Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am ascultat despre cum sa inebunim frumos, a lui Iacob Coman!
şi? Ai reuşit? 🙂
Eu, nu!
Încă nu, dar mă strădui!
🙂
„Batranit-am, da nu-i modru, C-o pchicat frunza din codru, Pchicat-o si-o ramas rara, Se vede din codru-afara! Codrule, cand te-am trecut, Eram tanar mai cu mult. Cand te-am trecut inapoi, Batranit-am amandoi!”
multumim frumos!
dar ce-nseamna „da nu-i modru”?
dar nu-i modalitate, nu-i posibil, nu-i rost… nu-i mijloc… nu-i cale
Mulţumim pentru „transliterare”. Daniel, dar acum … traducerea 🙂
Pthicat, nu pchicat, = a cazut.
Semneaza, un consatean al lui Grigore Lese.
Mulţumim! Aşteptăm şi celelalte traduceri
„om bun de horitu” – om bun de cântat
Mai sunt și altele de tradus?
Bunica-mea, si chiar si maica-mea uneori, mai foloseau „nu-i modru”, cu sensul de „nu se poate!”, sau „e improbabil”, „nu-mi vine sa cred”.
In afara de precizarea cu pthicatul frunzelor (sau ptyicatul, daca folosim transliterarea maghiara a sunetului respectiv) = caderea frunzelor, textul e inteligibil si pentru romanii ne-ardeleni.
E interesanta aceasta dubla traversare a codrului. Cand l-a traversat la ducere era mult mai tanar; dar cand l-a traversat la intoarcere, si codrul era îmbătrânit.
Sensul, is anyone’s guess, dar pentru mine sugereaza impacarea cu procesul de imbatranire ca fiind ceva normal/natural, pentru ca pana și natura îmbătrânește. Imbatranirea e parte din mersul lucrurilor, desi cand e vorba de noi insine, parca „nu-i modru”. 🙂
O fi un cantec de mid life crisis pre limbaj morosenesc?
O fi asta o Doina?
Oricum cred ca are de aface cu rugaciunea lui Moise;Invata-ne sa ne numaram zilele….
..numa ca in mintea mea nu suna foarte bine versiunea aceasta si m-am uitat in psalm si acolo este mult mai bine;Invata-ne sa ne numaram bine zilele casa capatam o inima inteleapta.
cu ce au ramas fiecare!?
Pastorii-si fac predicile sambata? Ce fac in restul saptamanii? 🙂
Ei, trag ultimele tuşe, ca să spunem aşa, predica se face sîmbăta,
Luni … căutăm subectul… mai ales dacă s-a ascuns bine. Asta în a doua parte a zilei, că în prima este duminica pastorilor,
Marţi – research, plus luat copiii de la grădiniţă şi de la şcoală.
Miercuri şi Joi, studiu biblic, comparaţie diferite traduceri, schiţa de bază, plus vizite pastorale, şedinţa de comitet, plus slujba de peste săptămînă (altă predică),
Vineri – post.. lăsat la copt predica (predicile???) dacă ai de predicat precum eu în primii ani de pastorală…. Vineri, Duminica Dimneaţă, Duminică de la ora 3, apoi de la ora 4, în altă olocalitae şi de la ora 6 în Aleşd din nou, în medie trei predici pentru aceeaşi congregaţie.
Să-l văd eu pe acela care face trei predici fascinante, memorabile, în cele 100 de ore rămase din săptămînă.
Da, frate Marius…
…Cand te gandesti ca si lui Petru, pentru predica din ziua de Rusalii, i-au trebuit ori mai mult de „o suta de ore” de studiu (poate trei ani si jumatate de ucenicie, studiu, partasie, umblare cu Domnul si in invartosarea firii personale etc.) ori o spontana dar puternica descoperire a Duhului !
Caci asa se spune: „Atunci Petru s-a sculat in picioare…” (Fapte 2:14).
Depinde de…maleabilitatea, dispozitia si receptivitatea fiecaruia…Ca doar nu e sablon ! Tot apostolul Petru spunea referindu-se la apostolul Pavel, spunea: „…cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, DUPA INTELEPCIUNEA DATA LUI…”! (2 Petru 3:15).
Fiecare predicator-pastor sau pastor-predicator are o doza de intelepciune DATA LUI, adica specifica puterilor sale duhovnicesti ! De aceea predica asa cum predica…
„Cine are urechi de auzit, sa auda…” si sa inteleaga ce se scrie p-acilea !
Ca de foarte multe ori, s-au apropiat „invatatorii Legii” (1 Timotei 1:7) de Domnul Isus punandu-I intrebari ispititoare…Nu suntem noi Domnul Isus in persoana (ci doar umili urmasi ai Sai si, in final, tot „robi netrebnici”) dar nici noi nu suntem scutiti de „intrebari…si nefolositoare, care dau nastere la certuri…”(2 Timotei 2:23; 1 Timotei 6:4-5).