Îi mulţumesc nepotului meu care şi-a găsit timpul şi chiar mai mult talent ca mine ca să povestească povestea pe care o tocmai i-am re-povestit-o vara asta fiului meu. Prima dată i-am povestit-o cînd am vizitat mormîntul tatei.
Găsiţi toată povestea aici.
Iată ce am adăugat eu:
Draga Beni, bine că m-ai scăpat de-o grijă, că tot mă chinuiam să scriu acest articol.
Există un episod care explică felul în care am fost izolaţi la capul satului în Valea Merilor, acolo unde este Traian, unde este vechea vatră, nu erau case, pe deal în sus nu erau case.
Pentru că n-a fost primit în vatra satului, jos în Sineşti, s-a urcat sus pe deal şi şi-a trasat teritoriul, a făcut un fel de şanţ care s-a văzut multă vreme. S-a coborît pînă spre haleşteu.
Acolo a fost întîi vatra noastră, după care s-a extins satul pe uliţa aia.Mai este o chestie…Bunicul Petre cînta la caval. Am făcut rost de unul, chiar de acolo din zonă. Cînd vii îţi cînt la el.
şi mai este ceva… m-am răz-bunat pe turci… aşa mi-a venit ideea să trimitem primele echipe misionare cu evanghelia în Turcia, cînd am aflat istoria cu ienicerul … atunci m-am decis să mă răz-bun, în sensul lui Noica (norii s-au răz-bunat, adică s-au risipit… s-au îmbunat.)
Cu drag,
un cruce-ru.
Oricum, povestea asta toată precum şi cele care au urmat poartă foarte multă durere, prea multă ca cineva să îşi bată joc prin metateze şi jocuri de cuvinte de micuţa noastră moştenire care încapsulează izolarea, jignirea, respingerea, înstrăinarea…
Ce-i mai dureros decît să fugi de la străini şi să ajungi la ai tăi care te înstrăinează pentru că semeni cu străinii?
Marius Cruceru 
Salut de frate:
Tainica fratie
Cu cel ce frate mi-i in stari,
N-am taine, taina-i sa sporeasca;
Cu-acel strain, n-am cunoscut,
N-am gind pe care sa-l citeasca.
De nu ni-i calea la-mindoi
Cararea strimta spre Golgota,
Nu cint-acelasi glas in noi,
Nu plinge-aceiasi struna nota.
Cu-acel ratacitor, “strain”,
Acasa sint, cu cel “de-acasa”
Si ne-mpartim ca pe-un tain
Si gindul spus si soapta-ntoarsa.
Eu vorbe n-am cu cel limbut,
De “mut” sint lesne priceput.
frate Daniel,
mulţumesc pentru aceste rînduri!
mai trist? să vii la ai tăi şi ai tăi să nu te primească… experienţa aceasta a avut-o Domnul, nu?
sigur! nu asta este una dintre ideile Crăciunului?
Stiu ca sunteti un om foarte ocupat, dar ar fi interesant sa va construiti arborele genealogic. De exemplu pe Geni.com.
nu, nu cred…
nu cred că aş fi bucuros de tot ce găsesc,
Pingback: “Scripturile şi puterea lui Dumnezeu” pseudoraport de activitate | Marius Cruceru
Pingback: Meşterul crucer | Marius Cruceru
Pingback: Meşterul crucer | Marius Cruceru
Pingback: De ce ne cheamă Cruceru? |