Traian Băsescu face o altă faptă bună: botează un prinţ întru „republicitate prezidenţială”

Am ascultat în dezbaterile pentru alegerile prezidenţiale răspunsul la întrebarea:

„Ce faptă bună aţi făcut?”

Mircea Geoană a spus că nu şi-a dat soacra afară din casă. N-am înţeles niciodată dacă atunci a vrut să fie funny sau a fost serios. Am ajuns la concluzia, după cum a urmat istoria lui Decembrie că a fost doar neinspirat ca şi în alte cazuri.

Domnul Traian Băsescu a spus că a botezat un copil musulman. Inspirat ca întotdeauna.

Ca baptist tresar cînd aud cuvîntul „botez” şi salut orice convertire autentică la creştinism… orice convertire în urma înţelegerii conceptelor şi preceptelor creştine. Dar nu despre asta este vorba.

Acum am înţeles că domnul Traian Băsescu, preşedintele republicii, botează un prinţ. Ce fel de prinţ, fiul fiului cui? Aceasta este din nou o altă discuţie… dar nu pot să nu mă întreb ce semnificaţie politică are gestul domnului Traian Băsescu. M-am gîndit, am întors-o pe toate părţile, n-am găsit niciun fel de răspuns.

Să fie o răscumpărare a relaţiilor cu Moharnia? Nu cred! Cine ştie istoria Casei de România ştie ce spun.

Să fie în ciuda Majestăţii Sale, Regelui? Se poate!

Să fie în ciuda A.S. Prinţului Radu Duda? Şi asta se poate!

Dar de ce mă chinui eu să înţeleg ce este în mintea consilierilor domnului Băsescu! Întotdeauna a fost greu de înţeles. Ori n-a fost nimic, ori intenţiile dînşilor sînt atît de criptice încît mie îmi scapă.

Pentru că nu mă pricep la poli-tichia cu mărgăritare, nu pot decît să rămîn în domeniul meu, convertirile.

Să gîndim paralela: dacă domnul Traian Băsescu consideră că a făcut o faptă bună botezînd un copil musulman întru creştinătate, atunci următoarea sa faptă bună va fi să boteze un prinţ întru republicitate prezidenţială. Aşa să fie!

Prinţul Carol Ferdinand va fi botezat de un preşedinte. Adios monarhie! Dacă va înţelege vreodată creştinismul şi se va îmbiserici cu adevărat întru credinţă…. să-i fie spre mîntuire, dar sigur este că îm-politichit deja este prin botezul cu pricina.

Nu ştiu cît se va ocupa viitorul naş de educaţia biblică şi bisericească a finului, dar sigur se vor găsi destui să-i explice că a fost botezat de preşedintele în vigoare al ţării la data respectivă.

Adio Monarhie! Trăiască Republica Prezidenţială şi viitorul prezidenţiabil prinţ al României, Carol Ferdinand, dacă şanse la tron oricum nu sînt!

Păcat de sărmanul copil care a devenit valută politică!

Vi se pare cunoscut? Am mai avut recentissime ceva de genul „alteţa sa prezidenţiabilă”…

şi pentru că tot am amintit de Majestatea Sa, God Save the King!

sursa youtube jartpia

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, dulce Românie, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Traian Băsescu face o altă faptă bună: botează un prinţ întru „republicitate prezidenţială”

  1. Alin Cristea zice:

    Articolul ăsta e scris după lectura a 3 capitole din Biblie?

    1 sau 2 Regi?…

    Probabil Pătrățosu trăiește, cotidian, după regula:

    Nici o zi nu este mare
    Fără o mică indignare

    • Marius David zice:

      Chiar am zîmbit la comentariul ăsta.

      1. coincidenţă: 2 capitole, 5 şi 6 din 1 Regi. Da, în Biblie nu există 1 şi 2 Preşedinţi :). Chiar aici sîntem cu cititul bibliei cu familia.
      2. mai citeşte … unde vezi tu indignarea? Am scris articolul cu un zîmbet în COLŢUL gurii. tot timpul.
      3. Acum serios: trebuie să admiţi, dacă ai cît de cît simţ agorico-politic că gestul preşedintelui este de discutat. Dacă nu pentru tine, pentru mine da, pentru că sînt monarhist.

      Şi apoi… chiar dacă ar avea vreun aer de indignare articolul de faţă (hă, hă, hă…. de cînd nu m-am mai indignat… prea rar, după părerea mea)… sînt indignările mele, originale. Indignarea ta de mai sus este legată de a mea. 🙂 după cum se vede…

      Asta este…unii se indignuiesc pentru că pot, alţii se frustrează că n-au indignări originale sau că enervează pe prea puţină lume 🙂
      Ia încearcă să-ţi faci şi tu nişte indignări micuţe şi drăguţe, dar proprii, personale şi ale tălea. 🙂

      Sînt deja galben de-atîta rîs, după cum se vede.
      şi acum refrenul rotunjit

      „Nicio zi nu este tare
      Fără o mică frustrare…”

    • michael zice:

      aline, la capitolul „indignare” esti pe primul loc din adunare! 😉

      iara tu, marius preacucernice, lasa galbejeala, doara nu te`a cuprins chinezaria? a?

  2. Alin Cristea zice:

    Da, rînjește, că ți-ai ales tare bine ziua…

    • Marius David zice:

      Da, sigur, o să-mi spui că iar ai avut nu ştiu ce probleme…
      parcă spuneai că pe internet nu contează vîrsta, maşina, piscina, diferenţele de educaţie, doctoratele… a propos, contează!
      Atunci de ce ar conta ce necazuri personale am avut eu azi şi ce necazuri ai avut tu? Contează alergiile sau fibrilaţiile sau perfuziile?
      Citez: #Nu mă interesează ce zi ai avut! Contează ce ai scris!#

  3. Alin Cristea zice:

    Păi vezi că iar vorbești aiurea…

    De studenții tăi accidentați era vorba… Gata, ai terminat subiectul? E prea neinteresant?

    Nu ești în stare nici măcar să pui numărul unde se află Centrul de transfuzii…

    Să dai programul, ca să știe oamenii dacă mîine se fac sau nu transfuzii…

    A trebuit să dau eu telefon, și cine cîți au mai dat telefon…

    Și am cu zecile, dacă nu cu sutele, astfel de experiențe cînd Măriile lor pătrățoșii nu se apleacă asupra unor detalii precum astea…

    Ei sînt cu nasul pe sus, pe la monarhi și președinți…

    Și mai au și nasul lung, că citează greșit și mint…

    Fă-ți temele!

    Dar ce speranțe să mai am…?

    Temele nu se fac cu Excel!

    Temele se coc cu Kairos, nu cu Cronos.

    Și e mult mai dureros! Că ține de maturitate…

    • Marius David zice:

      1. n-am terminat
      2. am pus numărul de telefon.
      3. ai chef de ceartă şi pe subiectul ăsta?
      4. M-am aplecat azi asupra altor detalii, de care nu ştii şi nici nu mi-am făcut poze ca să le pun pe blog cu locurile în care mi-am petrecut ziua.
      restul este pură frustrare şi răutăcioşenie. Nimic nou în Oradea de Vest.
      Devii din nou previzibil!

    • Nicu D. zice:

      Cred ca un pic de initiativa nu strica in asemenea situatii. Deci a da telefon a fost cred cea mai nimerita atitudine. Iar acest lucru nu trebuie imputat d-nului Cruceru. Inainte de a caracteriza ceva sau a comenta va invit sa faceti lucrul acela mai bine. Adica faceti un blog de calitatea acestuia ca sa avem de unde alege.

      In rest modul de a comenta depaseste limitele unui dialog civilizat.

      • Marius David zice:

        Păi asta spuneam şi eu! Cine a vrut să vină n-a aşteptat mură în gură totul, mai ales că în Oradea este un singur centru de transfuzii cu puţin personal, prea puţin…
        Vă imaginaţi ce ar fi în cazul unui cutremur de proporţii, o tragedie majoră…?
        Nu pot procesa decît 10 oameni la 2 ore????
        Asta-i problema adevărată, nu faptul că nu putem afla un număr de telefon şi o adresă.
        Detalii, detaliii, diavolul stă întotdeauna între detalii.

        Dumnezeu însă locuieşte în mijlocul laudelor.

        Să-L lăudăm mai bine pe Dumnezeu că aceşti tineri sînt în viaţă!!!

        Mare minune, mare lucru, 1000 de îngeri păzitori au fost acolo pentru fiecare dintre ei.

  4. michael zice:

    seara asta ne`am rugat pentru cei cinci. eu m`am gandit (si) la fiul meu, care a a avut doua accidente fara urmari grave…

    si uite asa suntem off topic…

    • Marius David zice:

      bine ai făcut, au nevoie mare de rugăciune!
      Ştiu cum este să îţi ţii copiii în braţe plini de sînge. Cu amîndoi am fost la urgenţe la cusut în carne.
      Ştiu cum este să vină salvarea şi să fie neputincioşi…
      Mi-a fost aşa de milă de părinţi astăzi.
      Copiii pe paturi sufereau altfel, dar părinţii sufereau altfel.

  5. Alin Cristea zice:

    1. Era vorba de rînjetul tău… La fel de nepotrivit într-o astfel de zi ca și nu știu ce comentariu în COLȚUL gurii al altcuiva în ziua în ziua înmormîntării Poetului…

    2. Nu am spus nimic de numărul de telefon, obositule. Am spus de programul de recoltare.

    3. Da de ce aș avea chef de ceartă? Am destule fronturi deschise, ca să am vreun chef să mai scriu și aici.

    4. Măgarule! Să-ți scriu pe litere? M-Ă-G-A-R-U-L-E!

    • Marius David zice:

      Previzibil: asta o pui pe blogul tău, că eu nu-m spurc spaţiul!
      şi eu îţi scriu pe litere F-R-A-T-E!

      • Alex Pop zice:

        Hmm… Just trying to decipher what’s behind this seemingly deep seated rancor, with obvious disdainful undertones in Mr. Round’s language. Is it Pride? Envy? (similar to the jealousy which brought about that famous fall from the sky a long, long time ago?)

        I hope that behind it all, it’s just an innocent and very human inferiority complex, or even better, a grudging admiration that a perennial #2 usually has for the one ever better and above him.

        Anyway, you react so cool and composed – even employing humor – and that’s something to be admired.
        Got another passing grade at today’s daily test – Congratulations!

        And knowing that we have to thank God for everything, I’m pretty sure that you’ve already thanked Him for using this blunt and …round chisel to smooth the sharp, “square” corners of your character, especially the ones called Patience and Longsuffering.

        P.S. If someone “blessed” with such a temper looks in the mirror and still believes he sees a Christian there… it must indeed be a weird kind of “Christian.” (But who am I to judge? I should better take a look in the mirror myself… and see a funny beam protruding out of my eyes…)

        • Marius David zice:

          Hmmm. Apreciez totuşi că ai scris în engleză. E mai puţin dur.
          Cam acesta era şi diagnosticul meu.
          În aceste cazuri, într-adevăr simţul umorului ajută mai mult decît simţul „omorului” 🙂

    • Marius David zice:

      1. 🙂
      2. l-am precizat 8-11.
      3. Atunci du-te la fronturile pe care le ai deschise, de ce te necăjeşti aici?
      4. Aşa să fie, încăleca-m-ar Domnul şi fie fiecare zi o zi de Florii!
      Unde-i Ierusalimul, FRATE?

      • Mircea Buzdugan zice:

        Stimate Marius David,
        Nu inteleg de ce va lasati terfelit de un asemenea personaj tocmai pe blogul dvs. Aveti totusi o functie, niste realizari. Prin jignirile acestea este afectata si persoana dvs. publica si institutiile in care lucrati.
        Apreciez ca nu intrati in jocul propus de domnul Alin Cristea, care numai domn nu se poate numi, dar nu cred ca este indicat sa ne lasati sa vedem aceste lucruri. Frustrarile si complexele dansului nu intereseaza pe nimeni. Se vede din cata popularitate au capatat blogurile dansului.
        cu respect,
        un cititor tacut

        • Marius David zice:

          Stimate Mircea Buzdugan,

          1. de ce mă las terfelit? Asta se întîmplă cîteodată. Dînsul este pus la spam.
          2. Cîteodată este instructiv să te laşi jignit. Am mai explicat asta cu altă ocazie.
          3. Nu purtaţi grija instituţiilor. Oameni ca Alin Cristea fac asta ca sport permanent. Staţi liniştit. Instituţiile rezistă că nu sînt clădite pe apelativele pe care le primesc eu pe blog.
          4. Ba, cred că este important pentru toţi să încercăm să găsim soluţii să răspundem „creativ” oricărei jigniri. Dacă nu găseam o soluţie cît de cît, jignirea dînsului nu ieşea spre dvs.
          5. Despre „blogurile” dînsului am mai discutat. Deja am un capitol în noul curs de blogging în care intră la cazuistică şi acest fel de exemplu. ESte material de studiu la capitolul „aşa nu”.
          Păcat de irosire.
          Mulţumesc oricum pentru atenţionare.
          mc

          • Alex Pop zice:

            AC – material de studiu. E o idee excelenta .
            Asta imi aduce aminte de un banc cu Bula, (auzit prin ’85 de la un detinut politic, in subsolul puscariei din Galati):

            Diriginta lui Bula ii face intr-o zi o vizita acasa, sa-i cunoasca familia si sa vada daca nu cumva tampenia-i si incapacitatea lui mintala se datorau unor cause ereditare, sau era doar un caz izolat.
            Bate la usa, si-i deschide chiar Bula.
            “E-acasa maica-ta?” “ Nu”, raspunde Bula, “E la blocul vecin, spala scarile”
            “Taica-tau?” “E-n puscarie” – veni raspunsul.
            “Numai tu esti acasa ?” “ Nu, e si bunicul” – zice Bula – “dar el sta toata ziua in WC si pescuieste-n cada de baie”. “E clar – se gandea profesoara – e chestie ereditara”.
            “Si n-ai frati, surori?”
            “Ba mai am un frate” – zice Bula – Dar e la Facultate, la Babes-Bolyai”.
            “Serios??” – intreba profesoara uimita; “In ce an?”
            Si Bula, de colo:
            “Nu-i in an, ci in borcan!”…

    • AdCoLe zice:

      Dle. Alin Cristea, sunteţi de toată jena!
      M-aţi jignit. Sunt un cititor fidel al acestui blog şi aceasta tocmai pentru că aici se promovează un limbaj decent – atât de decent încât a cataloga o persoană drept „măgar” e ceva ruşinos.
      Aminteaţi de „moartea Poetului” – nu cred că aveţi dreptul să o faceţi întrucât Poetul folosea cuvinte „dulci” iar limbajul dvs. dovedeşte că niciodată nu aţi intrat în sfera emisă de limbajul său.
      Sănătate!

  6. Alin Cristea zice:

    Imediat.

  7. ana zice:

    vreau o alta clasa politica.
    m-am saturat.

  8. Alin Cristea zice:

    Patience?!

    You made my day!

  9. Alin Cristea zice:

    Alții se necăjesc pe-acilea, nu eu…

    CENZURAT DE MODERATOR

  10. Alin Cristea zice:

    Ai zis că nu-ți spurci spațiul…

    Văd că…

    • Marius David zice:

      Nu atunci cind pot răscumpăra ceva!

      Mi-a venit ideea răscumpărării: Călăreţul Isus, Isus Victor!
      Slavă Lui!

      Dacă orice jignire se poate întoarce spre slava Lui, de ce nu? Atunci să fie!
      Mai încearcă…

      „Din bube, mucegaiuri şi noroi
      Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”

  11. Batrinul zice:

    „Doamne,Doamne cauta din cer si cerceteaza via aceasta pe care a sadit-o Dreapta Ta si o desavirseste pe ea”

    Interesanta rugaciune arhiereasca din timpul liturghiei bisericilor traditionale!

    cam valabila si pe aici!

    • Marius David zice:

      da, nu toate rugăciunile sînt bune pretutindeni,
      La o biserică…
      „Doamne, alungă tu duhul ăsta de insomnie din bisreica noastră, Doamne” se roagă unul
      „Amin, amin”, încurajează o tînără jună.

      Slavă Domnului că ştie şi cînd să închidă uşa cerului faţă de rugăciunile noastre nepotrivite în momente potrivite sau rugăciuni potrivite în momente nepotrivite.

  12. mz zice:

    Frate Marius, va multumesc ca ati publicat aceasta disputa pe blog din mai multe motive.

    1. Oamenii merita sa stie cine se ridica se dea invatatura in Biserica, tratate, reviste sau alte mijloace de media si cand e cazul sa aplice masurile necesare. Eu stiu ca oameni plini si condusi de Duhul lui Dumnezeu au si ar trebui sa aiba aceasta autoritate.

    2. Daca omul ataca public, trebuie confruntat in aceasi maniera publica – o lectie de viata pe care multi ar trebui sa o invatam.

    Pana la urma au fost doar 2 🙂 sunt sigur ca mai sunt si altele.

    Domnul sa ne curete, sa ne sfinteasca si sa ne intareasca tot mai mult in Cuvantul Lui.

  13. vioricaO zice:

    9. Cand se cearta un intelept cu un nebun, sa se tot supere sau sa tot rada, caci pace nu se face.
    11. Nebunul isi arata toata patima, dar inteleptul o stapaneste.
    Prov.29; 9 si 11.
    ..no coment…

  14. Alin Cristea zice:

    Mitraliera de versete…

    Merge și cea de poezie:

    „Ei sunt cuminţi…
    Eu sunt nebun…
    Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu –
    Poate că cel cuminte-s Eu”

    „Dar cum din Ei toţi numai Eu
    Nu sunt ca Ei,
    Am să mă duc
    De voia mea la balamuc –
    Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
    Cumintele voi fi tot Eu!…”

    (Din Cântecul nebunului, de Ion Minulescu)

    • Marius David zice:

      Cine a fost Ion Minulescu totuşi?
      Ah, a dat numele unui liceu în Slatina şi la vreo cîteva străzi în România.
      Toate străzile Ion Minulescu din ţără sînt secundare şi pline de gropi.
      Bulevardele aparţin lui Titulescu, Eminescu, Kogălniceanu.
      Cum sună: Fundătura Ion Minulescu?

      • Alin Cristea zice:

        Ce rost are întrebarea?

        Am menționat în paranteză cui aparțin versurile.

        Trebuie să citez din Titulescu și Kogălniceanu?

        Păi și acolo o să rămînă întrebarea: Cine sînt ăștia? Față de… Proverbe!

        Și nu era Pătrățosu cel neinteresat de topuri?…

        Ce vremuri… Ce respirații ample…

        • Marius David zice:

          Ion Minulescu nu a avut dreptate. Din păcate nici Titulescu, nici Kogălniceanu, dar Moisil, da!

          Care-i legătura cu topurile? Eu vorbeam de o taxonomie a străzilor.
          Tocmai am văzut strada Eftimie Murgu!

      • Alin Cristea zice:

        Din Grigore Moisil pot cita? Că m-am mutat pe strada cu numele ăsta. E secundară sau nu? Gropi nu prea are. Și e taman lîngă… Universitatea Emanuel.

        • Marius David zice:

          da,
          Grigore Moisil a fost întrebat de un student, ştiindu-l mare futurolog.
          – Domnule profesor, spuneţi-mi, vă rog, cum va fi cutare sau cutare lucru în viitor, în anul 2000, spre exemplu (se întîmpla undeva în anii 60)
          – Păi vom apăsa pe un buton şi gata, vom trage o manetă şi gata… vom apăsa alt buton… etc.
          – Dar, dragostea, dragostea, domnule profesor, cum va fi?
          – Păi..în anul 2000 . dragostea va fi tot … manuală.

      • Alin Cristea zice:

        Gata, am găsit și Titulescu. 900 de reflecții.

        „Pacea nu se menține datorită canoanelor, ci datorită unor cuvinte energice, spuse în timp util și cu forța necesară pentru a convinge întreaga lume că ele sînt într-adevăr fapte în devenire.”

        Aici e vorba, de fapt, de… THYMOS!

  15. Nicu Oros zice:

    Fr. Alin,
    ma dezamagesti cu un astfel de limbaj.
    De fapt, la ce biserica esti ?
    dai socoteala cuiva?
    In afara de Dumnezeu….

    • R. zice:

      N-ai vrea sa-ti dea tie socoteala?

    • Alin Cristea zice:

      Nu știu dacă astfel de întrebări necesită răspuns. Aici.

      Ce putem însă observa împreună este că astfel de replici interogative nu sînt eficiente. Cel puțin în cazul meu.

      1. Nu fac eforturi să nu îi dezamăgesc pe oameni.

      2. Dacă știi că sînt la vreo biserică, întreabă biserica care este responsabilitatea EI față de mine (păi nu pe un blog al Pătrățosului, nu mai știu pe care, se punea problema asta, ca biserica să vegheze asupra enoriașilor?).

      3. Dacă erai preocupat într-adevăr de persoana mea, nu ar fi trebuit să mă întrebi lucrurile astea personal?

      4. Dacă nu ești preocupat de persoana mea, atunci la ce folos replica? Orice urechează pe oricine oriunde oricînd oricum pentru orice?

      5. Am mai afirmat pe acest blog: Nu din cuvintele noastre vom fi scoși vinovați sau nevinovați (că de ipocriți sînt pline bisericile, nu-i așa?), ci din atitudinea inimii noastre.

      Acum aș fi pus aici o vorbă mai aspră, gen înjurătură pentru suflețelele mai sensibile, dar dacă vreau să aibă o șansă comentariul ăsta, trebuie să fiu cumințel măcar din cînd în cînd.

      Același,

      Rotundu

    • Marius David zice:

      Înţeleg dezamăgirea, frate Nicu, dar ce rost au întrebările?

      • mz zice:

        Domnule Alin Cristea la punctul 3 de mai sus … cand aveti un asemenea limbaj pe un blog public, in cazul asta de ce va asteptati sa fiti confruntat in mod personal ?

        Poate ati jignit mai multe persoane decat ati intentionat.

  16. Alin Cristea zice:

    Titulescu a greșit?

    Eu am adăugat precizarea referitoarea la Thymos.

    Să nu dăm vina pe el.

    Dar dacă nu de Thymos e vorba, atunci sînt ros de întrebarea: De ce a greșit Titulescu?

    • Marius David zice:

      1. Titulescu a greşit! Citeşte afirmaţia lui în contextul istoric ce a urmat. „Fă-ţi temele”, vorba cuiva. „Eu nu sînt ghişeu” pentru informaţii istorice care sînt la îndemînă mai ales acum, trăiască şi să se întărească internetul 🙂
      2. Ai greşti cu Thymos de la bun început, dar n-are rost să te conving eu. Diferenţa dintre noi este că tu ai cules citate despre Thymos (unele care operează o resemnificare a ideii, este o confiscare a ideii antice şi o retranspunere), eu ştiu greaca şi contextele iniţiale în care apare termenul. De aici diferenţele de metodă în operaţia noastră.
      3. Ai greşit metodologic, făcînd acel amestec de citate, dar am chestii mai importante de făcut decît să încerc să corectez pe cineva care se încăpăţînează în ignoranţă.

  17. Nicu Oros zice:

    mda, nu au nici un rost/

    R. nu mie trebuie sa imi dea socoteala. Dar cuiva cred ca trebuie sa dam socoteala. Cred ca biserica locala are si rolul acesta.

    Acum intelegeti de ce am pus intrebarile.

    Nu vreau sa „mi-l pun pe cap” pe Alin. Pe Alin il stiu de cand eram studenti.
    Am discutat de multe ori si personal cu el.
    Mi se pare ca omul acesta intrece masura cu modul lui de a vorbi impotriva fostilor profesori, pastori…

    Cam atat !!!

    • Marius David zice:

      ţi se pare? Este sigur… nu-i vorba de foşti profesori, pastori… este vorba de oameni în general.
      Vorba cîntecului,

      Nicio zi nu este tare,
      fără o mică frustrare!

      Azi şi-a luat doza! 🙂

  18. Nicu Oros zice:

    Aline,
    la fel pot sa zic si eu…
    daca erai interesat de persoana mea imi scriai sau vb cu mine personal.

    Hai, sa ne oprim aici.
    O zi binecuvantata.

  19. Pingback: Pumnul lui Băsescu (şi totuşi a lovit) | Marius Cruceru

  20. Pingback: Ponta – adjectiv | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.