Pentru că tot am vorbit AICI de amvoane şi de fenomenele „care” le observăm (corect ar fi „pe care le observăm”) în vorbirea publică în bisericile noastre, cred că următorul pe listă este un fenomen PE CARE îl putem observa şi în afara spaţiului evanghelic, adică „şi la case mai mari”. Mă refer aici la Parlamentul României, pe la televiziuni. Nu că am vreo bănuială că în Parlament mai sînt oameni şcoliţi, CARE folosesc limba română cît de cît corect şi PE CARE i-am asculta cu plăcere dacă ar şi spune ceva în afară de vorbele PE CARE le putem echivala cu simple palavre cîteodată….. (am continuat textul numai pentru a exemplifica uzanţa lui „pe care” nu că aş avea eu ceva cu politica românească PE CARE nu mă interesează deloc 🙂 )
Aşa de des apare deja chestiunea încît încep să cred că este vorba de o reală concurenţă între formele gramaticale şi că următoarea gramatică a Academiei va legitima şi legifera forma „care” peste tot, chiar şi în acuzativ. Este atît de mare presiunea limbii vorbite şi atît de mult folosit „care” în loc de „pe care”, încît m-am surprins şi eu greşind în faţa studenţilor, cînd vorbeam la repezeală. Sper să nu fi fost luat ca model de studenţi. M-am oprit şi m-am corectat imediat în momentul în care mi-am dat seama de eroare.
Mă tem însă că Grama-tichia cu mărgăritare a Academiei se află într-o cumplită dilemă metodologică: va alege să consacre forme superficial gîndite şi artificial create precum scrierea cu î din a sau va prelua atestările din limba vorbită şi le va înţepeni în reguli?
În contextul scrierii fonetice ar fi meritat să ia seama de tendinţele din limba vorbită, la fel în cazul Isus Cristos.
Pînă una alta, adică pînă nu sînt atenţi cei din Academia Română, pentru a mai lua vreo decizie de genul celei cu î din a, să încercăm să îl salvăm pe „pe care”.
Marius Cruceru 
Mie îmi place PE-PE-Nele așa că mănânc miezul și las restul. Îmi mai atrage Alina atenția și încerc să nu mai mănânc miezul de la pepene, dar încă nu mi-a devenit reflex. O fi vreun sindrom oltenesc sau sudic?
Beniamin,
nu era vorba sa salvam miezul pepenelui vostru, PE CARE, tu il maninci singur. 🙂
ci sa-ti amintesti cind maninci pepene , ca nu e frumos sa-l maninci singur,
fiind doar unul;
PE CARE ar trebui sa-l imparti cu Adina.
Marius, eu o sa te dau in judecata pt ca mi furi gindurile si le faci publice fara acordul meu. :)))
Exact la chestia asta ma gindesc de vreun an, si incepeam si eu sa mi spun ca am innebunit si numa’ io imi dau seama ca trebe folosit PE CARE si nu doar care…
Mai e un cliseu foarte des folosit si la oameni de la care nu ma astept, de exemplu extrem putin: afara pica picuri de apa din nori, deci ploua, CA SA ZIC ASA!!!!!!! e evident ca ploua nu trebe sa zici CA SA ZIC ASA ca nu sunt prost si idiot (CA SA ZIC ASA)!! :))))
Mă predau! 🙂
Nu mai fac!
Dar ce părere ai de „sincer îţi spun”.
Şi eu întreb: „şi cum ar fi cînd nu-mi spui sincer?”
„Eu, parerea mea este…”, intregeste siragul de perle ale celor care au lipsit de la orele de limba romana, chiar din clasele primare chiar…si acum ne dau lectii de elocutie, elocinta sau chiar coerenta (a)gramaticala… Ei sunt titratii de azi, liderii si exemplele vii de stalcire a limbii romane, atat de „dulce si frumoasa…limba ce-o vorbim…Alta limba mai frumoasa, ca ea nu gasim !” Oare ?
Doar ne exersam zilnic in public, limba, prin cioplituri din barda…
Astfel de expresii le sunt…”propii…”, alturi de goagle, almanahe si alte „fortuite” exprimari de…elit(r)a…
Totate acestea ne amintesc de doamna…ADI care scria Co2, „codoi” si asocia polimerii cu…”poliperii” !
Mai lipseste „primblarea” de pe malul Tamisei de la „Loandra” si dialogul memorabil dintre cei doi soti:
-„Uaiiih, freegh mee !” exclama to’arasa dardaind de frig…
-„Nai laibar ?”, replica primul carmaci, autorul care a nascocit „agenturilii” si „popoarilii”…
Cat despre folosirea expresiei „caci” (cu sau fara caciula…) ea se exprima usor doar…pe vine…(gramatica, nu altceva !)
pentru caci
alte clisee:
-inflatia concluzivului „DECI” (ca in cantecelul ala cu ‘asadar si iarasi deci/ este vorba despre greci’) – multi analisti isi incep raspunsurile cu un „DECI” care ar trebui, presupun, sa ne faca sa intelegem ca respectivul este un cugetator full-time si, in consecinta, are oricand pregatite concluzii la toate framantarile noastre;
-expresia „si care-i problema?!” a devenit deja patrimoniu national (si daca ar fi vreo problema s-ar rezolva?);
-anglicizarea/americanizarea pana la suprasaturare a limbii romane, uneori in variante umoristice (o vanzatoare mi-a raspuns zilele trecut, dintr-o politete care cerea musai un diminutiv: „da, e OK-iuţ”).
Posse Pecare, Posse Non Pecare (academia, adica)
good!!! 🙂
Frumoasa limba romana.Si eu ma fac vinovat de multe greseli de vorbire,exprimare,scriere din cauza ro-englishului vorbit si practicat.Niciodata nam fost pasionat de limba romana la scoala, dar datorita sotiei mele care a terminat facultatea in romania ma corecteza neincetat,chiar si in situatii destul de amuzante.Deci,lectie binevenita.
şi eu, şi eu… nu numai sotia
nam fost se scrie N-AM FOST 🙂
Datorita si din cauza, numai si decat, pleonasme de tot felul, redundante si pretiozitati, precum si incercarea de hipercorectitudine. Toate ne mananca… limba.
HERNIE DE…PLISC !
ECLESIASTUL 5:1-6; FAPTE 19:32;
I CORINTENI 14:18-19.
EXODUL 23:1-2.
Cei mai tari în lumea mare,
Nu sunt cei mai înţelepţi;
Care tac ! N-au căutare
Chibzuiţii, cei deştepţi !
Ci, cu trecere-n popor
Sunt acei ce dau din coate;
Să ocupe în Sobor
Scaunele tapiţate…
Cei ce au debit verbal
Şi uimesc o lume-ntreagă;
Cu al vorbei arsenal,
Trădand mintea lor beteagă…
Cuvântarea li-e maree
Ce inundă ca un flux;
Sunt bolnavi de logoree, *
Boala cea la modă, un lux…
Când se urcă la tribună
Să-şi înceapă cuvântarea,
Imediat i-auzi cum…tună
Şi întunecată-i zarea…
Răspândită-n pandemie,
De la mic până la mare,
Prinde grai tăcuta glie
Tare-n clanţă şi-n sfidare !
* logoree – ( logos- cuvânt, în limba greacă; + rhea – care curge ), vorbire excesivă, nestăpânită, întâlnită în unele
stări de excitaţie psihică ( beţie, manie, etc.); ( familiar ) Limbuţie.
A pătruns şi-n Adunare
Printre sfinţii-ascultători;
Şi-are mare căutare,
Născând falşi învăţători…
Ca să îţi faci loc în frunte,
Trebuie să baţi din gură;
Şi nevrute şi mărunte,
Mai puţine din Scriptură !
S-a uitat porunca dată
De al nostru Bun Păstor;
Cum că-n Adunarea toată
Să fii bun învăţător !
Scurt, concis şi-aerisit
Când argumentezi Scriptură;
Să fii bun la tâlmăcit
Plin de dragoste nu ură !
Să ai în tine sânge rece
Cumpătat şi chibzuit;
Şi să faci câţi alţii zece
Goi şi sparţi în…clănţănit !
Să nu te ridici în grabă
La amvon, să ai balanţă;
Cumpăna gândirii roabă
Lui Hristos ! Nu tare-n “clanţă” !
În Biserică să spui
Cinci cuvinte înţelepte;
Nu o mie vorbe şui,
Goale, pseudo-deştepte…
Să fii un bun pedagog,
Să comunici cu-adunarea;
Nu vorbi la solilog
Diagnosticându-ţi starea
De-nvăţător cu probleme
La “mansarda” ta, pe sus;
Ce te faci de-o să te cheme
La răspundere, Isus ?
Nu presta un monolog,
Cocoţat pe la amvon;
Fii deschis la dialog,
Nu fii insipid, aton…
Nu vorbi doar plin de ură
Ignorând sfatul Scripturii;
Căci trairea ta-i dublură
Colo-n zbuciumul făpturii…
Dacă somnul raţiunii
Naste monştrii cei hidoşi,
Făr’ cuvântu-nţelepciunii
Oratorii cei băţoşi
Scapără scântei în jur,
Împroşcând audienţa;
Prinde repede contur
Tulburarea şi demenţa !
Consecinţă-a limbii tale
Ne-nfrânate şi nebune;
Care pângăreşte-n cale
Cele sfinte, cele bune…
…Când hernie ai, de disc,
Te tratezi, faci terapie;
Dar când suferi doar de…plisc,
Asta-i altfel de hernie…
N-are leac, nu e tratată,
Mergi cu ea singur pe drum;
Doar din ceruri Sfântul Tată
Te poate trata de-acum,
Cu-nfrânare, pe vecie,
Stăpânit de a Sa Mână !
Vei scăpa de-a ta…hernie,
Plisc, tăcut să îţi rămână !
Când te-aduni cu cei mai mulţi
Stai retras şi meditează;
Apropie-te să asculţi,
Mintea să-ţi rămână trează !
Să iei seama la poveţe,
Cum să fii şi să trăieşti;
Duhul Sfânt să te înveţe
Astăzi, să te pocăieşti !
ACIDUZZU, 15.10.2010
Constat cu mare neplacere ca, din pacate, din ce in ce mai multi tineri nu au habar de folosirea corecta a cuvintelor, de topica, de cratime… Daca situatia asta este de inteles in cazul acelora care n-au trecut de ciclul gimnazial, in cazul acelor CARE au incheiat studii superioare este de neacceptat. Cum poti sa fi terminat o facultate de litere si sa scrii:
„Mai ma iubesti?”, „Mai ma superi mult?”, „Am decat doua sute de lei” si cate si mai cate alte minunatii. Inca si mai trist e ca invoca imediat scuza: „Majoritatea vorbesc asa.” (dupa cum se vede, nici cu substantivele colective nu se inteleg prea bine). Vai de limba noastra romana: e constant siluita. Eu, daca as fi profesor, nu cred ca as da nota de trecere unui student la litere daca n-ar fi in stare sa scrie corect in limba romana.
Pingback: Nenea fratele meu, capodopera Moise, tangoul Golgotei « La patratosu
Aproape la un an dupa această postare, nu mă pot abţine să-mi vărs şi eu amarul în ceea ce priveşte vorbirea noastră dulce… Mor puţin câte puţin când aud (inclusiv de la amvoane!) fraze de genul: „feriţi-vă de cădere, fiindcă VIRGULĂ căderea înseamnă şi durere”. Virgula aceasta pronunţată mă exasperează. Exact ca acel „care-pe care”, şi virgula asta o auzi peste tot!