Am întîlnit un parchetar fericit. Are genunchi de cămilă şi un zîmbet larg tot timpul pe chip. Este aproape timid, dar nu se încurcă atunci cînd îşi negociază munca.
Glumeşte des, dar munceşte serios. Are 60 de ani şi se mişcă precum un tînăr de 20 de ani cînd pune mîna pe şpaclu şi rindele.
Ştie absolut tot despre granulaţii, fibre şi lemn. Despre umiditate şi esenţe, despre lacuri şi polisări.
Diagnostichează exact şi repară eficient. De multă vreme n-am mai văzut pe cineva muncind cu lăcomie şi plăcere. Demult. Am stat să mă uit la el cum trage dungile de polisare şi cum înghite bucuros praful. I-am studiat cu atenţie mişcările, paşii, ca a unui luptător de kendo, paşi tîrîţi, ca înainte de atacul cu sabia.
De multă vreme nu am mai văzut pe cineva muncind „cu capul”, gîndind şi treaz, calculîndu-şi cu grijă materialele, atacul în 45 de grade faţă de fibră, apoi pe fibră, apoi contra fibrei, apoi la rotund etc.
Aveam în faţă un adevărat „intelectual” şi oare se poate face vreo muncă bună fără cap?
Scriam despre faptul că şcolim incompetenţi şi dăm diplome la leneşi. Vom avea liceeni şi diplomaţi care îşi vor scurge zilele în birouri în care n-au ce căuta, vom avea dentişti care îşi vor urî degetele în gura pacienţilor, avocate fără ţinere de minte şi pricepere la vorbire, tot soiul de nepotriviţi care ne vor nenoroci zilnic.
Dar cel mai trist lucru este că aceştia vor fi trişti ei înşişi făcîndu-şi munca o adevărată caznă, nefericiţi în lucrul lor.
Mai mare pedeapsă nu cred că se poate da fiinţei umane decît să o aşezi pentru o treime din viaţă în loc de chin şi nefericire.
Azi am fost fericit pentru că am întîlnit un om fericit în lucrul lui. Oare nu este un lucru pe care ni l-a sădit Dumnezeu în noi… dorinţa de adecvare? Oare nu-i parte din tînjirea noastră să fim apreciaţi pentru că ne potrivim în locul care ne cere şi în care ne simţim ferice?
Cui foloseşte o secretară acră, un profesor frustrat, un medic fără vocaţie, o „bancheră” amărîtă cînd am pierdut o mamă cumsecade, un zootehnist pasionat, un agricultor priceput şi o bucătăreasă veselă?
Cred că ne-au rămas puţine lucruri de rai pe pămîntul rău: muzica, viaţa de familie şi plinirea lucrului bine lucrat. Poate că mai sînt cîteva, dar cu munca stăm cîteva ore pe zi, nu-i aşa? Amar lucru şi greu de purtat pe umeri să faci fără bucurie ceea ce oricum trebuie să faci.
Azi am văzut că şi parchetarii pot fi la fel de bucuroşi precum un clasicist care descoperă un aorist rar. Curată celebrare!
Marius Cruceru 
Frumos! Chiar că vezi tot mai rar oameni din aceştia! Cei mai fericiţi am fi însă dacă am întâlni primul om fericit al zilei în fiecare dimineaţa când suntem în faţa oglinzii, înainte de a pleca la îndatoririle noastre! N-ar arăta altfel ţar aceast? Şi când mă gândesc că am un frate (foarte drag, ce-i drept!) în biserică pentru care enigma „munca – binecuvântare sau blestem?” încă n-a fost dezlegată!
Ups! „ţara aceasta”.
uite, eu abia aştept să plec la lucru mîine, nici măcar nu pot să dorm,
mă mir că după acest Bacalaureat sîngeros, totuşi avem studenţi care s-au înscris. Suprinzător de mulţi, asta în contextul în care universităţi mari îşi fac reclamă pe marginea drumului pe panourile pe care erau săptămîna trecută reclamele la detergenţi.
Frate Marius,
Nu stiu cum se face ca inspiratia amandurora (a dumneavoastra cu…parchetarul si a mea cu…”calificarea la locul de munca” se impletesc armonios peste ani, ca un pod al calauzirii aceluiasi Duh ! Drept dovada postez acum, cu ingaduinta dumneavoastra aceasta poezie adecvata subiectului, in special din punct de vedere spiritual !
CALIFICARE LA…
LOCUL DE MUNCĂ !
GENESA 6 : 8-9
Când împrejurări ciudate
Grele-ncercănează zarea,
Domnul pe neaşteptate
Îşi revarsă îndurarea
Spre un om ales de El,
De-al ‘’califica’’ în taină !
( Avram, Moise, Daniel,
Îmbrăcaţi în sfântă haină
Au fost oameni…mult prea vii
Să se lase ‘’duşi la vale…’’ ;
Înfruntat-au mari stihii
De ispite, puse-n cale…)
Cei ce-noată împotriva
Curentului de nimicire,
Nu-i va rătăci deriva ;
Ţinta lor e în IUBIRE
Pentru Sfântul Creator,
Dumnezeu Adevărat;
Când îL caută cu dor,
Cu un crez nemăsurat !
Când a fost luat la cer
Dup-o lungă preumblare ;
Enoh, călător prosper
Se pierdu cu Domnu-n zare…
A umblat cu Dumnezeu
Trei sute de ani de zile ;
Lepădând al firii ‘’Eu’’
Şi supus doar Sfintei Mile !
…Noe, când a căpătat
Trecere şi indurare ;
A fost binecuvântat
C-o sfântă…’’calificare’’ !
Îl avu de străbunic
Pe Enoh cel înălţat ;
Metusala-i fu bunic
Celui care devotat
Credincios, curat şi sfânt,
Noe, cel calificat ;
Corabier pe-acest pământ :
Primul, pe-acest lut uscat !
Descendenţa-i merituorie
Nu-i determină umblare ;
Viaţa lui e o istorie,
Pildă bună pe cărare
Pentru cei ce vor în viaţă
Să umble cu Domnul Sfânt ;
Şi-ntr-o dulce dimineaţă,
La un sunet, un Cuvânt
Vor fi luaţi cu toţi în slavă
Cei din Arca Mântuirii;
A Răscumpărării Navă
A lui Isus, Domnul Iubirii !
Când istorii se repetă
Şi când Domnul are-un plan,
El alege-un om îndată
Dar…nu-l califică-ntr-un an !
Ci într-o viaţă-ntreagă
Şi-nvăţându-l zi de zi ;
Pentru-nvăţătura-i dragă
Diploma îşi va primi !
Nu-l face ucenic să fie
Doar aşa, ca într-o doară…
Îl vrea pentru veşnicie
Şi-ucenicul să nu piară !
Astfel, îl chemă pe Noe
Să-l califice-n slujire ;
Nu îl unse cu aloe
Ci îl unse cu iubire !
O sută de ani curaţi,
Ca să meştereasc-o barcă ;
Parametri măsuraţi
Să-şi desăvârşească arcă !
Nu era tâmplar faimos,
Nici breslaş de viţă veche ;
Ci s-arate spre Hristos,
Alt Tâmplar fără pereche
Ce Îşi “meşteri” o cruce
Tot dintr-un lemn (de gofer…);
Şi pe umeri El o duce
Tot…între pământ şi cer
(Fără despărţiri de ape,
Ci doar…apele Mâniei ;
Omenirea să o scape
De fantasmele Urgiei…)
Să fie-nălţat pe ea,
Nu pe un puhoi de ape ;
Ci-un puhoi de lume rea
Şi prin Crucea-I să ne scape !
Aşa, Noe-n ascultare,
Împlinind Divinul Plan
Fu calificat şi-n stare
Într-o viaţă, nu-ntr-un an !
Meşterind cu râvnă mare
Arca, sub un cer senin ;
Fără niciun nor în zare,
Nicio ploaie cel puţin…
Respectând dimensiuni
Ce nu îi păreau bizare
Şi anticipând furtuni
Făr’ să vadă-un ţărm de mare….
Nu ştia ce-i aia ‘’ploaie’’
Sau ‘’potop’’ de ape multe ;
Inima nu i se-ndoaie
Şi de Domnul vrea s-asculte !
Iar construcţia-i ciudată
Clar se contura sub cer ;
Era asamblată toată
Doar din lemn dur, de gofer !
Şi această conlucrare
Dintre om şi Dumnezeu,
Are-o importanţă mare
Pentru-un neam stricat şi-ateu !
Va veni potop de ape
Cu talaz după talaz ;
Nimeni nu va fi să-l scape
De-un aşa cumplit necaz !
Ale Judecăţii valuri
Poartă arca de gofer…
Înnecate-a lumii maluri
Şi cu păcătoşi ce pier,
Vor ascunde mârşăvia :
Păcat strigător la cer !
Sus, pe val, călătoria
Doar în arca de gofer
Se continuă-n tăcere
Pân’ se-arată îndurare ;
Până când o adiere
De Grădină prinsă-n floare
Blând străbate pân’ la barcă
Şi trezind speranţe noi ;
Noe, cu ai săi din arcă
Ancorează-n port apoi…
Portul este-un vârf de munte,
Ca să-l vadă lumea toată ;
Spălate-s păcate multe,
Făptura-i din nou curată !
Dupa patru mii de ani
Iar se-nalţă înspre cer,
Mântuind pe cei sărmani,
Crucea din lemn de gofer…
Poposind pe Craniul Lumii
Şi-nălţată înspre cer,
Sus, pe Dealul Căpăţânii,
Pe o cruce din gofer,
Noul Noe, atârnat,
Desăvârşeşte mântuirea !
Eliberează de păcat
De îndată omenirea !
Orice om, doar prin Hristos,
Doar prin crucea de gofer,
Din al morţii iad e scos,
Ajungând în Port, în Cer !
Doar că noul Ararat,
Decât primu-i mult mai sus;
Pân’ la ceruri de înalt,
Căci l-a înălţat Isus !
…Domnul dă calificare
Celor care-ntreaga viaţă
O trăiesc în ascultare
Până-n Sfânta Dimineaţă,
Când Corabia Salvării,
Blând va ancora în Port;
Marea va fi dat-uitării
Căci eşti viu ! Nu mai eşti mort !
Sus, pe Golgota-atârnat
Hristos Domnul, Noul Noe,
E răspunsul căutat
De om, ce-are-acum nevoie !
Chiar în mijlocul furtunii,
Pe un lemn tot de gofer ;
E coroana-nţelepciunii,
E Isus, venind din cer…
ACIDUZZU, 28.04.2010, ora 08,00-08,40
Is not my cup of tea… dar .. meargă. Am înţeles că sînt persoane care vor să memoreze astlfel de versuri.
Le-am dat adresa să vă contacteze personal.
Am inteles ! Nu-i obligatoriu sa avem aceleasi preferinte la…ceai ! „Dar…mearga !”
Cu toata sinceritatea, frate Marius, va multumesc pentru bunavointa si pentru inima larg deschisa ori de cate ori va trec pragul !
Ma simt bine de fiecare data si totodata doresc ca intotdeauna sa las loc si de…buna ziua ! Caci asa se cade, mai ales intre fratii de aceeasi credinta. Vizitele pe blogul dumneavoastra le consider la fel de reconfortante, aidoma plimbarilor prin parc in racoarea zilei. Uneori va gasesc; alteori imi lipsiti, trebuind sa faceti fata altor preocupari din paleta cromatica a slujirii personale. Ma bucura gandul ca totusi imi intalnesc confratii intru…blogarit ! Sa fiti binecuvantat, frate Marius !
Mulţumesc pentru înţelegere! Şi pentru apreciere.
Sper să putem dialoga in continuare în ciuda preferinţelor poetice total diferite 🙂
Frate Marius,
Daca toti am fi fost creati „dupa sablon ca si…chinejii”, unde ar mai fi placerea de a ne cunoaste? Tocmai aici este frumusetea partasiei, comunicarii, exersarii „intelighentei” si intelepciunii si nu numai, ci si a omului dinlauntru, duhovnicesc !
Cred ca nu mai este nevoie sa „ne imbarbatam” astfel reciproc ! Noi doi, cel putin, cautam altfel de legaturi spirituale care sa duca la „pacea si zidirea” noastra nu numai la tatonari facute la…periferia cunoasterii. Tocmai de aceea va apreciez foarte mult si diferenta „de gusturi” nu o consider un handicap…Stiti desigur ce spunea apostolul pescar Petru despre apostolul ex-rabin Pavel (Saul din Tars) chiar daca acesta „i-a statut impotriva…in Antiohia” (Galateni 2:11-14)? Aceste „animozitati” nu i-a separat ci i-a unit si mai mult !
Iata ce spune Petru : „…cum v-a scris si PREAIUBITUL nostru frate Pavel,DUPA INTELEPCIUNEA DATA LUI, ca si in toate epistolele lui”. (2 Petru 3:15b-16a).
Preauibite frate Marius, intotdeauna v-am admirat cum va exprimati, transant si fara echivoc, si….”dupa intelepciunea data”, dar aceasta nu constituie un impediment in relatia noastra frateasca, in partasia noastra !
Domnul sa va binecuvinteze, frate marius !
multumesc pentru cvintele bune,
după cum vedeţi, aşa cum am promis, am revenit la moderare,
am avut conecţii foarte proaste la internet pe unde am fost
Scuze:
„Preaiubite frate Marius…”
fericirea nu tine de ca esti parchetar, zugrav, profesor, etc. o fi avand cu siguranta alte motive de fericire, si atunci si restul, inclusiv munca, se desfasoara armonios si frumos, chiar cu zambetul pe buze.
fericirea nu tine de ca esti parchetar, zugrav, profesor, etc. o fi avand cu siguranta alte motive de fericire, si atunci si restul, inclusiv munca, se desfasoara armonios si frumos, chiar cu zambetul pe buze.
Corect, nu ţine de FAPTUL că eşti parchetar, zugrav, profesor… decât în măsura în care poţi fi îndrăgostit de meseria pe care ţi-ai ales-o. Unora li se întâmplă, să ştii, eLioR!
stiu. aia care n-au familie, probabil. sau nu stiu. de ce meserii ai putea fi indragostit?
O, eLioR, sunt o mulţime de meserii de care poţi fi îndrăgostit. Cunosc un tipograf care lucrează cu atâta drag încât zici că s-ar fi născut lângă maşina de tipar. Are familie, copii şi sunt cu toţii fericiţi. Majoritatea lutierilor sunt îndrăgostiţi de munca lor (întreabă-l pe fratele Marius şi-şi va spune câţiva!)
Nu tu reprezinti munca pe care o desfasori ci munca te reprezinta pe tine, in special prin calitate, seriozitate, consecventa, timp si daruire….Restul sunt titluri, diplome…
Adica,
„tot ce incepe duce la bun sfarsit !”
Si,
„Sa te laude altul nu gura ta !”
da, şi eu am cunoscut un astfel de tipograf… am cunoscut frizeri, strungari, toţi îndrăgostiţi de ceea ce fac.
Marinel,
munca parca a fost data totusi ca blestem. 🙂
cam asa suna”spini si palamida”sa-ti dea pamintul;
cu truda sa-ti scoti hrana din el;
sa maninci piinea in sudoarea fetei tale….
nu e vorba nici de vacanta, nici de excursii, nici de multa plimbare
sau chiar muzica. 🙂
Are dreptate fratele care are dubii. 🙂
Motto: ” Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” Geneza 2:15
@”munca parca a fost data totusi ca blestem.”
Munca nu a fost data ca blestem ci ca o binecuvantare.
Munca i-a fost data lui Adam inainte de Eva.
Pamantul a fost blestemat in urma pacatului iar asfel munca asupra lui a devenit o corvoada, din cauza acestui blestem pamantul da spini si palamida iar painea se castiga cu sudoarea fruntii.
Deci nu munca a fost blestemata ci obiectul ei, ca atare ea (munca) a ajuns anevoioasa.
Toate astea sunt scrise in Geneza la inceput.
„Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Eu din asta înţeleg, soră Elisa, că pământul a fost blestemat, nu omul. Omul a fost PEDEPSIT la sudoare şi trudă.
Munca era prezentă şi înainte de căderea în păcat: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească”!
n-am spus omul, recititi. 🙂
ci munca. :)))
Am recitit. Da, eu mă refeream la faptul că fratele acela se considera pe sine blestemat sau binecuvântat (?) prin munca pe care trebuie să o facă zilnic. Dar de aceea am citat şi „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca S-O LUCREZE şi S-O PĂZEASCĂ”! Şi, din câte îmi dau eu seama, nu era blestem munca privind „lucratul” şi „păzitul”…
În plus, ca unul care am trăit o vreme din muzică, vreau să vă spun că nu mi s-a părut deloc un blestem! Cu atât mai puţin o vacanţă sau ceva uşor… Deşi era muncă… şi încă de multe ori mai grea ca a unui strungar! 😀
Frate Marinel,
ma gindeam si eu , uite-asa..ca parca nimic nu mai merge in tarisoara noastra;
ca nu stim daca e binecuvintare sau blestem peste ea?
munca cinstita nu mai este apreciata;
cei rai au umplut pamintul si parca nu mai vad nicio izbavire.
Bcurtati-va in muzica si in tot ce va umple sufletul ;
Domnul sa va fie calauza si indemn in toate .
Intrebare off-topic: urmariti cumva blogul lui Ann Voskamp, A Holy Experience? Am detectat o fraza cu rezonanta tipic ‘voskamp-esca’ pe care eu una n-am mai intalnit-o altundeva pana acum (nici in romana, nici in engleza):
„Aveam în faţă un adevărat “intelectual” şi oare se poate face vreo muncă bună fără cap?”
Va intreb din curiozitate profesionala… (ca traducatoare pasionata ce ma aflu 🙂
Nu, nu ştiu cine este doamna. Din cîte văd vorbiţi admirativ despre dînsa. Atunci am motive să mă bucur 🙂
„Am întîlnit un parchetar fericit. Are genunchi de cămilă şi un zîmbet larg tot timpul pe chip.”
Probabil era fericit din alte motive nu pentruca „munca innobileaza omul…” ci pentru ca avea „genunchi de camila”, adica inainte, in timpul si dupa terminarea muncii se indeletnice si cu RUGACIUNEA.
Asta-i dadea satisfactie, asta-l facea cu adevarat fericit. Asta da, innobilare !
In al doilea rand….,
„Scriam despre faptul că şcolim incompetenţi şi dăm diplome la leneşi. Vom avea liceeni şi diplomaţi care îşi vor scurge zilele în birouri în care n-au ce căuta, vom avea dentişti care îşi vor urî degetele în gura pacienţilor, avocate fără ţinere de minte şi pricepere la vorbire, tot soiul de nepotriviţi care ne vor nenoroci zilnic.
Dar cel mai trist lucru este că aceştia vor fi trişti ei înşişi făcîndu-şi munca o adevărată caznă, nefericiţi în lucrul lor.”
Evident, nu ?
Sau cum se zice in politichie: NO COMMENT !
de la un anumit nivel de dedicare profesionala, orice meserie bine facuta incepe sa semene a arta.
Cunosc programatori care nu numai ca scriu cod corect, dar il scriu si frumos. Stiu un sudor la a carui sudura ma uit ca la un tablou reusit. Chiar asa, Marius, te poti emotiona in fata unei suduri reusite?! 🙂 Eu pot!
Exista un prag peste care daca reusesti sa treci, tehnica devine techné (τέχνη).
Exemplul care imi place cel mai mult sunt podurile de la Cernavoda (o fi de vina faptul ca le-am pazit cu arma in mana un an de zile 🙂 ). Si podul nou este o realizare inginereasca reusita, dar podul lui Saligny are o suplete care il face sa fie o lucrare de arta (probabil pentru ca a reusit sa evite clasica uratenie datorata supradimensionarii „de siguranta” – si asta in 1895!).
Am o mare admiratie pentru meseriasii-artisti, cu sau fara studii superioare.
Ba da, ei, de asta, ca unul care nu am priceperi tehnice prea dezvoltate, stau şi mă minunez în faţa unui lucru bine făcut şi nu mă satur de admiraţie.
Da, mă pot emoţiona în faţa unei suduri sau a unei suprafeţe pilite impecabil, oglindă.
A propos de pod, la fel este podul de peste Olt din Slatina. O bijuterie.
Şi cînd te gîndeşti că oamenii aceia prindeau totul în nituri, fără suduri.
Dar o instalaţie sanitară făcută bine? Dar o faianţă pusă impecabil?
Poate că iş de asta iubesc instrumentele, mai ale cele făcute de lutieri… este acel techne despre care vorbeşti .
in nituri si totul calculat si rascalculat „de mana”… Astfel de ingineri ar trebui sa aiba statui in toate institutele politehnice.
Dar de un ogor arat, grapat si semanat impecabil, ce zici? Am un prieten (un crestin rus) care este tractorist. Cand ara el, parca aliniaza brazdele cu laserul.
„Daca un lucru merita facut, atunci merita sa fie bine facut” (Kotarbinski). Iar un lucru bine facut capata automat valente estetice.
Iar dacă primeşte valenţe estetice , este un produs al artei , al inteligenţei spirituale. Pe de altă parte , estetica nu e altceva decît o reflecţie a realităţii , realizate prin inteligenţă.
Şi , oare , cine surprinde realitatea (deziderat omenesc) , dacă nu intelectualul , cu sau fără şcoală ?!
Încă mi-e greu să definesc noţiunea de intelectual !
Intelectualul-de-tip-tractorist , cu brazda inteligento-spirituală trasată în stilul laser !
Nu m-ar mira prea tare o atare calificare !
De reţinut acest lucru… dacă un lucru merită făcut, atunci să fie bine făcut.
Fain text! Mult placut la mine.
Mulţumesc, şi mie … mi-a plăcut omul! 🙂
Textul putea fi şi mai bun.
buna ziua,
aveti numarul de telefon al domnului? puteti sa-l impartasiti? multumesc mult
si pe mine ma intereseaza telefonul :-)multumesc
si pe mine ma intereseaza numarul 🙂
numărul parchetarului? E din Austria.
„Un om care ajunge maturator de strada ar trebui sa mature strazile la fel cum a pictat Michelangelo, cum a cantat Beethoven sau cum a scris Shakespeare versuri. Ar trebui sa mature atat de bine strazile, incat oricine, din cer si de pe pamant, sa se opreasca si sa spuna ca in cutare loc a trait un mare maturator, care si-a facut bine munca. ”
Martin Luther King Jr.
aproape corect.
Echipa de parchetari profesionisti
Raschetare parchet vechi, innegrit, denivelat, patat, zgariat,
raschetam si montam dusumea, parchet exotic, parchet clasic, parchet de bambus, parchet stratificat,parchet masiv,laminat.Scule si materiale profesionale perntru raschetare parchet.
Contact: Robert 0764371360 0723230914
mester parchetar: servicii-parchet.ro
v-am lăsat acum, dar vă rog să nu vă mai faceți reclamă aici, este ca și cum mi-ați scrie pe zidul casei cu vopsea
Echipa de parchetari profesionisti
Raschetare parchet vechi, innegrit, denivelat, patat, zgariat,multiple efecte(periat,albit,antichizat,baituit)
raschetam si montam dusumea, parchet exotic, parchet clasic
(lipit de sapa,batut in cuie,flotant),
parchet de bambus, parchet stratificat,parchet masiv,laminat.
Scule si materiale profesionale perntru raschetare parchet.
Pentru toate serviciile prezentate mai sus,
Oferim CONSULTANTA GRATUITA la domiciliul clientului.
Contact: Robert 0764371360 0723230914
Mi-ar fi placut sa-l cunosc pe mesterul despre care a-ti scris , cred ca as mai fi avut multe de invatat de la el. Eu la randul meu ma ocup de parchet din pasiune de aproape 15 ani din timpul facultatii, de meserie sunt ofiter de marina dar am ales sa fiu langa familie si sa fac ceea ce imi place si pentru ce lucrez am o vorba „daca mie ca mester imi place ceea ce am facut atunci in mod sigur si beneficiarul va fi multumit”. Uneori cand raschetez cate un parchet vechi , chiar si de 100 de ani vechime raman uimit de cat de perfect sunt taiate lamelele , plus alte lucruri ce tineau de montaj cu toate ca pe timpurile acelea nu existau masinariile de taiat cu precizie care sunt acum. Cateva poze cu mesterelile mele le puteti vedea aici http://www.parchetar.com. Cu respect, inca un meserias fericit ! 🙂
Buna ziua,
Si mie mi-a raschetat parchetul in 2009 sau 2010 dar nu mai am numarul d-lui parchetar, stiu ca era un domn in varsta, trecut de 50 de ani, acum vreau sa raschetez parchetul la apartamentul parintilor si am nevoie de nr. d-lui parchetar, ma puteti ajuta ?
Al acestuia? Nu cred! eu zic să apelați la parchetarii din zonă. Acesta acum face restaurări de parchet la podele istorice. Este angajat pînă în 2021. Doriți să așteptați vara lui 2022?