleni,maramureseni,moldoveni,munteni,banateni,olteni,dobrogeni.Ia vezi daca se inteleg intre ei.Cam se aseamana cu dacii.
              Referitor la crestinismul formal al romanilor ei bine ortodoximea poporului e una ciudata,avand in vedere ca poporul ar avea origini LATINE.
              Asa ca cine spune ca poporul roman s-a format din romani si daci si ca romanii ar fi adus crestinismul,ar trebui sa se regandeasca.
              Totusi referitor la ortodoxie,e bine de stiut faptul ca foarte putini boieri romani din transilvania au trecut la catolicism,restul refuzand sa paraseasca ortodoxia.De ce oare?Sa fi fost valahii asa de credinciosi?Ma indoiesc.Eu cred ca acestia au refuzat catolicismul tocmai datorita asemanarii cu cotropitorii romani care au venit in zona si le-au calcat in picioare tara.Unele lucruri nu se uita si nu se iarta asa de usor.

              • tibipop zice:

                Iată ce spune Lucian Boia, vizavi de dacologi și dacologie: ”Niciun specialist autentic nu a aderat la teza dacismului pur. Ea a fost îmbrățișată de falși cercetători-activiști ai partidului comunist, ca și de diverși intelectuali naționaliști, lipsiți de pregătire istorică. Unii români s-au lăsat tentați. S-a dezvoltat astfel un curent de opinie care se manifestă și astăzi prin tot felul de interpretări pseudoistorice. Este un fel de religie naționalistă pentru care Dacia reprezintă centrul lumii” (Lucian Boia, România – țară de frontieră a Europei, Humanitas, 2001).

                Mai poate fi consultată și lucrarea ”Istorie și Mit în conștiința românească”, Humanitas 1997, 2010). O adevărată demitologizare și dezintoxicare a Istoriei Românilor. Istoria și ideologia fac casă bună. Sarcina unui bun istoric este aceea de a le separa.

                În ce privește chestionarul, împărtășesc opinia lui Emanuel Conțat. Întrebările sunt complet irelevante pentru problema în discuție. Așa cum spunea și Dyo, putem să ne punem și ca români sau ca americani aceleași întrebări. Apropo, legat de ideea de ”națiune și naționalism” recomand o altă lucrare a profesorului Boia: ”Două secole de mitologie națională”, Humanitas 1999.

              • Marius David zice:

                mulţumim pentru bibliografie

              • Marius David zice:

                textul este secundar,
                cel mai mult mi-a plăcut caricatura-hartă,
                imi trebuia un pre-text bun pentru o imagine şi mai bună.

              • Adrian.S zice:

                Draga Tibi.Boia are dreptate in sensul ca nimeni nu poate da un reper clar de formare a poporului nostru insa cuvintele sale la adresa dacolocilor arata o lipsa de bun simt.In fond dacologii emit si ei doar o teorie,care ca si teorie oricum e mai buna decat restul si sunt singurii care pot sa raspunda la intrebarile din articol.
                Teoria latinizarii cade daca vorbim de ortodoxia poporului precum si de putine sanse ca aceasta latinitate sa se manifeste.Ca un popor sa-si asume alta limba e nevoie de multi ani de ocupatie(nu doar 165 ani ca la noi),de infrastructura puternica(scoli,gradinite,licee,facultati)
                Teoria dacologica cade din lipsa unor dovezi care sa ne spuna ca dacii puteau sa scrie(opera lui Ovidius despre care s-a presupus ca le-a scris-o in dacogeta,o limba asemanatoare cu latina, s-a pierdut),altfel e cea mai buna ca si teorie.
                Teoria slavona trece cand vorbim de ortodoxie cand vorbim de scriere pana in secolul 19 dar nu trece cand vine vorba de limba, obiceiuri,port popular si traditii.
                Dupa cum poti sa vezi,avem o gramada de teorii,insa una e teoria,alta e practica si demonstratia.

      • michael zice:

        exista in aceste afirmatii o serie de inexactitati. am sa ma rezum doar la primele doua:

        1. „tara noastra” nu avea cum sa fie „fondata” de burebista (geto-dac), cel care a devenit capetenia unei puternice uniuni de triburi in 82 IH (si nu ier, ca doar am scapat de obsesiile ateist- comuniste)

        2 „de la nistru pana la padurea neagra” nu poate delimita granitele unei natiuni. este lesne de sesizat ca lipsesc cateva coordonate geografice semnificative.

    • Marius David zice:

      da, şi eu fac iritaţii la genul de lozinci care includ neamul, naţiunea, vom fi mai mult decît am fost… noi, vidtejii, ospitalierii etc.
      de aceea mă îngrijorează acest partid nou, Cenuşăreasa, are ceva mesianic în el care miroase a „mişcare”, un tip de idealism grefat pe o reală criză care poate degenera.
      Să vedem, aştept cu prudenţă şi fără mare entuziasm.

  2. Edgar zice:

    Sursa: http://www.middleeastfacts.com/Articles/Yashiko/Palestinians.shtml?p=Yashiko/Palestinians

    Publicat si in Arutz Sheva in noiembrie 2002:

    http://www.israelnationalnews.com/Articles/Article.aspx/1614#.ToQTGFs4d9x

    De mentionat ca Yashiko Sagamori este un pseudonim al unei doamne/domnisoare evreice din New York.

    Mai multe articole de Yashiko Sagamori: http://www.middleeastfacts.com/yashiko/index.html

  3. Vaisamar zice:

    Problema cu acest set de întrebări este că nu au nimic amuzant, că sunt rău-voitoare şi că speculează din plin ignoranţa EMB (evanghelicului mediu binevoitor). Se face ambiguu referire la „Ţara Palestina” (adică „statul palestinian”?) şi se dau exemple din istoria recentă a Americii (probabil fiindcă Americanul Mediu Binevoitor nu poate coborî în istorie dincolo de 1700 fără a se simţi „intelectually challenged”). Reiau aici ce întrebam pe alt blog.
    .
    Tare sunt curios: ce s-ar fi ales de SUA dacă în 1775 vreun japonez la fel de deştept ca cel care a redactat aceste întrebări le-ar fi adaptat cu privire la coloniile britanice care căutau să se desprindă de Coroană?
    .
    Principala problemă a acestui chestionar este că pretinde ca un stat să fi existat deja înainte de înfiinţare!
    .
    Cam ce ar răspunde oare un american la solicitarea: daţi-mi numele unui mare lider înainte de George Washington? Palestinienii fac acum eforturi să fie recunoscuţi ca stat la ONU şi răspunsul este: dovediţi că aţi mai existat ca stat şi veţi fi recunoscuţi. Cam cum li s-ar fi spus românilor la 1858: Când aţi (mai) fost fondaţi ca stat român şi de către cine?
    .
    Una peste alta, chestionarul trădează o necunoaştere crasă a istoriei Palestinei. Ebraicul פְּלָשֶׁת (Filistia/Palestina) e folosit în Biblie de multe ori. În perioada bizantină, teritoriul Ţării Sfinte se numea “Palestina”. Românii în vârstă îşi aduc probabil aminte că în perioada lui Antonescu li se striga evreilor: “Înapoi în Palestina”. Istoria acestor teritorii e niţel mai complicată decât o prezintă acest “japonez” a cărui ignoranţă trebuie să o scuzăm, având în vedere distanţa mare dintre Japonia şi Mediterana, plus catastrofele naturale care lovesc periodic ţara în care trăieşte.

    • Edgar zice:

      Comentariul meu anterior nu a trecut de filtrul WordPress din cauza linkurilor.

      Yashiko Sagamori este pseudonimul unei doamne/domnisoare evreice din New York.

    • ACIDUZZU zice:

      Se pare ca asistam la o crasa contradictie in termeni, contradictie exploatata absurd si paroxistic…
      Dupa ce se atarna „banner”-ul cu EMB, spre intimidarea „novicilor in materie de istorie a…Palestinei, se purcede, muscatura dupa muscatura, cu amputarea in stil canibalic a propriilor afirmatii mai vechi si mai noi, pe blogul propriu si pe alte bloguri cum ca:
      1. „Principala problemă a acestui chestionar este că pretinde ca un stat să fi existat deja înainte de înfiinţare!”;
      2. „Cam ce ar răspunde oare un american la solicitarea: daţi-mi numele unui mare lider înainte de George Washington? Palestinienii fac acum eforturi…”;
      3. „Una peste alta, chestionarul trădează o necunoaştere crasă a istoriei Palestinei.”

      Dupa care curg din nou explicatiile care panseaza propria muscatura:
      1. „Ebraicul פְּלָשֶׁת (Filistia/Palestina) e folosit în Biblie de multe ori.” Pana cand ? Pana la David cand si-a pus „autograful sub forma de piatra in tigva lata a uriasului din Gat.
      2. „În perioada bizantină, teritoriul Ţării Sfinte se numea “Palestina”.” Desigur ca perioada bizantina este o perioada foarte ambigua si controversata in ceea ce priveste politica administrativ-teritoriala expansionista…
      3. „Românii în vârstă îşi aduc probabil aminte că în perioada lui Antonescu li se striga evreilor: “Înapoi în Palestina”.” Metoda comparatiei esueaza lamentabil aici, intrucat sunt cunoscute resentimentele antonesciene fata de evrei si exprimarea ca atare refuleaza un dispret bine tintit impotriva evreilor. Expresia „Inapoi, in Palestina”, este o jignire profunda adusa neamului evreu si face o trimitere aluziva la vremea ancestrala in care acestia „isi ascuteau fierul la filisteni”, adica la cei care candva ii cotropisera atat de samavolnic. Comapratia in sine nu tine ca argument istoric.

      In concluzie, se face un gest de eleganta scuzabila prin:
      „Istoria acestor teritorii e niţel mai complicată decât o prezintă acest “japonez” a cărui ignoranţă trebuie să o scuzăm, având în vedere distanţa mare dintre Japonia şi Mediterana, plus catastrofele naturale care lovesc periodic ţara în care trăieşte.”
      Intr-adevar, una este Japonia cu…”catastrofele naturale care lovesc periodic ţara în care trăieşte” (japonezul, desigur), si alta este Tara in care curge lapte si miere, data de mostenire „semintiei lui Avraam, Isaac si Iacov” !

      Este o mare deosebire, dar japonezul ca un sincer desi indepartat cautator de adevar, are tot dreptul sa puna astfel de intrebari pertinente care necesita un raspuns imediat viz-a-vis de „jalba palestiniana”.
      In orice caz, laic sau teolog, ii sta rau unui credincios crestin, chiar daca este cadru didactic care preda intr-o institutie teologica evanghelica sa se contrazica pe sine.
      Ori cu Biblia ori cu…Palestina !
      Alternativa alegerii implica niste riscuri asumate aprioric rezolutiei ONU.
      De cand americanii au rostit acel „NU” de o eleganta diplomatica pe masura cuvantului lor, s-ar putea ca si de aceasta data, „pruncul palestinian” asistat de prea muti mamosi (unii evanghelici, chiar) sa se fi nascut iarasi mort din cauza…forcepsului politic, folosit impotriva „a ceea ce este scris” !

    • Marius David zice:

      se pare că nu este japonez,
      se pare că nu este el,
      se pare că este o doamnă şi nu este deloc străină de istoria pe care o invocă,
      dar este, recunosc, o lecţie de retorică, dacă nu este o lecţie de istorie

  4. sam zice:

    „Repet: nu mă pricep! ”
    Abia la a doua citire a mărturisirii tale am priceput unde bați: nu ești de acord cu spiritul și/sau conținutul textului citat dar n-ai vrut s-o spui direct ci ai folosit un tertip logic.
    Să explic pentru CF (comentatorii furibunzi): Marius înclină să-i dea dreptate autorului dar în același timp recunoaște că nu se pricepe (de două ori). Acordul/dezacordul lui este irelevant pentru rezolvarea problemei Palestinei.

    (A se lua cu sare dar fără piper)

  5. Marinel zice:

    Să recapitulăm puţin…
    Nişte simple cete între puternicele naţiuni ale Babilonului, Asiriei, Feniciei, Egiptului şi Persiei, evreii supravieţuiesc circa 1700 de ani, ca o entitate culturală. Puternicele naţiuni menţionate „s-au măcinat” reciproc. Aproape de dispariţie, evreii răzbesc totuşi prin vremuri de sclavie, pribegie, exil şi se întorc în ţara lor pentru a face faţă unui al doilea test al istoriei: perioada greco-romană. Grecia (Elada) era în culmea măreţiei şi până şi ocupanţii romani erau elenizaţi. Dar grecii se prăbuşesc şi ajung un biet neam de păstori, romanii se prăbuşesc şi ei şi italienii nu vor fi niciodată ce au fost strămoşii lor (vezi măcar experienţa „cuceritoare” din al doilea război mondial!). Evreii supravieţuiesc, nu prin forţa armelor. Cum?
    Urmează apoi al treilea test: dispersarea. Fenomen unic întâmplat unui popor. Evrei peste tot în lume. Cum de nu au fost asimilaţi de culturile celor care le-au fost „patrie”? Să fie Talmudul, acel cod juridic şi religios care i-a ţinut uniţi chiar dacă au fost dispersaţi? O perioadă de aproape 1500 de ani, totuşi!
    Apoi se naşte islamul lui Mahomed. Al patrulea test. În circa un secol Imperiul mahomedan ajunge să ameninţe civilizaţia occidentală. În loc să dispară, aflaţi chiar în inima acestei puteri militare şi religioase, evrei nu doar că supravieţuiesc din nou, dar ajung la primul lor „vârf” intelectual, ştiinţific şi literar! Timp de circa 700 de ani cât a durat istoria glorioasă a islamului evreul supravieţuieşte şi ocupă poziţii din cele mai înalte: e om politic, om de ştiinţă, medic, filosof şi finanţist abil.
    Şi vine Evul Mediu. 1200 de ani reuşesc să reziste evreii, inclusiv cruciadelor care creştinau tot ce cucereau. După nici o generaţie de la ieşirea din ghetouri evreii sunt iarăşi în poziţii înalte în societatea civilizată. Din nou, cum?
    Şi urmează nu ultimul, ci cel mai recent test: istoria modernă. Evreii rezistă naţionalismului, comunismului, fascismului şi mai ales antisemitismului ca o acoladă peste toate testele anterioare.
    Cum de reuşesc evreii „să traverseze” şase civilizaţii fără să dispară?
    Sunt sau nu sunt un popor? Şi oare nu cumva… unul ales? Altfel cum de au reuşit ceea ce niciun alt popor n-a reuşit?
    Şi-atunci, sunt „retorice” întrebările japonezilor? Stângăcia formulării nu anihilează profunzimea lor!

    • Bogdan Burghelea zice:

      „Apoi se naşte islamul lui Mahomed. Al patrulea test. În circa un secol Imperiul mahomedan ajunge să ameninţe civilizaţia occidentală. În loc să dispară, aflaţi chiar în inima acestei puteri militare şi religioase, evrei nu doar că supravieţuiesc din nou, dar ajung la primul lor „vârf” intelectual, ştiinţific şi literar! Timp de circa 700 de ani cât a durat istoria glorioasă a islamului evreul supravieţuieşte şi ocupă poziţii din cele mai înalte: e om politic, om de ştiinţă, medic, filosof şi finanţist abil”.

      Nu sînt istoric, dar din ceea ce am citit Imperiul Otoman nu a persecutat evreii, astfel încît concluzia dumneavoastră e cel puţin parţial greşită.

      Ura antisemită a lumii islamice e de dată recentă, din cîte ştiu eu.

      • Marinel zice:

        Bogdan,
        Nu te supăra dar nu văd unde e greşeala! Fie ea şi parţială… Spunam că „în loc să dispară, aflaţi chiar în inima acestei puteri militare şi religioase, evrei nu doar că supravieţuiesc din nou, dar ajung la primul lor „vârf” intelectual, ştiinţific şi literar!” Nu m-am referit la nicio persecuţie, ci la pericolul asimilării sau a dispariţiei identităţii naţionale. Nu este acesta un test? Deci unde este greşeala, fie ea şi parţială? Poate în faptul că n-am precizat mai exact în ce a constat supravieţuirea şi, dacă e aşa, scuze!

  6. Bogdan Burghelea zice:

    Cred că orice om cu bun-simţ îşi dă seama că această grilă este alcătuită pro domo, în sensul că devine un test de netrecut pentru orice naţiune pe punctul de a-şi declara independenţa. De aceea relevanţa grilei, dar şi identitatea autorului tind/sînt zero.

    Dacă nu mă credeţi, aplicaţi mutatis mutandis grila oricărui stat la momentul zero. Par de un egzamplu, Norvegia la începutul secolului.

    Problema Israel vs. Palestina poate fi tratată pe nenumărate paliere.

    Ştiu că între domniile voastre se află, alături de gazda noastră, teologi (unii chiar doctori în teologie creştină). De la domniile voastre aştept argumente teologice pro şi contra recunoaşterii unui stat palestinian.

    Un alt palier pe care putem discuta problema este cel al dreptului internaţional public. Dacă doriţi putem deschide şi o astfel de discuţie, dar … fără ură şi părtinire.

  7. Bogdan Burghelea zice:

    O mică observaţie: e trist că un text care circulă ca un virus pe internet purtînd semnătura unui doctor (a cărui specialitate nu o cunosc) poartă o gravă greşeală ortografică: „De fapt, populaţia arabă din Gaza, Iudeea şi Samaria au mult mai puţină pretenţie ca naţiune unită decât cea a unui trib indian, care cu succes a apărut în Connecticut, cu scopul de a demara un cazinou scutit de taxe: cel puţin, acest ultim trib a avut un scop constructiv care ia motivat” (s. n.).

  8. CNI zice:

    Legat de teritoriul de formare al poporului roman cred ca cea mai solida ipoteza este ca marea masa de latinofoni care vor deveni, peste secole, romanii, s-a inchegat in sudul Dunarii, undeva p[e teritoriile Macedoniei, Albaniei, Epirului si Muntenegrului cu probabile contributii din Dalmatia si Panonia. Asa se explica si latinnitatea limbii si persistenta urmelor unei crestinari initiale in limba latina . Legat de organizarea bisericeasca a stramosilor nostri, acestia se aflau probabil sub jurisdictia arhiepioscopului Tesalonicului (catre functioneaza ca legat papal pentru Illyricum pana in sec. VIII), Justiniana Prima (scaun transferat apoi la Ohrid, dupa crestinarea bulgarilor)b sau unii, poate chiar sub jurisdictia patriarhilor Aquileii. Oricum cred ca este o teorie mult mai bine fondata decat teoria continuitatii intre Dunare, Carpati si Marea Neagra.

  9. vioricaO zice:

    Pentru ca tocmai in zilele acestea Israelul sarbatoreste Anul Nou evreiesc, Rosh Hashanah, si au intrat in anul 5772, zic sa ne rugam pentru pacea Ierusalimului, si binecuvantarea acestui popor greu incercat! Toate natiunile ar putea invata multe de la ei; sa fie uniti, sa-si iubeasca si sa-si apere tara sa fie primii cu ajutoare umanitare in tragediile altor tari…Palestinienii/filistenii, de fapt tot arabi, nu vor ei un stat, ci vor Israelul; asa cum este acum, o gradina infloritoare, un pamant unde curge lapte si miere… unde si ei traiesc tot dupa economia prospera a Israelului.
    Cei mai inversunati palestinieni sunt cei din Gaza, ura le intuneca judecata; arabii israelieni, crestini sau musulmani, ” fac o viata” asta -i o vorba evreiasca.. adica o duc bine, muncesc, invata, pot face si politica …au partid arabesc in Kneset…
    Palestinienii nu vor stat de guvernat, ei sunt cu galagia, cat mai mare, sa se auda peste mari si tari…doar ,doar i-o baga cineva in seama…

    • Bogdan Burghelea zice:

      „Palestinienii/filistenii, de fapt tot arabi, nu vor ei un stat, ci vor Israelul; asa cum este acum, o gradina infloritoare, un pamant unde curge lapte si miere… unde si ei traiesc tot dupa economia prospera a Israelului”.

      Ei, nu e chiar aşa … Sau, după cum spunea un frate care trăia în S. U. A. înainte de Revoluţie: „Pămînt aici, pămînt acolo”.

  10. Samuel zice:

    Articol intersant care reprezinta foarte bine relitatia Israeliana, va scriu comentarea mea ca si un Israelian care a trecut 5 razboiuri. Din pacate nu cred ca o sa fie pace in Israel-razboiurile „nascute” cu educatie la ura, gelozie si fanatizam, nu vreau sa arunc vina pe religia Musulmana, este vinovati lideri si educatia lori, in special ca prin educatia asta indepartiaza populatia lori de la problemele zilnice si de altele care sa bazeaza pe regimul lori politic. (scuze de greseli scrise pe limba romana). Tel-Aviv Israel

  11. Daniel zice:

    Istoria conflictului arabo-evreiesc de la Mohamed încoace:
    (citez din cartea lui Mark Gabriel, un fost imam egiptean convertit la crestinism)

    sursa:
    (http://iisussimohamed.blogspot.com/2011/10/capitolul-7-raspandirea-mesajului.html)

    Conflictul lui Mohamed cu Evreii

    Cea mai mare comunitate de evrei din Arabia era în Medina. După ce Mohamed s-a mutat acolo, el interacționa cu evrei în fiecare zi. El făcea afaceri cu ei, le vizita locuințele, și mânca împreună cu ei.
    Mohamed se aștepta ca evreii să accepte Islamul din cauză că el predica că există un singur Dumnezeu, la fel cum credeau și evreii. Totuși, evreii nu au fost impresionați de învățăturile lui Mohamed. Ei doreau ca el să le arate un semn că el era într-adevăr un adevărat profet. Quranul consemnează:

    Și ei au spus: ”De ce nu este trimis niciun semn
    către el de la Domnul lui?” – Surah 29:50

    Răspunsul lui Mohamed a fost acela că el era doar un om, unul care avertizează, și că de aceea Quranul însuși era singurul semn de care poporul avea nevoie.

    Ascultă: ”Semnele sunt doar cu Allah, și eu sunt
    numai un simplu om care avertizează.” Nu le este asta de ajuns
    că ți-am trimis Cartea (Quranul) ca să le fie citită? – Surah 29:50-51

    Mohamed a dezbătut cu evreii vreme de trei ani. Apoi spre stupefacția tuturor, el a ordonat uciderea unui binecunoscut bărbat evreu care fusese critic cu versurile sale (A.H. 3)
    Iată cum s-a produs evenimentul.
    La o întâlnire cu câțiva dintre adepții săi Mohamed a întrebat, ”Cine îl va ucide pe acest bărbat pentru mine?”. Câțiva musulmani s-au oferit voluntari.
    Într-o seară, ei au mers la casa omului și l-au invitat să facă o plimbare cu ei. După ce ei s-au plimbat și au discutat o vreme, un musulman a dat semnalul, și ei l-au atacat pe evreu cu săbii și pumnale, înjunghiindu-l până l-au ucis. (7)
    Atitudinea lui Mohamed față de poporul evreu s-a schimbat. El a ordonat o altă ucidere și, pentru că ei refuzau să accepte Islamul și reprezentau o amenințare pentru el, el i-a împins sistematic pe aceștia afară din Arabia.
    Mai întâi, el a atacat Beni Nadir (tribul lui Nadir, A.H. 4). El le-a distrus curmalii și a forțat oamenii să părăsească satul. Doi ani mai târziu el a declanșat un atac asupra satului Beni Qurayzah (tribul Kor-Ay-zuh). El i-a pus sub asediu. După ce aceștia s-au predat, el i-a ucis toți bărbații (aproape șase sute) și a luat copiii și femeile ca sclavi. (A.H. 5) (8)
    În cele din urmă el i-a dat afară pe evreii din Khaybar (A.H. 7), un sat evreiesc lângă Medina.
    Mohamed și-a însușit împreună cu familia sa toate averile pe care le jefuiseră de la evreii din Khaybar.

    Iată cum s-a relatat prin autoritatea lui
    Umar, care a spus: ”Proprietățile părăsite
    de Beni Nadir au fost revărsate de Allah
    numai asupra Apostolului său deoarece nicio
    expediție fie cu caravane sau cavalerie nu a fost
    întreprinsă. Aceste proprietăți erau destinate
    în mod particular Sfântului Profet. El
    va răspunde de cheltuielile anuale ale familiei
    sale din venituri, și va cheltui ceea ce a rămas pentru achiziția cailor
    și armelor necesare pentru pregătirea Jihadului.” (9)

    Mohamed nu tolera critica din partea evreilor, și nu le permitea să trăiască în pace, de frică ca nu cumva ei să se unească și să-i devină dușmani și să lupte împotriva lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.