Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Mi se pare prea putin argument, vrem mai explicit, ce are muzica asta?! Poate nu am inteles eu bine, dar ziceati ca (virgula) conteaza cine, cum si unde se canta cantarea, nu genul de muzica.
Sincer mie imi place cantarea, tinand seama ca sunt o necunoscatoare a muzicii si a aspectului ei. Vreau sa stiu mai multe.
Naomi, tangoul este un dans foarte senzual, are o istorie fascinantă, se poate cînta pe străzile Madridului, dacă vrei, dar nu în biserică.
Apoi nu se potrivesc cuvintele cu stilul muzical
este ca în următoarea combinaţie.. Ave Maria cu Libertangoul lui Astor Piazzola.
Deci…. nu se potrivesc şosetele albe la costum,
Nu se bea vin roşu la peşte (pardon!)
Este o chestie de cultură, de gust, de bună-potrivire.
Dar am toată nădejdea.
Felul în care ai crescut şi ai învăţat pînă acum despre muzică îţi dă toate şanşele ca la următoarele mele exemplificări să sesizezi singură unde sînt problemele.
Am inteles, multumesc.
Ati avut dreptate.
Am crescut … este adevarat ca doar un lat de deget … dar am crescut si va multumesc.
Frate Marius,
sunt multi din nefericire, care au cintat in lume muzica usoara sau populara;
acum cinta exact la fel;
duhul acestor cintari nu are nimic cu Crucea, cu Gologota; dimpotriva;
iti vine sa dansezi cind asculti unele”cintece” pentru ca , nu stunt cintari;
ceea ce e dureros este ca sunt frati care nu „vad”nimic rau;
eu nu mi-as putea permite sa pun in casa , daca as avea, un astfel de CD,
Ovidiu m-a trimite la Casa de cultura in cel mai bun caz . 🙂
brrrr… mi se incranceneaza carnea pe mine cand aud.
Elisa e cumva pacat sa dansezi sau ce e atat de rau in dans… Intr-adevar sunt forme de dans pacatoase dar asta nu inseamna ca a dansa= a pacatui. Sau ma insel in privinta asta…?
păi cam unde te-ai gîndit să dansezi, Epignosis?
unde, cu cine?
Dacă topăi în mijlocul pădurii bucurîndu-te de creaţia lui Dumnezeu, saltă-ţi ficatul cît vrei tu în sus.
Dacă-mi inviţi soţia la dans în mijlocul liturghiei de la biserică, atunci s-ar putea să te invit să dansăm împreună în spatele clădirii 🙂
deci?
Tango sau kumite?
„Dansul, este geometria formelor in miscare…”(spunea cineva), dar nu in Casa Domnului unde Altcineva este fiinta si miscarea…”Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: „Suntem din neamul lui…”(Fapte 17:28-29).
Cat despre „guristi” care astazi cutreiera Bisericile, ei nu fac decat ceea ce au invatat ca…artisti lirici ! Inainte de ’89 cantau in cu totul in alte loc(al)uri, unde li se lipea suta de lei (?) cu saliva pe frunte iar acum se autointituleaza ad-hoc, „grupuri (sau grupe- trupe) de lauda si inchinare…”, sfidand cu desavarsire adevarul spuselor Domnului Isus si neavand nici in clin nici in maneca cu smerenia si evlavia si nici cu adevarul ca Dumnezeu are doar inchinatori adevarati, in duh si-n adevar si nicidecum…din cei care intr-o singura seara isi numara…salariul pastorului pe o luna de slujire….
Apoi, Psalmul 23 mentioneaza: ” EL ma paste la pasuni verzi si ma duce la ape de odihna” si nicidecum…”El ma hraneste cu…tangouri”! Daca este asa, atunci…”fericirea si indurarea (NU) ma vor insoti in toate zilele vietii mele si
(NU) voi locui in Casa Domnului…” ci in cu totul un alt loc unde…trupele se substituie cuprinse de nonsalanta, atat Evangheliei cat si Bunului Pastor al oilor…
Aveti dreptate. Combinatia dintre versuri si melodie nu e potrivita deloc.
Cum ar suna aceasta in biserica, inainte de frangerea painii? Cat se poate de rau!
Melodia ar trebui sa imi aduca versurile mai aproape de suflet… sa ma ajute sa meditez la ele… pe cand aceasta melodie numai la asta nu ma indeamna ci la miscare, la pasi de dans. Exact pe dos – nici vorba sa mai fiu atent la versuri! La omul firesc prinde mai usor. Oare asta sa fie si ideea lor? :-??
Un lucru cat se poate de adevarat si care trebuie adresat in bisericile noastre.Nu poti sa aduci lumea in biserica in felul acesta.Eu care nu ma pricep la muzica,chiar deloc, nu as agrea cu asa ceva.Din pacate phenomenul se imprastie cam peste tot.Nu mai vorbesc de unele mari biserici americane,in care dansul lumesc,show-urile cu glume,fac parte din programul normal al unei bisercii.
Marius, am senzatia ca ai manipulat un pic lucrurile. Scena cu Bach/Gounod suprapus peste Libertango-ul lui Piazzola apartine unei comedii muzicale, avand ca protagonisti doi mari artisti: Aleksey Igudesman si Richard Hyung-Ki Joo. Spectacolul lor se numeste A Little Nightmare Music. Au fost recent in Bucuresti.
Argumentul incercat de tine probabil ca prinde la o anumita categorie din biserica, gata sa ridice piatra la primul semnal de fluier, totusi e un argument ilegal.
Ianis, stai liniştit,
daca ma urmareşti ştii că îmi place Piazzola,
ştiu cine sînt cei doi artişti,
am subliniat un singur lucru din toată povestea aia, de altfel foarte drăguţă…. să vezi cum au ironizat-o pe Vanessa Mae… 🙂
tocmai asta este chestiunea, amestecul tangoangei plus Golgota creeaza efectul de comic, exact ca şosetele albe la frac, papionul la şlapi,
am subliniat efectul comic, n-am intenţionat să fluier vreo revoltă,
ai prea multe prejudecăţi în ce mă priveşte,
mai relaxat, mai relaxat… .:)
Marius, reactia mea a fost impotriva unei atitudini radicale, aceea de a sfinti si laiciza genurile muzicii. Aici ar fi o discutie kilometrica, poate exploram tema cu alta ocazie.
Nu sunt sigur ca am prejudecati fata de tine, imi cer scuze daca am dat asta de inteles. Nu te cunosc personal ca sa imi pot forma prejudecati, daca te-as cunoaste personal probabil ca as fi, cu atat mai putin, determinat sa le dezvolt :).
Urmatoarea piesa e dedicatie pentru tine:
ai greşit blogul şi persoana cînd vorbim de sfinţirea sau laicizarea genurilosr şi stirlurilor muzicale.
este foarte simplu sa iti faci o idee despre ideea mea despre muzica..
apasa eticheta muzica sau schimb de youtuburi de pe blogul meu,
acolo gasesti cam intre ce limite ma invirt
stiu oblivionul lui Piazzola.
am auzit si transcriptia pentru chitara
Pretinsa senzualitate e in mintea ascultatorului. Draw me close to you, ca sa dau doar un exemplu din genul worship, poate fi incarcata de senzualitate, la fel ca orice tango. Iar cat despre dans: se poate dansa foarte bine pe orice piesa din genul gospel…
Violoncelul lui Yo-Yo Ma, daca tot s-a amintit de Libertango, imi suna mai presus de senzualitate si (pretinse) trairi marunte
am dat libertangoul asta cu mult timp în urmă, dă un search pe Piazzola pe blogul meu şi vezi ce găseşti, vei fi surprinsă.
am auzit eu melodii aşa-zis creştine mai senzuale decît libertangoul… ce să mai spun de cuvinte…
tangoul golgotei – awful – iritant; atat de multi sunt experti de a face potriviri nepotrivite.
Vreau o parere
Naomi
probabil ca astepti o parere de la Marius.
Despre piesa propusa de tine as zice ca ar fi fost in elementul ei la Cenaclul Flacara, un laborator unde folk-ul a supravietuit mai mult decat in libertate.
Fa o comparatie cu asta:
http://www.trilulilu.ro/Cocobirlozaur/45634b0d688f81
da, folk,
acceptabil.
imaginile sînt de un prost gust iritant
@ Despre piesa propusa de tine as zice ca ar fi fost in elementul ei la Cenaclul Flacara, un laborator unde folk-ul a supravietuit mai mult decat in libertate.
accente folk?
la piesa asta..?
bune accente..
vrednic interpret
frumoasa marturie
simple cuvinte, sincere
cereasca interpretare smerita si cu speranta
eii de oameni mai sunt in tara..de aia nu o nimiceste Domnul
din cauza lor
Cantarea asta chiar nu are nimic cu inchinarea, banuiesc ca este in Adunare intrerpretat. Asta o poti catologa usor, nu se canta la un serviciu de inchinare, probabil in tabara, sau la o iesire la iarba verde.
ce bine, uite în sfîrşit o diferenţă… Wurmbrand nu cînta la chitară!!!!
excelent!
erata:
eii ce oameni mai sunt in tara..de aia nu o nimiceste Domnul
@” Cantarea asta chiar nu are nimic cu inchinarea ”
Draga si ingenua Naomi,
ar fi bine sa definesti intai inchinarea si apoi sa „părerezi”..sau sa opinezi, adica sa-ti exprimi parerea sau opinia
Chiar ce e inchinarea..?
o alta intrebare magistrala (dupa cea referitoare la mantuire)
Dupa DEX? Poate imi spuneti dv, sunt aici ochi si urechi 🙂
Nu comentez pentru ca stiu ci ca sa invat. Aveti putintica rabdare cu mine, va rog.
daca nu mai folosesti pers a 2-a pl, iti spun
E bine asa..?
dar tu o desfaci apoi pe bucati si in functie de ele asociezi diferitele adevaruri Scripturale
ce reies din ele.
batem palma?
Evident nu poate fi vorba de o definire (complet insuficienta) de dex ci de una bazata pe Scripturi.
OK, batem palma. 🙂
Daca ar trebui sa explic in cuvinte, ce inteleg prin inchinare, poate ar fi mai insuficient ca DEX-ul, asa ca mergem pe mana ta.
Eii Naomi..ce spui..facem tema impreuna?
Bun.
Ti-o trimit, e personala, iar tu o desfaci pe „elemente” si explici sau incerci da?
Inchinarea,
este recunoasterea, in sensul de supunere, afirmare a Suveranitatii Lui Dumnezeu, din partea fiintelor create de el, in special oameni si ingeri, manifestata in diferite forme si exprimata printr-o pleiada de posibilitati, distincte, particularizate, folosind mijloacele de exprimare specifice (vorbire, cantare, gandire, gestica, atitudine, comportament) avand la baza o anume motivatie si realizata fie din proprie initiativa, fie prin forta majora, dupa caz.
Inteleg ca inchinarea este recunoasterea de drept a lui Dumnezeu in viata noastra si nu este programul dedicat lui Dumnezeu din Adunare.
Nu inteleg partea cu-fie prin forta majora-
@Nu inteleg partea cu-fie prin forta majora-
nu intelegi bine..sau e buna neaintelegerea ta..
acolo e spilul..hai sa o luam in sens invers..de la sfarsit spre inceput
Intrebare cand se manifesta inchinarea de forta majora..conform Scripturilor?
In inteles extins forta majora „este un fenomen exterior, extraordinar si de nebiruit ”
In inteles juridic
Evenimentul de forta majora este o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod efectiv si fara nicio culpa din partea debitorului, executarea obligatiei contractuale a acestuia.
In inteles spiritual forta majora este tot o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat cu deosebirea fundamentala fata de dreptul material civil ca are efect invers adica conduce prin sine la Executarea Obligatiei Debitorului, in speta la executarea obligatie de a recunoaste suveranitatea Lui Dumnezeu, adica la inchinare.
„Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea” Isaia 45:23
In momentul in care Dumnezeu se va arata si va aduce ziua judecatii orice genunchi se va pleca inaintea Sa, recunoscandu-i autoritatea si suveranitatea absoluta, adica i se va inchina.
dupa cum vezi exista si o inchinare fortuita nu numai o inchinare de buna voie.
momentul in care Dumnezeu se va arata si va aduce ziua judecatii este un eveniment de forta majora adica de neinlaturat si care conduce la inchinare colectiva fortuita pentru cei care nu i s-au inchinat de buna voie
In ceea ce priveste „Executarea Obligatiei Debitorului”
obligatia oricarei fapturi este, inainte de toate, inchinarea adica recunoasterea a insasi Cauzei existentei ei (Dumnezeu care este cauza necauzata a tuturor lucrurilor, toate celelalte fapturi si lucrari sunt cauze cauzate)
obligatia este inchinarea
iar
debitorul este omul
Forta majora spirituala adica momentul intalnirii omului Cu Dumnezeu la Judecata conduce la executarea
silita a acestei obligatii pentru cei care nu si-au indeplinit-o de buna voie iar ceilalti se vor inchina si ei dar continuand modul ales initial pe pamant adica de buna voie.
Nimeni nu poate sta ianintea Domnului in picioare fara sa stea mai intai ingenunchi.
Inchinarea este o obligatie inainte de a fi o alegere.
Ok, am priceput. Nu mi-am dus gandul pana acolo.
Sa ne intoarcem la inceputul discutiei. Cantarea din linkul tau nu poate fi folosita ca inchinare intr-o Adunare de credinciosi, pentru ca versurile ei se potrivesc foarte bine si in alta parte.
Cantarea din linkul tau nu poate fi folosita ca inchinare intr-o Adunare de credinciosi, pentru ca versurile ei se potrivesc foarte bine si in alta parte.
asta inseamna ca nici Rut nu are ce cauta in Biblie?
caci nici Rut nu are vreo referire la Domnul.
si poate fi foarte bine considerata o istorie a unei familii pe timp ce restriste (adica o experienta hiperbanala la nivel mondial)
Am nevoie de o vuvuzela, <<<Miiihaaaii, unde esti? 🙂
Sti ce m-a facut sa gandesc asa la cantarea din linkul tau?
Nu am auzit nici un Doamne Isuse, Doamne Dumnezeule, in versurile ei.
Nu vad lauda adusa lui Dumnezeu. Poate fi dedicata si alcuiva.
@Nu am auzit nici un Doamne Isuse, Doamne Dumnezeule, in versurile ei.
Nu vad lauda adusa lui Dumnezeu
Ai citit Cartea Rut?
Cae referiri la Domnul contine..?
Cate
Am citit-o, dar nu se poate compara. Si acolo citesc ca intr-o scrsoare de la Domnul meu care nu se poate sa greseasca sau sa ma duca in ratacire. Nu ma indoiesc de nimic ce scrie acolo chiar daca nu aduce nicio referire.
Mihai-Sorin, nu inteleg cum inchinare prin forta majora, upa caz?
Mai am o intrebare; am vazut in citeva locuri ca cei care erau in preajma Domnului i s-au inchinat pina la pamint; de ce noi nu ne mai inchinam asa ?
@am vazut in citeva locuri ca cei care erau in preajma Domnului i s-au inchinat pina la pamint; de ce noi nu ne mai inchinam asa ?
daca vei incerca asa ceva in adunare, Elisa s-ar putea sa te pomenesti cu politia la usa pentru tulburarea serviciului divin. Fara gluma.
Si reclamatia sa o faca pastorul.
Acum asa merg lucrurile mana in mana..pastoratie-politie..
Epignosis,
tu mergi la biserica ca sa I te inchini lui Dumnezeu; acolo participi cu toata fiinta ta;
daca vrei si fizic, pentruca inaintea Imparatului Imapartilor nu poti sta oricum;
placearea fizica a dansului, chiar nevinovatul tango dansat la distanta, te distrage de la adevarta inchinare.
Inaintea unei Persoane Suverane nu-mi vine sa dansez, nu-mi vine sa cint orice; nu-mi vine sa bat din picioare, nici macar din palme.
Daca duhul nostru este in inchinarea placuta lui Dumnezeu , de aici tisnesc lucruri de calitate; atit cit a pus Dumnezeu in mine , dau din toata inima Domnului.
Nu pot participa la orice fel de inchinare; in acest caz, ma uit si atit.
Daca unii incep sa danseze in Sanctuarul lui Dumnezeu unde intra ca si pacatosi, unii iertati, altii nu; plec afara.
Mihai,
pai ce sa faca pastorul daca Domnul nu-i raspunde la rugaciune ?
apeleaza si el la cel care il asculta.
Pingback: Nenea fratele meu, capodopera Moise, tangoul Golgotei « La patratosu
Pingback: Cel puţin de Paşte scăpăm de Hruşcă! (sau despre starea muzicii “creştine”) | Marius Cruceru