În următoarea sesiune din cadrul serilor Iris, după ce am explorat Cîntarea Cîntărilor propunînd o altă cheie hermenutică de interpretare pentru ceea ce ne-a părut a fi mai degrabă cînt de jale decît o celebrare a dragostei romantice, vom încerca să căutăm din nou dragostea începînd cu Geneza şi sfîrşind cu 1 Corinteni 13.
Foarte simpatic anunţul lui Beni! 🙂
A propos… varianta video a sesiunii trecute este deja on line.
Există în Scripturi dragostea romantică sau aceasta este o creaţie a modernităţii?
Ce înseamnă dragostea romantică? Putem imagina şi o altfel de dragoste între doi tineri care doresc să se căsătorească?
Oare nu sîntem rodul unei paradigme înşelătoare, ale unor modele de gîndire false din moment ce Scriptura nu ne prea oferă modele de „îndrăgostiţi”?
Oare nu aceste modele preluate din literatura „romantică” şi din filmografia telenovelistică reprezintă parte din cauzele pentru care atît de multe căsnicii încep cu dragostea romantică, dar sfîrşesc repede în divorţ?
De ce sînt atît de multe divorţuri (unii spun că deţine recordul) în cea mai romantică ţară din lume, Franţa?
Putem imagina dragostea romantică la bătrîneţe între proteze dentare şi riduri? Chelie şi celulită?
Există vreo soluţie să exilăm dragostea din perioada de curtare şi să o alungăm şi spre restul căsniciei?
De ce vorbim acum despre dragoste romantică?
Pentru că am observat cîteva lucruri:
Că dragostea eternă durează cîteva luni
Că, după promisiunea de aduce luna de pe cer, imediat după căsătorie aceeaşi bărbaţi nu mai sînt în stare să ducă gunoiul.
Că, după ce le-au ocupat vazele cu buchete de flori prietenelor, acum, devenite soţii, le aduc cadouri chestii de bun comun, cum ar fi beţe de pescuit… că „uite, dragă ce am cumpărat pentru următoarea noastră ieşire romantică… „, „ah, nu vrei să mergi, păi lasă că merg cu Gigi… păcat că refuzi cadoul meu”
Că după ardentele întîlniri romantice de la cofetării, restaurante, conform bugetului, după căsătorie, aceeaşi juni devin extrem de mofturoşi în faţa rezultatului unui efort de 3 ore în bucătărie.
După graţioasele şi prelungit sărutările focoase, aceeaşi se întorc cu spatele, după ce îşi vor fi satisfăcut nevoile … sufleteşti legate de relaţia de cuplu.
Ce s-a întîmplat cu dragostea noastră?
Cum ne putem salva iubirea?
Acestea sînt întrebările la care vom încerca să răspundem duminică seara, la ora 18, la întîlnirea de tineret de la Iris…
Marius Cruceru 
acum am văzut:
învăţămîntul românesc este romantic
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/manifest-impotriva-cultului-genialitatii
da :))) nicio profa de romana nu recunoaste ca Eminescu a fost un destrabalat 🙂 ci sustin cu infocare ca „a murit rapus de geniu” :))
poi cand se termina totul..si intervine obisnuita.. inseamna ca aia nu era dragoste,era pasiune doar.. nu?
are vreo importanta cum a fost Eminescu? de ce ar trebui dezbatuta aceasta problema la ora de romana?
de ce nu? de ce e aproape divinizat?
aproape… n-ai auzit că, dacă nu eram atenţi, erau să-l scape-n calendar?
Romantica, in sensul dat in zilele noastre cuvantului, nu cred ca exista: numai norisori, inimioare si Strauss in background. MEREU sunt (daca nu intre cei doi, atunci intre ei si cei din jur) probleme, griji, efort, decizii de luat, obstacole, defecte, compromisuri ce trebuie facute intr-o relatie…
Dragoste, in realul ei sens, e cu totul altceva decat ceea ce viseaza omul modern cand aude cuvantul. O descoperim cu adevarat pe masura ce Il descoperim pe Dumnezeu. Doar El e Dragostea! 🙂
Plus ca, daca in dragoste (adevarat dragoste!)nu ar fii nimic de suferit, rabdat, etc, daca dragostea ar fii puf si perne, atunci minunatul text din Noul Testament ar avea sens?
Dupa ce am citit postul d-voastra mi-am adus aminte ca am vazut candva doi batranei. El i-a dat ei un buchet de ghiocei. Fata ei s-a luminat; l-a sarutat usor pe obraz, si-au dat mana unul celuilalt si au pornit agale la plimbare. I-am privit pana cand au iesit din campul meu vizual. Mi-a placut. 🙂
Dragoste romantica – nu, romantism in dragoste – da.
uite ce am primit de la doamna mai in virsta
http://www.resursecrestine.ro/editoriale/56893/aniversare-%C3%AEn-apus
Frumos ! 🙂
Cîntările?
Citind ce a scris Cristina mi’am adus aminte de o situaţie asemănătoare. Eram în autobuz grăbită spre facultate, în jurul meu oameni mulţi şi ei grăbiţi spre alte locuri. În faţa mea doi bătrânei unul lângă celălalt discutau paşnic. Ea vorbea, iar el încântat o asculta. La un moment dat ea a trebuit să coboare şi s’a dat jos de pe scaun apropiindu’se de uşă după ce şi’au luat rămas bun. Când mai erau câţiva metri până la următoarea staţie el s’a întins de pe scaunul lui şi şi’a pus mâna peste a ei pentru câteva momente, surprinzând’o. S’a întors spre el şi doar l’a privit, cu zâmbet în ochi. M’am ruşinat când am văzut ..de parcă am privit un sărut. A fost un moment intim în îmbulzeala aceea şi cu toată graba de dimineaţă am şoptit Tatălui: „Doamne.. şi mie te rog.”
Hmmm. Da!
Draga Marius David, iti multumim din nou pentru seara de aseara si dupa parerea mea a fost una dintre cele mai bune seri.
Toata lumea a fost socata de miniconcertul de chitara, chiar un baiat care este student la conservator mi-a spus ca ultimele doua bucati nu sunt de amator. Felicitari! Poate ca ma repet, dar totusi cand ai timp de atatea? 🙂
Pacat ca nu ai cantat toata melodia Romantei anonime!!!!! De ce!!!! Au fost fete langa mine care au oftat adanc de tot 🙂 🙂
Ai folosit foarte bine exemplificarea muzicala, dar totusi am auzit-o parca pe Anca Ciora la sfarsit ca ultima bucata este cea mai pasionala dintre toate. De ce ai spus ca este un compromis intre bucata romantica si cea clasica?
Cum explici alegerea ultimei bucati? Cum se numea autorul?
Am vrut sa te intreb si aseara dar vorbeai cu bassistul: cum era numele concertului si al violoncelistei de care ai amintit?
Sunt curios cum salveaza baietii de la video si audio momentele in care nu am mers microfonul si cand a luat foc lumanarea 🙂
draga Clou Jan,
nici nu ştii cît de mult mă împovărează comentariile voastre in acest sens. Bine că mă ajută unii să rămîn cu picioarele pe pămînt.
1. chiar m-am simţit bine cîntînc, sînt unele dintre preferatele mele.
2. da, cred că am vorbit cu el la sfîrşit, dacă este vorba de contrabassist. Sper ca în sesiunea următoare să cînte cu grupul lui, dar poate tu ai vorbit cu altcineva.
3. cînd am timp? Chitara este la partea de „odihnă şi tratament”. Mai învăţ cîte o partitură nouă, dar foarte greu. timpul 🙂
4. Îmi pare rău din cauza întreruperilor am fost foarte stresat de timp. N-am vrut să mai păţesc ce am păţit in urmă cu două luni, cînd nu mi-am terminat prelegerea. Promit să o cînt în întregime data viitoare numai este dacă este musai şi dacă va fi timp, dar mai bine ceva religios… nu? De ce să ofteze fetele din nou! Mai bine ceva spre lauda Domnului.
5. Anca are dreptate, tocmai de aceea am ales bucata. Am discutat şi cu dînsa. Ultima bucată simbolizează sinteza. Noi nu trebuie să alungăm pasiunea. Să luăm şcoala clasică, bachiană, echilibrul şi măsura, soluţiile armonice, dar cu pasiunea curată. Cele trebui bucăţi ar oglindi cei trei termeni, amor, iubire, dragoste… Dragostea are aria semantică cea mai întinsă, aşa cum explicam.
6. Ultima bucată se numeşte Andreina, este din Suita Venezueleană de Antonio Lauro, cred că este dedicat sorei lui. Am cîntat asta sorei mele acum după ce i s-a născut un copil cu sindromul Down. Şi sora mea o cîntă foarte bine şi ea a studiat chitara clasică tot cu Babii. Cîntecul acesta mă leagă foarte mult de sora mea, dar următorul valsul numarul 3 din suita este dedicat nepoatei lui LAuro, NAtalia. Ghici? Natalia o cheamă pe soţia mea. Ei, înţelegi de ce mă simt aşa acasă în Suită?
7. Concertul pentru Violoncel de Elgar. Jaqueline de Pre. Găseşti totul aici https://mariuscruceru.ro/2010/03/08/jaqueline-du-pre/. Numele „iubitului” este Daniel Barenboim.
Asta sînt curios şi eu… să vedem cum salvează acele momente 🙂
multumesc de cuvintele bune
Ultimele doua seri de tineri le-am ascultat prin telefon. In coltul nostru de lume nu avem internet decat foarte rar si foarte limitat. M-am hranit din cuvintele ce au venit prin dumneavoastra. Ele ne sunt de mare folos duhovnicesc, mie si lui daniel. Starea fizica nu imi permite sa calatoresc prea mult cu masina. Mi-ar fi placut sa fiu acolo. Mai e o luna si ceva pana ar trebui sa vina pe lume primul nostru copil. Cateodata jertfa pare prea mare, prea grea.. Predicile dumneavoastra ne amintesc si ne incurajeaza sa pasim spre bucuria cerului si nu spre implinirea poftelor firii, care duc la moarte. Dumnezeu lucreaza prin dumneavoastra la zidirea noastra. Ii multumim pentru asta.. Ii multumesc ca prin oameni ca dumneavoastra ne ajuta sa tinem inima sus, sa nu deznadajduim cand lumina e umbrita de temeri, ingrijorari, lacrimi, sa pasim mai departe pe drumul ce l-am ales, sa nu abandonam lupta…
draga Andreea, este foarte emoţionant ce spui tu şi îmi creează o mare mare mare responsabilitate.
Ben tocmai mi-a spus că au fost peste 100 de oameni on line, faţă de cei care erau în sală. La un moment dat am văzut un telefon mobil proţăpit sus, dar nu mi-am imaginat că cineva poate să apeleze numai pentru a transmite mai departe acasă ceea ce se discută acolo.
Dacă este aşa, atunci ai un soţ extrem de romantic 🙂
Îmi pare rău atum că nu a fost şi mai bine, efortul vostru mă copleşeşte şi mă sperie în acelaşi timp.
Să ne rugăm ca micuţul să păsească cu bine în Valea Plîngerii (acest pămînt). Pînă acum calcă cu picioarele tale.
🙂 Sotul meu a fost acolo de data asta si a vrut să ma sune el sa ascult predica. Problema e ca din biserica nu se aude prea bine, se aud zgomote, baraituri. Am gasit o varianta mai buna luna trecuta. Atunci a ramas si Daniel cu mine. Am rugat-o pe sora mea sa deschida transmisiunea live si a lasat telefonul langa boxa calculatorului. S-a auzit foarte clar. Am facut la fel si acum :). Nevoia pune in miscare creativitatea..
așa cum îți spuneam COPLEȘITOR
Pingback: “Îndrăgostiţii în papuci…. ” sau Despre iubire şi credinţă (Serile Iris, sesiunea VI) | Marius Cruceru
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru