Pentru un timp limitat, pentru o săptămână din viaţa poporului ales, Dumnezeu a poruncit acestuia un comportament sonor special, total diferit de cel care s-ar fi desfăşurat în condiţii „normale”. Deşi era relativ simplu de împlinit, avea elemente restrictive şi era în totală contradicţie cu restul componentelor acţiunii pe care o acompania.

În alte vremuri, la alţi parametrii,  în planul vizualului, „procedeul”, a mai fost folosit de Dumnezeu pentru educarea poporului ales, atunci când, pentru vindecarea de muşcătura mortală a şerpilor veninoşi, trebuia şi era suficient să fie privită imaginea aceluiaşi animal, plăsmuit din aramă şi înălţată pe o prăjină, în mijlocul taberei poporului cârtitor.

Sub zidurile Ierihonului restricţiile şi scenariul sonor s-a referit doar la o parte din timpul unei zile. Însă respectarea poruncilor date de Dumnezeu chiar şi în domeniul sonorului au avut urmări pentru tot viitorul popor ascultător, în întregul  său .