Lucrînd la ultimele rînduri ale unui articol care a rezultat în urma conferinţei de la Sighet, am dat peste acest document. Priviţi-l cu atenţie! Este important!
Iată acum textul reluat:
Se ştia că Wurmbrand avea un sistem foarte bun de informare. Avea informatorii lui în inima sistemelor comuniste…
Probabil că şi acum organizaţia pe care lăsat-o în urmă lucrează la fel.
R.W. a ştiut totul despre istoria tatălui meu. Care este aceea? Am mai spus şi altă dată. Pun AICI link-ul pentru cei mai noi vizitatori pe blogul meu.
În urmă cu vreo două săptămîni un prieten mi-a trimit următorul document. Click pe link şi uitaţi-vă în dreapta jos!
Eu cred că acest document are o mare valoare istorică.
De ce?
Pentru că transmitea la cîteva luni de la moartea tatălui meu nişte informaţii care s-au putut proba abia acum la deschiderea dosarelor Securităţii.
Acei oameni care au avut curajul să ducă informaţiile dintr-o parte în alta, acei „informatori buni”, spionii lui Wurmbrandt, aceia sînt nişte eroi!
Hmmm!
Ce păcat că nu-i cunoaştem, dar îi vom cunoaşte! Ei sînt cu adevărat eroi, că mare diferenţă este între personalităţi şi eroi.
Nu ducem lipsă de personalităţi, de celebrităţi, dar de eroi şi mai ales de eroi anononimi, care sînt gata să se jertfească fără gloria pămîntească… cîtă lipsă e!
Mă bucură şi mă intristează multe lucruri. Mă intristează acest trecut, dar cel mai mult mă bucură faptul că mă voi întîlni cu Adevărul!
PS.
Tocmai am primit confirmarea că acest document este din arhiva personală a fratelui Pavel Nicolescu.
Menţionez că exact în acest fel am primit documentul. Nu am intervenit în niciun fel asupra lui.
Marius Cruceru 
Într-adevăr, Wumrbrand a primit informații de la multe surse din țară. Organizația lui a făcut și instruire pentru derularea activităților de acest gen în condiții de conspirativitate.
Pe de altă parte, eu nu as trece cu vederea nici posibilitatea ca articolul să se bazeze pe o deducție, coroborând zvonurile care circulau despre perioada colaborării, cu informațiile despre înscenarea accidentului.
frate Vasilică Croitor, se poate ca să fie o deducţie, eu ştiu că avea informaţii. Am acum şi sursa din care a aflat şi care mi-a spus mai multe despre cele întîmplate atunci.
Am verificat acele date din 5 surse diferite.
datele se potrivesc.
De unde a stiut fratele Richard Wurmbrandt ?
O fi avut si el un fel de…”scara a cerului” la dansul in celula ! Ca pietre de capatai pe post de perna a avut destule ! Era obosit si „se odihnea” peste noapte (noaptea terorii) in locul fara nume…
Ca si multi altii pomeniti aici si…din ce in ce mai rar !
Cei doi s-au întâlnit în Anglia, pe timpul studenției fratelui Iosif Țon. Richard Wurmbrand i-a propus să rămână cu el în occident și să lupte pentru libertatea fraților persecutați. Fratele Iosif i-a răspuns că se va întoarce în România ca să dovedească libertatea deja existentă. A fost o declarație din care fiecare a tras concluziile necesare.
It was…upon a time, frate Daniel !
De-atunci cararile celor doi s-au despartit. Primul a luat drumul vesniciei, celalalt inca mai este pe drum. Primul, „si-a luat in primire” deja cununa nevestejita a slavei.
Pe cel de-al doilea, inca il mai asteapta…
Nu incerca sa l asociezi pe i.ton cu Richard Wurmbrand.Wurmbrand a fost un traitor de cuvint ,ton e doar un scriitor!
Daca erai atent si nu citeai in diagonala, ai fi constatat ca pe cei doi nu i-am asociat ci i-am separat prin…cununi…
Aciduzzu , întrebarea ta seamănă ( în spiritul hazliu mă refer) cu interogatoriul sobornicesc din Luca 22:66-67 ! 🙂
Frate Gabriel,
Tot intr-un ton hazliu, contiui un un dialog imaginar cu tenta de interogatoriu, daca tot mi-ai pus la indemana textul din Luca 22:67: „Noi ii dam lui Marcel drumul dar mai intai,sa ne spuna cine este ?…”
Unul a fost un traitor de Cuvant, celalalt un tradator de Cuvant. Pe primul il admir, pe celalalt l-am admirat. Incerc sa-l inteleg pe Wurmbrand, directia lui ferma spre cer, admirabila lui indelunga-rabdare precum si dragostea plina de smerenie ce l-a calauzit in viata-i chinuita pe acest pamant blestemat asa cum, de altfel, incerc sa inteleg si traiectoria browniana, degringolada spirituala si aroganta deranjanta a celuilalt. Incercand, deci, sa patrund taina unei diferente atat de mari intre doi „mari” ai crestinismului romanesc contemporan, mi-am adus aminte de explicatia data de Moltmann in a lui „Theology of Hope” (am sa citez in engleza pentru ca traducerea lui James W. Leitch este excelenta: „Love does not snatch us from the pain of time, but takes the pain of the temporal upon itself. Hope makes us ready to bear the ‘cross of the present'” Cred ca, in ce-l priveste pe Wurmbrand putem spune fara ezitare ca avea o Speranta. Cat despre celalalt, mi-e teama ca se balaceste intr-un prezent ce se pare ca l-a luat prizonier. Voi incheia cu un alt citat superb din Moltmann (stiu ce ganditi, dar faceti abstractie de pozitia teologica a neamtului!): „Expectation makes life good, for in expectation man can accept his whole present and find joy not only in its joy but also in its sorrow, happiness not only in its happiness but also in its pain” (even pain related to allergy to gluten, I suppose!). Wurmbrand, omul Sperantei, Ton, omul prezentului.
Ce bine ar fi fost să fi fost aşa de simplu!!!
Interesantă distincţia între personalitate şi eroi.
Însă , NICIODATĂ nu poate exista COMplicitate fără ca aceasta să atragă vină COMună.
Indiferent care ar fi circumstanţele care atrag starea de complicitate :
● circumstanţe REALE = adică cele din afara lăuntrului persoanei implicate dar care se răsfrîng , în sensul atragerii co-vinovăţiei , asupra tuturor coparticipanţilor , sau
● circumstanţe PERSONALE = care corespund realismului intern al fiecărui personaj în parte şi care se răsfrîng , în sensul atragerii şi individualizării vinovăţiei personale , potrivit cu rezoluţia activă a fiecărui personaj analizat separat ,
nu va putea exista COMplicitate , sub orice formă de participaţie s-ar desfăşura ea , fără atragerea VINOVĂŢIEI COMune , fiindcă ACTELE de coparticipaţie se leagă între ele în anumite sensuri , coexistă , şi doar prin legătura dintre ele pot fiinţa şi pot fi aduse la îndeplinire pe acele scopuri sau sensuri pentru care s-au co-legat.
Complicitatea este una din formele standard de participaţie la o activitate comună , dar şi care atrage , cel puţin , o participaţie morală a complicelui.
Nu vreau să insinuez existenţa niciunei vinovăţii a vreunuia dintre personajele menţionate în postare , dar mie nu-mi plac acele numiri , sau titularizări de personalitate , pe care ştiu să le acorde oamenii , dacă vreţi fireşti , ai acestui pămînt.
Poţi să mă numeşti mare scriitor , profesor , doctor , prelat , sau altceva , dar nu-mi da titlul de mare personalitate sau mare domnie a Pămîntului ! fiindcă , la un moment dat , s-ar putea să se producă suprapuneri spirituale şi supra-titularizări „D”omneşti neprevăzute şi nepermise , pe aceeaşi suprafaţă a Pămîntului.
Complicata ,complexitatea complicitati!Eu stiu din proprie experienta,putea i sa refuzi ,,securitatea”si inainte de al cunoaste pe Dumnezeu si dupa ,bineinteles cu urmarile de rigoare.Salturile doctrinare ale lui ton sint in functie de directivele primite vizavi de pericolele ivite la orizont(ul rosu).Vorbesc in delpina cunostinta de cauza.
Alta e relaţia pe care o descriam eu ; nu-l vizează pe personajul numit mai sus de d-voastră.
Chi sa che non sa’, sa’. Non sa chi non sa’ che non sa’
Cam asa ceva, dar mai dupa ureche…Sa-i prinda muzicalitatea limbii, ca dupa aceea se trezeste ca pronunta altceva ! Dar oare o sa-si de seama sau iarasi o sa trebuiasca sa-i spuna cineva ?
…fiindcă s-ar putea ca „D”omnia mea să fure un pic din Domnia Lui Dumnezeu.
Ah , ce-mi dă ghes duhul să zic cîte ceva despre sanctificarea care fură biserica !
şi despre „cîştigurile” bisericii de pe urma Persona-lificării sanctificate a unui om !
Frate Gabriel,
Daca vorbiti nu gresiti prea mult (Romani 1:25), dar daca taceti sunt sigur ca ati ajuns si dumneavoastra la o stare de saturatie despre snctificarea fapturii in locul Creatorului !
Bine zic ?
Sa aveti o zi binecuvantata !
Cred ca RW avea oameni in tara cae-i trmiteau informatii.
E posibil sa fie adevarat si ce scrie V. Croitoru. L-am intrebat pe Tom White, actualul presedinte al VOM (org. infiintata de RW) de unde isi lua RW informatiile. Nu ma asteptam sa-mi dezvaluie tainele lor. Mi-a spus un lucru care sunt sigur ca era corect. „Il vedeam zilnic pe RW citind Pravda, Scinteia si alte ziare din lagarul comunist. Cind vedea articole in care se scria despre crestini prini si condamnati ca au baut singele copiilor sau au particpat la orgii, sau ca ar fi fost condamnati pt furturi sau violenta isi nota numele lor. Era convins ca astea erau inventii ale comunistilor pt a justifica arestarea lor.” El se interesa apoi de numele respective publicate in ziare. Flerul sau- zice White- nu dadea gres. .. E o lectie pt noi sa nu credem usor cele puse de dusmani pe seama fratilor…
Frate Doru,
Uimitoarea intelepciune cu care a fost inzestrat RW, nu tine numai de specificul natiei privilegiate-n lume dar tine si de Duhul Intelepciunii ce l-a calauzit si insotit pe tot parcursul vietii !
„Nu ma asteptam sa-mi dezvaluie tainele lor. Mi-a spus un lucru care sunt sigur ca era corect. “Il vedeam zilnic pe RW citind Pravda, Scinteia si alte ziare din lagarul comunist. ”
Sa citesti zilnic „Pravda” si „Scanteiea” era cel mai bun buletin informativ (si depre crestini nu minteau nicodata aceste gazete de agitatie politica, mai ales atunci cand ii casapeau pe capete prin inchisori) ! Uimit de aceste amanunte gandul imi zboara la Neemia, un alt evreu care citea scrisorile lui Tobie Horonitul catre Sanbalat, catre Ghesem Arabul (Neemia 4:7; 6:17-18) sau scrisoarea scrisa de dregatori chiar catre imparatul Artaxerxe si descoperita de dregatorul Ezra in Ezra 4: 6-24. „Caci ce se sopteste-n ascuns, se va striga de pe acoperis !”
Uite-asa se afle adevaruri infricosatoare citind printre randuri in Pravda sau Scanteia…
Imi aduc aminte de dimineata zilei de 17 decembrie 1989. Un prieten de-al meu, in timp ce-si sorbea cafeluta cu..naut, citea anunturile de la mica publicaitate de pe ultima pagina din ziarul Scanteia. De-data se opreste incremenit, cu ochii ficsi, aproape tampi si exclama:
„Nu se poate ! Astia (redactia) ori au gresit ori ascund ceva !
Ia asculta ce scrie:
” In atentia celor care in aceste zile (17 decembrie 1989…) isi petrec concediul la mare !
Va recomandam precautie maxima ! Nu intrati prea adanc in apa marii (era vorba de implicare in multimile de demonstranti) si nu va expuneti prea mult la soare (riscand sa fie compromisa implicarea). este pericol de insolatie si mari dureri de cap…”
Abia mai tarziu am inteles de ce a trebuit sa citersc printre randuri…Incepuse Revolutia in Brasov, in Timisoara, in toata tara.
Ulterior, tarziu, prin anii nouazeci mi-a venit o ideie sa recuperez ziarul cu pricina. L-am cautat prin toate bibliotecile care mai pastrau colectiile de Scanteia. Unele biblioteci mai pastrau colectia dar…lipsea Scanteia din 17 decembrie 1989. Am intrebat pe la prieteni, pe la diferite institutii unde mai aveam prieteni sau cunoscuti dar…fara rezultat.
Acuma, dupa douazeci si doi de ani de la…Lovilutia din Decembrie ’89 (caci lovilutie a fost intrucat a coincis cu miscarea maselor de demonstranti la scara nationala) este aproape imposibila recuperarea acestui semn de deconspirare…Dar asta-i alta poveste care nu face obiectul dezbaterii de-aici !
@ Aciduzzu
Persona-lificarea are de a face cu sporirea persoanei , cu un anume CULT al personalităţii. E un fel de supra-cultivare a personalităţii persoanei. Pînă la urmă , asta poate chiar să aducă un contraserviciu sau un descensiv moral memoriei sale spirituale.
E o prea-mărire a persoanei , abordată dintr-un unghi eronat.
Există un contrast între memoria spirituală şi memoria personalitară.
Nu-i de vină persoana , ci persona-lificatorii ei ( sau persona-falsi-farsorii ori persona-falsificatorii ei ), care habar nu au pe ce lume trăiesc.
Da , se poate ajunge şi la acea fază a devierii închinării.
Dacă ne uităm un pic în lume , vedem că mulţimile se înclină şi îşi dau cu fiinţele de pămînt , de le sar ţăndările , înaintea chipului personalităţii.
Apoi , după ce a fost „aranjată” şi supra-dimensionată personalitatea , dacă urmează pasul doi al sanctificării , L-ai şi ascuns pe Cristos după chipul prea-mărit al omului.
Ai dreptate frate Gabriel,
„Nu-i de vină persoana , ci persona-lificatorii ei ( sau persona-falsi-farsorii ori persona-falsificatorii ei ), care habar nu au pe ce lume trăiesc.”
Adica Romani 1:8-32.
Adica
„oamenii isi vor pune invatatori dupa poftele lor”, nu dupa sfintenia lor, nu dupa pocainta lor, nu dupa curatia lor morala ci doar dupa pofte !
Adica,
„Da-ne un imparat sa fim ca…neamurile ” ( I Samuel 8:5) iar peste veacuri, Domnul le raspunde prin gura profetului Osea 13:11: „Ti-am dat un imparat in mania Mea, si ti-l iau in urgia Mea !
Cam aceasta-i partea: MANIE SI URGIE ! Sau cum scrie in Romani 1:18: „Mania lui Dumnezeu se descopere impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu…”
Nu e important sa ai ultimul cuvint,important este sa ai ultima idee!
Se vede ca astiut sidespre Ton ca e in slujba securitatii si i-a avertizat pe frati.
Putini insa au fost care au crezut ce scriia RW referitor la Ton. E rau ca unii nu cred nici astazi.
este precum „pumnul lui Băsescu”, Mihai, toată lumea vede acelaşi lucru, fiecare este convins dinainte de adevărul pe care şi l-a asumat cu mult înainte de vizionarea oricărei dovezi. Orice s-ar spune, orice alte dovezi s-ar aduce, cele două tabere rămîn cu acelaşi număr.
L-am ascultat odata pe fratele RW la Sacramento la o biserica…(venea si in Bay Area tot des si de cele mai multe ori ii chema in prealabil pe parintii mei sa-i duca miere – ca tati era stupar) si cind venea, mergeam sa-l ascultam. Si a spus el atunci ca nu totdeauna securistii erau securisti adevarati. Ca de multe ori oameni de care noi am crezut ca sint securisti infiltrati printre credinciosi- erau de fapt credinciosi infiltrati in securitate. Bineinteles ca trebuiau sa ii serveasca pe securisti cu ceva ca sa isi pastreze pozitia si sa le cistige increderea- dar de fapt in realitate serveau pe cit posibil interesele noastre si nu ale lor. Ma intreb daca tatal d-voastra nu ar fi fost un asemenea om . Trebuia sa fie cineva deosebit de curajos si cu o memorie fantastica, care sa poata actiona cu singe rece… O asemenea infractiune poate explica pedeapsa ce i-au dat-o…
Potrivit lui Tzon, dupa eliberarea din puscarie, RW a fost cazat in Cluj la un ofiter de Secu, i-am uitat numele. Acesta fusese activ la biserica la tineret si a devenit medic si ofiter de Secu. TZon pretinde ca pt ca se purtase frumos cu medicul securist acesta l-a dus la el dindu-i ocazia sa-l intilneasca pe RW.
5 posibilitati:
*-Tzon nu e sincer; eu cred ca este!
– Securistul e din aia de care vorbeste Rodica B. Nu cred! Cred ca l-a mustrat constiinta si ca a crezut ca scapa de pacate daca face un bine pt RW. Riscul sau era enorm. Daca anectoditecele sunt adevarate, acest securist a suferit o mare lovitura avind copilul mort intr-un accident dupa care ar fi iesit din Secu si revenit la biserica. Nu stiu cit adevar este in asta.
– Este foarte probabil ca RW sa nu fi crezut ca asocierea medicul securist & Tzon sa nu fie intimplatoare. Sau securistul sa fi stiut ca Tzon juca la Dinamo si sa-i fi dezvaluit lui RW.
– RW sa fi avut alte info mai sigure sau sa-si folosit inteligenta si intelepciunea data de Domnul pt a-l descoperi
– e posibil ca Tzon sa-i fi marturist lui RW c-a devenit nformator.
E pacat ca dvs sunteti prea anti-Tzon pt a realiza aceasta miraculoasa situatie: „corbii” ingirjind de „Ilie”.
Frate Radu,
„Corbii” ingrijind de Ilie, am inteles din contextul istorica dar contemporanul Ilie ingrijind de…corbi, nu inteleg. Si nici nu-l prea vad… nu ca sunt anti (nici eu) ci doar pro-pocainta ! JUST, ONLY !
Alin, ai cam mult aciduzz in tine si nu te lasi pina nu ai ultimul cuvint! just slow down a bit.
@ Timotei,
Multumescu-ti tie ca ai reusit sa ma botezi…fara apa ! Just slow down a bit, too.
Un intelep[t a spus: „Las-o mai moale…!”
Nu de alta, dar o sa te trezesti cu vreun bolovan in cap de la adevaratul Alin ! Numai asa ca, lovind in el crezi ca lovesti in mine. Sau o fi invers ?
Cat despre mine, ma doare mana si mi-e teama sa nu fac vreo…”scurta” din arucarea cu pietre mai les ca n-am nicio tinta.
Pastreza-ti pietrele in buzunare. Nu m-ai nimerit pentru ca…stiu la ce referi ! Iar pe blogul acesta nu scrie”maidan” si nici altceva !
Parerea mea de…acidut…
Sunteti prea criptic pt mine.
Exista lucruri triste pre lume. Am vrut sa scriu ceva…da-i pierdere de vreme. De ex. -pacat ca sunteti tinar- daca niste tineri si-au pierdut creditna si au devenit atei in plin stalinism, ar fi trebuit sa fie o durere pt biserica si doar prilej de perpetua/eterna condamnare. Si sa stiti c-au fost multi! Unora, Dumnezue le-a dat har si-au revenit. Printre ei a fost Tzon. Daca dvs si corul celorlalti ati fi interesati de pocainta ar trebui sa celebrati recapatarea credintei de catre un tinar crstin. Repet, sunt multi ce nu si-au recapatat-o. Reactia multora dintre noi este sa ramina blocati la prima cadere a lui Tzon. Primul meu comment s-a vrut in context: RW cu 2 tineri, unul cazut in ateism celalat in mreaja Secuitatii (cred ca era Graur -not sure). Ce si-ar putea dori biserica? Sa ramina acolo unde au ajuns? Sau sa se intoarca? S-au intors -daca informatia mea despre securist e adevarata. Ignorind pt moment evolutia ulterioara a lui IT, faptul ca dupa 54 de ani noi retinem tot caderea si nu pocainta sa e o dovada ca nu urmarim pocainta. Ci raminem poticniti in lucrarea celui rau care i-a corupt. I-as corobora cu un alt caz, cel al prof. univ dr. ing. J. Domnia sa -un om inteligent- a ajuns ateu. Ce s-a intimplat? La 10 ani i-a murit mama. Era copil de pocait si el ii asigurase pe toti ca Dumnzeu ii va vindeca mama pt ca el asa a invata la biserica cum ca daca se roaga si crede se rezolva. Nu s-a rezolvat. Iar el a devenit pe loc la 10 ani ateu beton pt toata viata. Adica incercarea a fsot prea grea pt el. Faptul ca sunt mai batrin ca dvs nu e o cinste. Totusi, dumneavoastra -ma refer la un grup mai larg – nu vedeti o drama, durere in caderea unui crestin imatur? Pt noi revenirea lui IT a fost o mare biruinta a lui Dumenzeu. Repet, nu toti lepadatii s-au intos… iar restul vietii lui IT e mai complicat. Dumnezeu sa va fereasca de caderi; tentatiile de astazi sunt altele decit cele din stalinism. Se poate cadea si azi; se poate si sa te ridici, dar e mai usor sa cazi…iar condamnarea celor care cad pare a avea o justificare dar nu ajuta la ridicare iar Cuvintul ne spune mai degraba sa veghem noi ca sa nu cadem.
Sa fiti cu totii fericiti! Si sa va pazeasca Dumenzeu de incercari mari ale credintei dvs si evident de caderi!
Frate Doru radu,
Nu sunt nici prea criptic si nici nu fac parte din generatia lui Ieroboam ! Sunt putin mai…ancestral !Troglodit, nu !
Incercam sa raspund in aceeasi „cheie” cu commentul dumneavoastra de mai sus ! Tainele, codurile, criptarile le las pe seama initiatilor care au si cheia de interpretare.
Nu sunt nici dirijor de cor si nici…”gurist” in corul celor multi „ca sa nu abat dreptatea” (Exodul 23:1-2),dar am cam asistat de vreo 3-4 ori la „prima cadere” a fratelui in discutie, pentru care se transfera adevarata pledoarie in pofida nedreptatitului post-mortem RW…Obiectul postarii fratelui Cruceru a fost despre RW si intelepciunea data lui de a-si culege informatiie. In orice caz nu a avut acces la CSNAS…S-ar fi necajit prea mult !
„Sa fiti cu totii fericiti! Si sa va pazeasca Dumenzeu de incercari mari ale credintei dvs si evident de caderi!
La fel va doresc si dumneavoastra, mult mai tanarul meu frate in Hristos care „nu va judeca dupa cele auzite…!”(Isaia 11:3-4)
Aciduzzu,
nu stiu daca cunoasteti situatia care a fost in biserica din Portland;
din cauza „acestui frate”, cunoscind amanunte, pot sa va pun ca
realitatea este destul de tragica; delicata e prea putin spus.
Nu vreau sa dau amanuntele care le cunosc, ca sa nu intru in alte discutii.
Domnul sa faca dreptate; nu mai avem mult de mers si fiecare isi va primi rasplata.
Stiu sora Elisa, stiu, cum sa nu stiu ? Altfel nu l-as fi „vazut” repudiat cam de peste tot: si la „liberali” si la „legalisti” Asa ca voi conchide din nou, riscasnd sa ma repet: „Daca nema putilinta, ce mai chichirez galceava ?”
Noroc cu „stafia „credincioasa stapinului, care il apara cu stoicism..
imi aduce aminte de „umbra lui Mircea la Cozia”. 🙂
Doru Radu, am citit multe lucruri scrise de dumneavoastra si am un mare respect de felul cum ginditi. Lasind la o parte vinovatia sau nevinovatia fratelui Ton – ca oricum este de domeniul trecutului si nu schimba acolo nimic; nu vi se pare ca comportamentul dinsului de ultima ora este la fel de daunator precum actele dinsului de tradare a fratilor din trecut?
Un om cu vizibilitatea dinsului poate face mai mult rau decit unul dintre noi cei mici care avem influenta doar in familie sau intr-un cerc restrins de prieteni si cunoscuti, Sint atitia credinciosi sinceri si…confuji din cauza lui. Si nu numai. Subiectul asta inghite timpul care ar putea fi folosit cu real folos de comunitatea romana protestanta. Si dupa felul in care tace si face…nici nu cred ca-i pasa. Unde-i atitudinea aia ca daca ochiul tau te face sa pacatuiesti, sau mina…iti iei ramas bun de la ele?! Unde-i versetul ala care ne ofera mai degraba un bolovan legat la git in loc de cravata – in schimbul unui simplu credincios slab care isi pierde credinta din cauza noastra?
Oricit ai vrea sa stai neutru si sa nu judeci , nu poti sa nu ai o mare mirare la nepasarea cu care calca apasat inainte…si asta spus cit se poate de gentil…
Stimata Rodica Botan:
Multumesc! Exagerati
@”nu vi se pare ca comportamentul dinsului de ultima ora este la fel de daunator precum actele dinsului de tradare a fratilor din trecut?”
Desigur ca se poate stabili un ingrijorator patern al instailitatii. Dar el nu maia re astazi o influenta prea mare; nu se poate compara cu cea din anii ‘70. Insistenta anti-tzonistilor e cauzata de altceva. El a mai cistigat ceva popularitate la pastotii penticostali; lucru de inteles. In rest, preocuparea noastra pe Tzon are de-a face cu chestii nerezolvate dintre noi si el. Asta invalideaza judecata noastra. Nici un om care a fost studiat cu atentia acordata lui IT n-ar scapa usor.
Am semnalat insa –ca sa-l apar- problemele anti-tzonistilor. Cind a aparut cartea lui Pop ce-l acuza de mysticism si alte prostii, toti antitzonistii au devenit expeti in mistica. N-a contat faptul ca Marius Cruceru (teolog si anti-tzonist cu diploma) a respins argumentele lui Pop, nimic n-a contat pt proaspetii experti in teologie. Intr-un fel Pop a fost razbunat, Tzon recunoscind ca el a fost primul care l-a mirosit. Am auzit lucruri bune de Pop si cred ca are cunostinte cu toata respingere lui Cruceru, dar el are o problema pe care o are si Tzon sau Doru Radu: un ego cam mare, mult prrea mare. Si multi anti-tzonisti o au. De unde stiu? Din scrieri/preocupari. Nu-i pacat ca l–a atacat si pe Wurmbrand ca doar nu-i infailibil. Dar chiar astea-s pericolele noastre, ale emigrantilor: msiticismul lui Tzon, “ereziile” lui Wurmbrand? Ingrijorarea anti-tzonistilor a avut o doza mare de ridicol.
-Criticile noastre vs carismatismul lui Tzon sunt mai rezonabile. La capitolul asta, baptistii sunt mai cunoscatori decit la misticismul lui pseudo-Dionisie Areopagitul… Nu va dati seama cit de dezamagit sunt eu. Era normal ca Tzon sa aiba ceva vagi influente carismatice dupa vindecarea fiicei sale (lucru seminifcativ- cred c-aceti copii). Dar nu ma asteptam sa sustina toate teoriile extreme de nefondate biblic (to say the least). Acum, ca sa fiu sincer cu dvs si cu Tzon: nu stiu daca le sustine pe toate cite i se pun in circa…dar n-am auzit sa se delimiteze de ceva- exceptie vagul “nu-s de-acord cu toate manifestarile strajerilor”.
m-a distrat chestia …
„N-a contat faptul ca Marius Cruceru (teolog si anti-tzonist cu diploma) a respins argumentele lui Pop, nimic n-a contat pt proaspetii experti in teologie. Intr-un fel Pop a fost razbunat, Tzon recunoscind ca el a fost primul care l-a mirosit. Am auzit l”
nu-i adevărat… nici antiţonist nu sînt, nici teolog nu sînt. 🙂
Nu spuneti de 2 ori ca va aude cineva din vecinatate… si stit dvs ce spune.
CE anume să spun?
Ce sa nu spuneti? Ca nu sunteti teolog/antitonist.
Am vazut mai de mult ca nu va considerati teolog si nici pe Tzon. L-ati citat intr-un contezt pe Oti Bunaciu care se declara inginer (trecem peste doctoratul lui din teologie si nu inginerie; totii anii de preocupare profesionala fost-au din teologie? – si daca memoria nu ma insala a terminat doar subingineria; da ma insala probabil).
Sunteti mai indrituit ca mine sa stiti ce-nseamna teolog si smerenia-i buna. Dar rasfatul acesta, confuzia si difuzia (difuzarea) termenului nu aduce respect pt o profesiune. Aceasta tainica/mirifica definire pe care doar initiatii o stiu ridica pina la urma problema daca stiinta stiintelor e chiar o stiinta. Am polemizat si cu Manastireanu dezpre Tzon; si el zice ca IT nu-i teolog. Si el e mai competent ca mine. Dar el insusi se declara aproape teolog; asta-nseamn ca IT nu-i nici maca pe-aproape… de el sau teologie. Pe dvs nu va pusese nici macar pe grila. Prietenul meu, simpaticul Daniel Bulzan, se declara [nu atit cit si-ar dori] de teolog…Chestiile astea mi-aduc aminte de-un accident la Liceul Slavici, care intr-o vreme avea medic. Medicul cam soma; intr-o zi s-a produs un accident. Cineva striga: chemati salvarea. „Da”- striga si dr. Fratila imbracat in halat alb si vizibil panicat- „chemati si un medic”.
In lumea laica e mai simplu: termini chimia,. fizica esti chimist/fizocian. Iei un master in teologie esti…nimic. Drept e ca-n lumea laica: lt. col se da colonel, conf. se da profesor, subing. se da ing. Smerenia dvs e buna. Pricepem si noi laicii unde bateti dvs. Ba, daca vreti s-o luam mai de la radacina, fata dificultatile cu care doctoratele care se luau cindva, astazi par a se lua extrem de usor. Ceea ce ridica problema calitatii lor. Contestarile nu-s straine nici lumii laice; ba chiar comune….I-am spus si lui DM: nu toti fizicienii au fost la nivelul lui Einstein, dar nici Einstein n-a fost singurul fizician al vremii. Pot fi teologi mai buni si mai slabi; specializati intr-un domeniu sau altul. Dar ei nu-s chiar o fata morgana pe care noi profanii n-o putem pricepe. Pina la urma, repectul tp aceasta disciplina se disipeaza odata cu definitia.
Oricum, ma autointitulez presedintele comisiei de acordat titlul de teolog si va promovez pe cei de mai sus la statutul de teologi si nu fara motiv. Ii dau si lui T. Pop un titlu de doctor onorific. Il merita -fara ironie- i-a batut pe teologi depistind din fasa devierile lui IT. Si ca sa nu fiu impostor semnez ca pe internt
dr [Radu]
PS- stiu c-aveti doctoratul in litere si ca sunteti lingvist
Si daca n-ar fi trista aceasta decimare fratricida cu pretetiuni stiintifice- urmatoarele 2 Daca n-ar fi triste aceste decimari fratricide ar fi chiar spumoase; precum aceste ultime 2 chestii:
-Teologul (ne-teolog) Paul Dan, ce- a casapit pe multi, a desfiintat tocmai teza de dr a lui DM pe motiv ca ar fi pe-un subiect pur speculativ/nestiintific. Ma declar incompetent. Imprudentul PD si-a primit replica pe masura teologului dr ALex Nadaban care l-a ciupit bine pe neteologul DP pt ca acesta si-a listat bibliografia in dezordine analfabetica; argument mortal.
-Pastorul T. Cocian, VP al baptistilor romani din USA, se declara neteolog si depasit de dialogul despre misticism dintre ing. (ne-teolog) TP si dr (ne-teolog) IT. Pastorul mi s-a parut cu bun simt si cu smerenie crestina> Asta n-a impiedicat ridiculizarea pt incompetenta din partea businesmanului NR. Acesta desi ne-teolog a tunat sententios: IT e eretic, iar TP e corect teologic.
Floare-albastra, floare-albastra,
Totusi este trist in lume.
corect, mai ales cu afirmaţia Floarea e albastră. 🙂
draga Doru Radu, eu nu sînt antiţonist, aşa cum n-am fost nici anticeauşist. Nu sînt împotriva unei persoane. Împotriva ideilor sau apucăturilor unor persoane, da.
Eu chiar nu sînt teolog. Sînt un filolog-exeget. Teolog este cu totul altceva. Eu mă ocup de texte. cam asta este meseria mea. Am nevoie de ajutorul teologilor, cînd am terminat cu procesul de exegeză.
eu chiar vorbesc serios, nu fac pe smeritul cum făcea Augustin cînd spunea că nu ştie greaca.
Cînd spun că IT nu este teolog, iar vorbesc serios. Am argumentele mele, pe care le-am înşirat cu altă ocazie. Nu trebuie să fii teolog ca să îţi dai seama că cineva nu este teolog, aşa cum nu trebuie să ştii arta frizerească pentru a vedea că unul l-a ciuntit pe altul.
Eu n-am terminat studii teologice, după cum puteţi vedea din CV-ul meu. Toată formaţia mea este în zona textului, literaturii patristice, care este cea mai apropiată de teologie.
Eu sînt Conf, nu profesor.
Am zîmbit la chestiunea cu dr. pentru fratele Timotei Pop, la fel şi la semnătură..
semnează
lutier Marius Cruceru
Wurmbrand a fost un mare credincios–care a stiut sa iubeasca, a stiut sa sufere, a stiut sa spere
in stralucirea NOII VIETI.
Celalalt….nu cred ca am intilnit undeva, in viata, istorie sau literatura o asemenea persoana care sa vorbeasca atit de mult despre ceva anume si sa creada atit de putin in ceea ce spune :
in stralucirea NOII VIETI .
– ” Ingrijorarea anti-tzonistilor a avut o doza mare de ridicol.”
…Dumneata cum ai fi procedat daca erai pastor in biserica din Portland de pilda…te-ai fi ingrijorat pina la ridicol sau l-ai fi lasat sa continue?
– ” Era normal ca Tzon sa aiba ceva vagi influente carismatice dupa vindecarea fiicei sale (lucru seminifcativ- cred c-aceti copii)”
Am fratele meu, am doua fete si cea de 28 de ani foarte bolnava. Anul trecut a avut 4 operatii si anul asta inca una acum trei saptamini. A facut hemoragie doua zile dupa operatie si am dus-o la urgenta doar ca sa-i gaseasca o pata pe ficat. Ieri ne-a chemat doctorul sa ne spuna ca ne trimite la un specialist. Dar oricit de ingrijorata si innebunita de durere as fi, n-am sa-l chem pe Demeter la telefon, Sincer acuma, si dumneata ai copii- ai face-o? Si oricit de putina teologie stiu, stiu ca Dumnezeu asculta o inima mihnita, ca El poate si vrea si are dragoste de orice pacatos care il striga pocait- ca doar pentru fiecare din noi a murit. Iar fata mea se roaga chiar mai corect ca mine- ca Dumnezeu „sa-si faca voia ” in viata ei. M-a pus la punct de citeva ori cind i-am spus ca ma rog pentru vindecarea ei…
Dumnezeu foloseste de multe ori bolile si necazurile de toate felurile ca sa ne modeleze si sa ne ajusteze…ca „toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce…”
Si pentruca cred din toata inima in puterea rugaciunii si pentruca doresc vindecarea fetei mele, va rog chiar , cei care cititi si care aveti liste de rugaciune sau puteti sa o puneti pe lista de rugaciune a bisericii sa o faceti. Numele ei este Deborah…Multumesc.
Imi pare rau de suferinta fiicei dvs. Dumnezeu sa Se indure de dinsa dupa indurarea Sa cea mare.
N-am vazut reactii ale pastorului din Portlad dar am vazut ractiile altora la care m-am referit si le-am catalogat drept ridicole. Brisc a reactionat pe pastornet care nu-i deschis „tutulor”. Eu m-a referit strict la cele scrise public.
Domnul sa fie cu dvs in aceasta incercare si sa va dea pacea Sa.
Multumesc…
Sora Rodica,cu adinca compasiune si intelegere iti adresez aceste cuvinte.La capitolul „suferinta” as putea sa-mi dau si eu parerea.sotia mea sufera de coloana vertebrale de mai multi ani.Dar in ultimul an a avut dureri groaznice(stiu ce vorbesc). Eu cred in vindecare miraculoasa,fiindca am avut parte de ele(4 la numar).Este biblic si este adevarat.Mai vreau sa spun ca sint baptist de peste 40 de ani.
Am avut momente in care m-am rastit ,am strigat la Dumnezeu reprosindu-i ca nu-mi vindeca sotia(stiu ca m-am purtat ca un om fara minte),dar El in bunatatea-I dumnezeiasca nu Si-a „pus mintea cu mine”.
Timpul a trecut,incercind tot ce am stiut.Doctori,iinjectii cu cortizon,rugaciuni si ungerea cu untdelemn.Dar toate fara nici un rezultat.
Intr-o zi ,pe cind ma intorceam acasa dela lucru,conducind masina pe express,dintr-odata Domnul mi-a spus ceva cam asa:” Voi doi va plingeti ca Eu nu fac nimic.Chiar nimic.Dar de unde stiti voi ca eu nu fac nimic?. Ginditi-va numai la acest lucru.Daca v-as pune in fata doua posibilitati;
Prima; Sa fie sotia ta paralizata dela git in jos si sa depinda de cineva si pentru un scarpinat la nas,ca sa nu m-ai spun de celelate nevoi.Si sa nu poata face nimica sa schimbe situatia.Astfel de persoane exista multe in lume.
A doua; Sa fie asa cum este si sa-si poata ameliora cit de cit durerile,dar sa-si poata face singura toate nevoile.?”. Sa nu mai spuneti ca Eu nu fac nimic,fiindca Eu fac extrem de mult,dar voi nu vedeti.”.
M-am rusinat si mi-am cerut iertare ca am gindit atit de limitat. Am impartasit sotiei ajungind acasa ce mi-a spus Domnul si a recunoscut si ea ca asa este. Am inceput sa-I multumim Domnului pentru dragostea Sa si pentru purtarea sa de grije ce ne-o poarta in fiecare zi.
Dupa aprox.doua saptamini dela aceasta intimplare am mers la spital si a facut o noua injectie(mai facuse doua inainte fara nic un rezultat) si minune,sotia mea nu mai are dureri aproape de loc.varba ei spusa cuiva la biserica: „mi-a ramas doar umbra la ceea ce a fost”.
As mai adauga un lucru foarte important.In toata aceasta incercare cel mai puternic am fost loviti in credinta noastra.Mai ales sotia,care intr-o seara in timp ce ne rugam impreuna intr-un plins nepotolit dn cauza durerilor a inceput sa zica cuvintele care m-au speriat; „Doamne,chiar vrei sa-mi pierd credinta?”,dupa care n-a mai zis nimica si s-a tirit in pat de durere. In seara aceea am staruit catre Dumnezeu sa-i pastreze credinta,stiind ca fara ea sotia mea ar fi pierduta.
Credinta este cel mai pretios dar pe care Dumnezeu l-a dat omului si fara ea nici nu putem fi placuti Domnului si nici nu putem traii.
Domnul Isus sa va intareasca credinta pina in ziua in care El va spune DESTUL durerii Dumneavoastra.
daca ai avea de ales intre a muri fiica ta si a-l suna pe Demeter (sau altcineva), ce-ai face?
Fratele Demeter nu tine locul Domnului Isus hristos si nici nu tine loc DE HRISTOS in procesul de mantuire. Este un slujitor care si dupa ce a facut totul, trebuie sa zica : „Sunt un rob netrebnic !”(Luca 17:10)
„Dar aceste lucruri sunt ascuinse de ochii tai…” (Luca 19:42 b)
Daca ar fi s-aleg, L-as alege pe Hristos, chiar dac-ar fi sa-mi moara cineva drag…
„nu tine locul Domnului Isus Hristos”
AMIN !
nici nu am zis ca Demeter sau altcineva tine locul lui Isus, dar Isus se poate folosi de oameni cu daruri ca sa vindece bolnavi, oameni pe care unii nu-i vad bine, ca nu le place stilul lor si mai stiu eu ce. nu ma refer aici neaparat la Demeter. Dumnezeu vindeca cum vrea prin cine vrea si pe cine vrea. daca nu-ti place, ramai cum esti.
eu l-as suna pe Demeter sau pe oricine altcineva despre care as stii ca la rugaciunile lui s-au vindecat oameni. nu as risca viata fiicei mele datorita faptului ca eu am impresia ca X sau Y din pct meu de vedere nu e ok, chit ca nici macar nu-l cunosc, dar nu-mi place ca face show. : )) sau iti cer astia sa te lepezi de Cristos?
Daca lucrarea este prin Duhul Sfant, atunci trebuie sa inteleg ca Duhul Sfant nu-si atribuie Siesi Slava lui Hristos si nici nu „rupe” din Trupul Bisericii lui Hristos (I Ioan 2:19) ci asa cum spunea Domnul Isus: „EL (Duhul Sfant) va lua din ce este al Meu si va va descoperi. El Ma va PROSLAVI” (pe MINE) (Ioan 16:13-15). In rest, aproape toate, bune !
intrebarea mi se pare total aiurea. Moartea sau viata noastra nu sta in mina vreunui om – deci nu exista nici un „daca”( in fata lui – as avea de ales) pentru om din moment ce El este singurul care ne „cunoaste toate zilele inainte sa fi fost vreuna din ele”. Nu te cunosc eLior dar intrebarea asta mi se pare foarte deplasata. Si ca sa fiu sigura ca ai inteles …raspunsul…este NU…
eLior…cum ai zis „Dumnezeu se poate folosi de oameni” …si daca El vrea, oricine poate implinii Voia Lui daca Dumnezeu il pune sa faca ceva . Daca vindecarea este un act de credinta, credinta are ca obiect pe Domnul Isus si nu omul prin care se face actul. Si eu cred ca Dumnezeu o poate vindeca …si mai cred ca nu trebuie sa alergam dupa fluturi cind ar trebui sa alergam dupa El.
Ai zis-o singur…”show”…Si cu cuvintul asta ai pus punctul pe i.
@Rodica Botan,
N-am sa va spun nimic din complezenta ci doar sa va imbarbatez cu Romani 5:3-5)
Nu va mai lasati provogata de „mestesugarii de balci” care va ezploateaza suferinta in folosul divagarii pe bloguri, manjind si indurerand si mai mult sentimentele si trairile care le aveti in prezent. Si sunt sigur ca stiti la care „mestesugari” de p-acilea, mar refer, nu ?
Din cate imi amintesc, in familia Botan, cu multi, multi ani in urma ati mai avut de trait o drama. Este vorba de regretatul frate Avram Botan…caruia n-as vrea cu niciun chip ca aici pe blog sau oriunde in alt loc si aiurea sa-i umbresc amintirea ! De dra,a aceasta auzisem prin anii 1976 de la fratele Ticu Lugoja din Petrila, un bun prieten si frate in Hristos !
Cu tot respectul pentru cei in suferinta si in memoria acelora care au trait candva si inca mai traiesc ca o adevarata drama, drama amintirilor care dor… !
Sa fiti binecuvantata, sora Rodica !
Multumesc de versete…aciduzzu: de imbarbatare si de…amintiri. Astept ziua in care amintirile vor provoca bucuria regasirii si nu durerea despartirilor. Blessings…
L-as suna pe Demeter 🙂
Doamne, Elior, de unde ai inventat această furcă decizională, ca să spun ca Beni Fărăgău?
între telefonul către Demeter şi moartea unei fiice… Demeter fiind salvatorul vieţilor ameninţate… Doamne, iartă-mă!
Merită reţinută întrebarea. Candidează pentru un oarece top.
eLioR,eu cred ca gindesti foarte simplist.Te rog frumos sa-mi ierti remarca,dar am sa ma explic. Cu mai bine de 40 de ani in urma citisem o cartulie despre „minuni de vindecari”.Parca se chema „Eu cred in minuni”. Citind continutul mi-am dat seama repede ca titlul era mai mult sarcastic decit o afirmatie pozitiva.Erau descrise mai multe vindecari miraculoase facute cu celalalt domn,nu cu Domnul vietii.
In privinta fiicei lui I Ton,pentru mine lucrurile sint mult mai simple decit cei mai multi isi inchipuie. Si am sa va explic cu un exemplu din viata cotidiana. Daca golesti dintr-un motor de masina uleiul si pui in schimb apa in motor,odata pornit acel motor pentru mai putin de un minut ,ca sa nu se gripeze( se va bloca),v-a face un zgomot foarte mare.
Oprit motorul si golita apa si se pune uleiul inapoi ,acel motor va suna frumos,asa cum a fost creiat sa mearga. Ceva asemanator s-a petrecut in cazul fiicei lui I Ton.Nicaieri nu ati citit ce au discutat timp de aproape 3 ore Doris si cu Demeter la telefon.Chiar ce-or fi discutat?. Nu am sa va spun ce au discutat,dar va ajut intr-un fel. Au golit „apa” din masinaria complicata a femeii si au pus in loc „ulei” asa cum a fost creiata sa mearga. Si de atunci „masinaria” functioneaza linistit cum a fost gindita sa functioneze in urma nasterii din nou(cine stie,poate chiar atunci s-a nascut din nou).
Cea mai mare mirtare a mea nu-i cum de de a reusit Demeter aceasta performanta,ci cum de NU A REUSIT tatal ei,doctor in teologie(Demeter nu-i ajunge nici la degetul mic) si care da atita bataie de cap multor pastori,aceasta performanta?.
Am putea cu totii sa invatam ceva din aceasta intimplare care a colindat lumea in lung si-n lat si anume ca daca trupul nostru manifesta unele nereguli sa ne verificam si s-L rugam pe Dumnezeu,printr-o pocainta sincera sa goleasca „apa” din viata noastra si sa puna „uleiul” Sau binecuvintat si atunci toate vor functiona linistit si in pace asa cum am fost facuti sa functionam prin nasterea din nou.
eu l-am bagat pe demeter la inaintare (nici nu-l cunosc decat din auzite, dar lumii de-aici ii place sa reinterpreteze) aici pt ca el o fost pomenit. in locul lui puteti pune orice alt om al lui dumnezeu care are dar de vindecare sau care doar se roaga pt bolnavi. asa cum erau dusi pe vremea apostolilor oamenii bolnavi la ei, de ce nu s-ar face si azi la fel? numai ca unii cred ca doar cei 12 au fost in masura sa vindece in acest mod.
inteleg mecanismul dvs cu apa si uleiul, dar prin asta pe unii nascuti din nou dvs ii faceti nenascuti din nou, ceea ce mi se pare gresit. sunt atatia crestini (nascuti din nou, evident) bolnavi, pe care nu-i poti acuza ca n-ar fi nascuti din nou, asa cum mi se pare c-o acuzati pe fata lui ton. eu chiar nu-s in masura sa ma dau cu presupusul despre asta despre nimeni. nu e treaba mea cine e si cine nu. stie domnul.
nici pavel n-o fost in stare sa se vindece. nici pe timotei (pt ca care sunt sigura ca s-o rugat, dar ma mir si eu cum de n-o reusit sa-l vindece, asa cum te miri tu de ton) de desele lui imbolnaviri (si) la stomac, nici cristos sa se dea jos de pe cruce si sa se mantuie. dumnezeu vindeca cum vrea, cand vrea si daca vrea. eu cred in vindecarile miraculoase facute prin oameni ai lui dumnezeu, in ungere, in marturisire, in ce scrie. am experimentat si mai trebuie sa experimentez. toata slava, cinstea si gloria lui dumnezeu trebuie adusa. pace!
Elior, despre care dumnezeu vorbesti?
Daca despre Cel al Scripturii atunci desigur este Dumnezeu nu dumnezeu .
Am tot evitat sa te fac atenta…asteptam sa o faca altcineva. 🙂
eLioR , ridici cîteva probleme foarte interesante care de-alungul timpului au nedumirit mintea creştină în problema vindecărilor :
Dumnezeu
– poate sau nu poate ?
– vrea sau nu vrea să vindece ?
– sau…, care o fi explicaţia ( sau abordarea ) corectă a lui POATE ?
Fiindcă eu nu cred în formula : POATE , dar NU VREA ( sau N-A FOST VOIA LUI ).
Ar fi interesant dacă am reuşi măcar să încercăm o formulare corectă a perspectivei acestui adevăr năucitor , chiar dacă nu vom reuşi să-l explicăm cu suficienţă niciodată.
Eu socotesc ca acest mijloc de schimb de idei si ginduri poate si trebuie sa fie folositor tuturor. De aceea as vrea sa te rog frumos sa mai citesti odata postarea la care tocmai ai raspuns si vei vedea ca eu nu am spus nicaieri ca fiica lui I Ton NU A FOST NASCUTA DIN NOU.Asta am scris „(cine stie,poate chiar atunci s-a nascut din nou). Pentru mine cuvintul „POATE” exclude afirmatia categorica asupra unui fapt ca fiind adevarat. Sper ca chiar daca nu mai traiesc iun Romania de peste 23 de ani n-am uitat romaneste de tot.
Si,daca imi permiti,te rog frumos,chiar te rog frumos,da suficietul respect lui Dumnezeu Tatal ,Fiul si Duhul Sfint,scriindu-I cu litera mare la inceput.
Stiu ca traim intr-o lume ce se degradeaza in foarte multe priviinte,dar noi sa facem tot ce tine de noi sa nu lasam sa se intimple aceasta.Cel putin noi care avem modesta opinie ca sintem copiii Lui. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau,dar sint de-a dreptul exasperat sa vad in tara in care traiesc acest disrespect fata de Dumnezeu in scrierile crestine de astazi. Ca sa nu mai spun chiar si numai aspectul literar care incurca lucrurile cind citesti despre Dumnezeu sau Domnul Isus scris ca „el” a facut sau a fost in cutare situatie. Vreau sa cred ca nu te-ai suparat,iar daca te-ai suparat si te vei schimba imi cer iertare anticipat si iti multumesc.
@nici pavel n-o fost in stare sa se vindece. nici pe timotei (pt ca care sunt sigura ca s-o rugat, dar ma mir si eu cum de n-o reusit sa-l vindece, asa cum te miri tu de ton) de desele lui imbolnaviri (si) la stomac, nici cristos sa se dea jos de pe cruce si sa se mantuie
Elior,
De unde stii ca Pavel a incercat asa ceva? ai tu alta Scriptura? Pavel s-a rugat si a cerut Domnului, primind si un raspuns.
„n-o reusit” sa-l vindece pe timotei? oare cind o fi incercat , ca noi nimic nu cunoastem in acest sens.
Ce legatura este intre Pavel si Ton?
poate aceea ca Pavel a vindecat pe altii si Ton Iosif pe nimeni?
( nu de alta dar ar fi stiut toata omenirea te asigur). 🙂
Rodica,
Domnul sa-ti intareasca si sa-ti mingaie inima.
Ma voi ruga pt.Deborah.
Ce credincioasa trebuie sa fie, cerind doar voia Domnului;
pe care de multe ori nu o cunoastem.
Cred in vindecare dupaVoia Sa, cind, unde si cui…El stie.
Totusi spune: faca-se dupa credinta ta.
Domnul sa va aiba in Mina Sa.
elisa, de citiva ani ne zbatem cu boala ei si am vazut mina Lui Dumnezeu sculptind cu maiestrie cind la ea si cind la sotul ei Danny. Este absolut imposibil sa nu recunosti transformarea. Multumesc pentru rugaciuni…
Am o curiozitate istorica legata de Wurmbrand. Intr-una din cartile sale(nu mai stiu exact care , cred ca era CU Dumnezeu in subterana) afirma faptul ca Gheorghe-Gheorghiu Dej s-a pocait cu putin timp inainte de moarte.
De unde a aflat Wurmbrand chestia asta?
Cine i-a spus?
Exista documente (pe la CNSAS sau Arhivele nationale) care sa ateste pocainta lui Dej.
Nu neg ca ar fi adevarata aceasta poveste dar sunt curios sa aflu de unde aflat Wurmbrand acest lucru. Ce martori au fost la aceasta pocainta pe patul de moarte a lui Dej.
Se stie azi ca Dej a fost iradiat de KGB pentru ca nu a mai vrut sa asculte ordinele de la Moscova in ultimii sai ani de conducere , a respins mai ales planul VAlev care ar fi transformat Romania intr-o colonie agricola a URSS . Asa ca rusii l-au iradiat, iradiere care i-a produs cancer. Poate ca boala l-a adus spre Dumnezeul pe care l-a respins atata timp.
Daca stie cineva detalii despre aceasta ,,convertire a lui Dej va rog sa imi scrieti pe adresa de mail chisu_paul2006@yahoo.com sau chiar aici pe blog.
D-le Chis Paul , aţi adus , cumva , discuţia la sensul postării !
Eu am mai multe curiozităţi despre personalitatea lui R.W. , un gen complex , compus , ecumenic , cosmopolit spiritual , cosmic… , nici nu ştiu cum să-l privesc , dar niciodată nu i-am înţeles bine (uni)forma preoţească !
Parcă-l vedeam ca pe un fel de creaţie a unui cumul de însemne spirituale , purtător al unor semne distinctive , dar pe ale căror semnificaţii înalte , aproape cosmice , îţi este foarte greu să le pătrunzi.
Ceva neclar , dar care mă făcea să nu fiu „fan” R.W. ! ……..
Gabriel Baloi…Zic si eu sa ma aflu in treaba- dar…nu e mai simplu sa judecam omul dupa fapte cum judecam pomul dupa fruct?Ca e si biblic, pina la urma. Si apoi sfirsitul ne spune mai mult decit un inceput, iar pe fratele Richard il putem vedea ( din punctul nostru omenesc de vedere) de la ambele capete de curcubeu… Eu cred ca a dus cu el multe taine…ca daca le-ar fi lasat pe-aci ne-ar fi incurcat mintile la multi si n-am fi inteles mare lucru. Eu cred ca o sa fim mirati multi in ziua cind se va deschide „Cartea” de continutul ei si cit de departe de adevar am fost de asa de multe ori…
Cu menţiunea că eu nu-l judec PE NICIUN OM , nici măcar după fapte !
Cred că nu e necesară nicio argumentaţie pt. justificarea principiului biblic de mai sus.
Dar privesc la oameni , la tipologii umane , spirituale , la condiţiile şi împrejurările speciale care le crează ; deci , altele sînt perspectivele mele.
Deci , sora Rodica , nu fapte , nu judecăţi ( că n-avem voie ) , ci tipologii , specii spirituale deosebite cu capabilităţi sanctificatorii… , iată ce avem voie ! 🙂
Gabriel Baloi…l-ai ascultat vreodata in persoana pe RW vorbind? Ca atunci ai fi putut sa adaugi o dimensiune noua – ceva de domeniul intuitiei; ca aveau si el si sora un fel de a vorbi de viata lor fara sa se afiseze…nu-mi dau seama cum puteau face portretul Lui Christos cind vorbeau de suferintele lor, dar acel portret se contura in mintea celor ce ascultau. Erau si ei oameni, adevarat…dar suferinta facuse din ei asa cum zici o specie spirituala deosebita. Si apoi eu cred ca la fel cum Stefan vazuse cerul deschis si maretia cerului, asa cred ca suferinta i-a facut pe oamenii astia sa vada dincolo de norii de care ne poticnim noi si sa doreasca si sa vorbeasca despre o dimensiune despre care noi am auzit dar nu stim suficient ca sa o dorim asa cum o doreau ei…Ma rog…asa vad eu…
E foarte greu de abordat subiectul pe care l-am deschis. Greutatea vine , în special , din imaginea beatificată lăsată de R.W. în urma sa , adică în mentalul popular. Fiecare cuvînt folosit în discutarea acestui subiect va fi susceptibil de diverse interpretări , care din care mai eronate.
Ceea ce m-a nedumerit foarte tare a fost ca fratelui Wurmbrand i-a fost frica sa moara.
L-a linistit cineva care i-a fost aproape.
Asta „m-a speriat” un pic.
Daca lui i-a fost frica, apoi eu…..
Sora Elisa,am sa te ajut un pic sa intelegi treaba cu „frica” celui care a fost fratele RW.
Cauta si vei vedea ca destui oameni mari a lui Dumnezeu au avut „up and down” in vietile lor.Iti dau doar un exemplu.Proorocul Ilie.Dupa „succesul ” extraordinar fata de preotii lui Baal pe care ii omorise,fuge disperat sa-si scape viata,de parca n-ar mai fi existat Dumnezeu. Momente de „negura” spirituala au existat in vietile oamenilor lui Dumnezeu,fiindca au fost oameni ca toti oamenii(noi ne uitam la ei ca din alta lume),insa am aflat dela cineva despre povestea cu „frica” a fratelui Richard..
Am s-o redau precum am auzit-o si eu. Intr-o zi ,asa cum spuneam freatele RW a avut un moment dintre acelea de „jos” spiritual si o sora ce le facea menajul in casa a incercat sa-l incurajeze pe fratele cu urmatoarele cuvinte; „Frate Richard pe dumneavoastra va asteapta acolo sus in cer la Tatal o multime de cununi si dumneavoastra sa fiti asa de amarit”.La care fratele i-ar fi raspuns(cuvintele nu stiu daca au fost 100% acestea,dar luati ideia):”Vorbesti ca o femeie fara minte.Nu stii ca Dumnezeu nu judeca asa cum noi oamenii judecam”. Mi-a placut aceasta afirmatie extraordinar.Noi ne facem din oameni „zei”,iar pe altii nici nu-i luam in seama.Fratele Richard cunostea pe Dumnezeu destul de bine ca sa faca afirmatia care a facut-o. Nu de frica era vorba acolo,cit mai degraba se intreba daca corespunde asteptarilor unui Dumnezeu „de trei ori sfint”.
O, cit de bine ar fii daca toti credinciosii ,cunoscind sfintenia lui Dumnezeu ,si-ar pune asemenea intrebari pornite dintr-o cercetare adinca inaintea lui Dumnezeu.N-ar mai exista pe lume „credinciosi lumesti”,cum ii numeste Ap.Pavel intr-una din epistolele sale,in zilele noastre,ci am traii cu mult mai mare bagare de seama sa nu intristam un Dumnezeu atit de iubitor. Domnul sa ne ajute la aceasta pe toti.
Tot asa am auzit si eu (mare mirare, pentru a deobicei de aduaga..).Sa ne ajute Dumezeu.
La fel i s-a intimplat si unei surori care a fost cuprinsa de spaima mare; apoi si-a revenit si „a plecat” linistita.
Este adevarat ca duhurile se lupta intre ele cind „plecam de aici?” ca si pentru trupul lui
Moise?
De ce atunci unii pleca veseli cu zimbetul pe fata luminata parca?
Chis Paul/Elisa:
Nu stiu de unde ati scos-o cu frica lui RW de moarte. Daniel Branzei povesteste ceva interesant despre ultimele zile ale lui nenea Richard… n-am motiv sa ma indoiesc de povestea lui. Recititti-o.
De unde-a stiut RW ca Dej s-ar fi cait?
– n-o sa scrie in dosarele CNSAS. Ele nu sunt litera de evanghelie; iar comunistilor le era frica si de umbra lor. Mai intii, nu cred ca va scrie nici c-a fsot iradiat, desi noi asa am auzit cum ziceti dvs, Chis Paul.
-RW era insa un gen de crestin, astazi disparut. Printre filozofiile lui era aceea ca astepta ca oamenii sa se pocaiasca, sa primeasca Evanghelia si nu s-o respinga. D-aia se bucura la posibiltatea ca un tortionar sa se pocaiasca. Pe cind noi, ne bucuram la gindul c-o sa-i arda in sfirsit talpile-n Iad…. AM citit in meditatiile lui RW ca, potrivit fiicei lui Stalin refugiata in Vest, si marele criminal al popoarelor s-ar fi cait. RW bucurinde-se: „s-ar putea sa ne intilnim in Cer cu omoritotrul de crestini”. Mi s-a ‘ntros stomacul pe dos; ce fatarnic eram? Daca eu pot intra acolo prin har de ce n-ar putea si Stalin? RW se bucura la aceasta varianta de speriat. In cazul tatucului, RW cita sursa, fiica dictatorului rus.
Ce l-a facut sa speculeze posibila cainta a lui Dej? Habar n-am! Pe vremea aceea circula o legenda cum ca una din secretarele lui Dej ar fi fost ceva pocaita care ar fi intretinut relatii cu unii frati (Capatina, un om serios o credea). Eu nu prea cred. Romania este insa o tzara mica: era imposibil ca niciuna din asistente, secretare, femei de servici sa nu se fi pocait ulterior si sa nu fi povestit. Daca si-n casa Cezarului avea Domnul copii ai Sai de ce n-ar fi avut si-n anturajul ultra verificat al lui Dej?
Sora mea vizitind Israelul a gasit urmasi ai fostei biserici a lui RW din Bucuresti; biwerica a reusit sa emigreze in anii ’50, in corpore, cu pastor cu tot. Ma rog, cladirea a ramas! A fost o minune. Printre cei ce mai traiesc astazi, o sora de 93 de ani, evreica crestinata. Dumneaiei a tradus volumul 3 din Capitalul (ptiu drace) lui Marx… E posibil deci sa se fi pocait ulterior cineva din anturajul lui Dej; sau doar sa-i fi umblat gura.