Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mi-aţi adus aminte de Moise şi Isaia, şi ei bănuiesc că au avut probleme cu vorbirea,cu exprimarea…
Atunci am zis: ,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!„ (Isaia 6:5 )
,,Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu -i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.„ (Exod 4:10 )
bune citate, da, unii sînt conştienţi de lipsurile lor şi încearcă să compenseze,
nu pot să am decît admiraţie pentru aceşti oameni sinceri faţă de cei care se cred „băştepţi” şi se dau rotunzi în amvon exprimîndu-se ca nişte cizme de cauciuc.
Multa vreme am avut impresia ca Moise avea un defect in vorbire, babaiala, sau ceva de genul asta.
Dar m-am gandit la altceva: dupa 40 de ani in care nu a mai vorbit limba egiptenilor, cred ca se referea la faptul ca nu o mai stapaneste asa bine incat sa vorbeasca in fata faraonului.
nu, Alex, se pare că era chiar bîlbîit.
Voi întreba colegii de VT să vedem ce spune textul, dar se pare că aşa era.
Poate că mie îmi place mai mult aşa pentru că ne demonstrează că Dumnezeu se poate folosi de noi şi cu defecte şi face mari lideri din bîlbîiţi. Slavă Lui!
Aşa-I rămîne toată slava!
Cred ca este de luat in seama si versetul din Fapte 7:22 unde se zice ca Moise era „puternic in cuvinte”. Si, din cate am inteles, se refera la perioada cand inca era la curtea faronului.
De aceea tind sa cred ca defectul la care face referire Moise in Ex 4:10 este o neindemanare de a vorbi limba egiptenilor (dupa 40 de ani cand nu o mai folosise). (lol, ciudata formulare am nimerit: neindemanare a folosi limba 😀 )
Asta nu contrazice insa concluzia dvs: EL nu alege (doar) calificati, ci ii califica pe cei alesi. 🙂
Sunt nerabdator sa aud si ce spun colegii dvs de VT.
Si totusi, Moise era un om cu vorbirea incurcata, dar „nu de ieri, de alaltaieri…” (Exodul 4:10). Este chiar marturia sa, coroborata cu Exodul 6:12, 30.
Argumentatia, scuza sau justificarea sa, nu sta in picioare in fata Contraargumentului Divin din Exodul 4:11-16; 7:1 „Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon…”
Aici nu era vorba ca Moise „lipsise” 40 de ani din Egipt si ca „uitase” limba si intelepciunea Egiptului, ci de autoritatea Cuvantului exprimat limpede si transant atat pentru poporul lui Israel (Exodul 6:9-12) cat si pentru Faraon, atunci cand va trebui sa vesteasca pedepsele din partea Domnului…Moise nu voia sa creeze hilaritate atunci cand proclama Hotararea
Divina !
Celelalte interpretari sunt simple speculatii, pareri care n-au suport sau referinte biblice.
Eu cred ca fratele Marius, din bun simt si din respect pentru vizitatorii de pe blog a „lasat o portita de scapare” apeland la colegii specialisti in VT.
Nu ma impresioneaza ideea cum ca ar fi un simplu…novice in VT. Stie ce spune dar este prea politicos cu comentatorii…
da, cred ca pot fi de acord mai ales cu concluziile
@aciduzzu: personal am intalnit multi oameni care spuneau ca nu stiu/pot vorbi in public si nu erau balbaiti. De ce l-am obliga pe Moise sa fie balbait? (insusi fr Cruceru zicea ca nu si-ar fi imaginat ca va ajunge vorbitor public).
Nu exclud prin asta ca Moise nu ar fi avut vreun defect in vorbire. Doar am spus ca ar putea fi si o alta aternativa, din cele gandite de mine.
@MariusCruceru: apreciez rabdarea dvs cu comentatorii. Chiar si cu cei mai habotnici precum sunt eu.
nicio problema, this is my job!
Joseph Prince a fost foarte balbait.
Pingback: Salvaţi-l pe “pe care”! | Marius Cruceru
A… si sa nu-l uitam pe atotprezentul „ca si crestin”. Scuze ca deturnam discutia!
da, Akka, foarte bună observaţie, sînt cacofonii care sînt acceptabile în limba română, cum ar fi MARTURISESC CĂ…
se poate evita prin mărturisesc faptul … dar este prea preţios.
@AlexB:
„Nu exclud prin asta ca Moise nu ar fi avut vreun defect in vorbire. Doar am spus ca ar putea fi si o alta aternativa, din cele gandite de mine.”
Nu excludem nici adevarul biblic cum ca Elisei era chel… Dar sa strigi dupa el:”Plesuvule…”, tine de…cei sapte ani de-acasa sau de la camin…
Tot asa, sa-i strigi lui Moise: „Balbaitule…” are cam acelasi efect !
Vezi ca ne intelegem ?
Am scris si eu o lista cu niste ganduri care le-am intalnit des in biserica. Poate ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea… Majoritatea nu cred ca-s gresite, ceea ce deranjeaza este ‘uzul de abuz’. In caz ca vreti sa aruncati o privire, iata lista: http://www.alexb.me/2011/04/vizavi-de-ganduri/
Pingback: Pentru căci, traducerea Fidela, Louis şi timpul, despre relevanţă « La patratosu
Căci = pentru că ( Eu îi cunosc pre boierii noștri, căci am trăit cu dânșii NEGRUZZI)
pentru căci = pentru pentru că (o fi de la Moise?)