Urmează să ne vedem din nou duminică. Am rămas totuşi restant cu un text excelent, din care n-am mai avut timp să citesc data trecută, cînd am încercat să „distrugem” ideea de dragoste romantică.
Este un text intitulat „Un gînd rapid despre iubire” de Andrei Pleşu. Vezi tot articolul AICI.
Iată pasajul la care mă gîndeam:
Îndrăgostiţii, îndrăgostiţii dintotdeauna şi de pretutindeni, nu pot evita să-şi sistematizeze euforia – mai ales la începutul relaţiei lor – prin trei propoziţii de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1) Ne vom iubi veşnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărţi niciodată“, „Nu-mi mai pot imagina viaţa de-aici înainte fără tine“ etc.) 2) Parcă ne-am cunoaşte dintotdeauna (cu variante: „Sîntem făcuţi unul pentru altul“, „Am fost programaţi de la începutul lumii să ne întîlnim“, „Eşti dintotdeauna perechea mea, jumătatea mea“) şi 3) Iubirea noastră e unică („Trăim ceva rarisim, fără precedent, fără comună măsură cu iubirile altor cupluri“). Dacă nu te-ai auzit niciodată proferînd măcar unul din aceste trei „absoluturi“, n-ai fost niciodată cu adevărat îndrăgostit. Faptul că i-ai auzit şi pe alţii vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine şi cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvenţional, ireductibil.
Duminică, 23 mai, la ora 18.00, ne întîlnim din nou în cadrul Serilor Iris (se pare că toate aceste trei serii (patru?) de seri Iris, se vor intitula “cu I(i)risul deschis … spre Lumină“, voi reveni asupra conceptului, dacă este neclar):
Vom încerca să ne răspundem la următoarele întrebări:
1. Cum ne îndrăgostim?
2. Care este “mecanismul” îndrăgostirii?
3. Dorim să ne îndrăgostim sau pur şi simplu “cădem” în dragoste (“falling in love”)?
4. Ce rol are voinţa în “îndrăgosteală”? Nu este mai corect să spunem “m-am îndrăgostit” (am vrut, am dorit asta)?
5. Oare greşim dacă luăm bisturiul psihologiei şi analizăm dragostea?
6. Există vreo relaţie între mistică şi dragoste, între “amor” şi viaţa de credinţă? Se spune că oamenii credincioşi nu au probleme în dragoste? Nu este oare un mit?
7. Ca să iubeşti pe cineva trebuie să crezi în persoana respectivă sau să ai încredere în… ?şi
8. Putem imagina o dragoste „pe viaţă”?
9. Sîntem în stare să iubim „unic”?
10. Iubirea scade cu vîrsta sau ne putem imagina o iubire în „crescendo”?
Alte întrebări vor urma acestora.
Aceasta este penultima seară din această serie? În iunie vom încheia studiul “Şi cei doi vor fi un singur trup… “
Idei pentru ce ar putea urma?
Marius Cruceru 
Joshua Harris, autorul „I kissed dating goodbye” se intreba de ce nici un autor de literatura romantica nu are curajul sa-si imbatraneasca eroii.
Cu toate acestea, „pana cand moartea ne va desparti” – in 1900 in SUA speranta de viata pentru barbati era de 47 de ani. In Roma clasica e estimata la 28 de primaveri.
Pentru casniciile-maraton de astazi cu termen de expirare de 70-80 de ani, oare avem nevoie de mai putina sau mai multa infuzie de romantism?
Daca e sa fim sinceri, in era noastra, spre deosebire de alte perioade istorice, in afara de momentele de afectiune, un barbat nu mai are cu adevarat nevoie de o femeie, si nici invers.
Intr-o epoca in care o femeie se poate intretine singura linistit si un barbat isi poate vedea de cariera fara probleme, o pledoarie pentru o casnicie din ratiuni pragmatice plantata in sol Agape nu mai pare prea convingatoare.
Daca nu avem nevoie de momente de romantism, de ce n-am creste singuri, fara sot sau sotie, ramanand conectati tot la Dumnezeu?
Apropo, s-ar putea sa va vizitez Duminica asta la Iris.
Am revazut primele sesiuni Iris pe tema aceasta si imi dau seama ca poate nu am plasat chestiunea din cea mai potrivita perspectiva.
Cred ca mi s-a raspuns destul de bine nedumeririlor mele in materialele dedicate serilor Iris.
Mulţumesc de înţelegere!
Tocmai am observat ca tema imbatranirii eroilor literari apare in sesiunea 3. Joshua Harris are un punct asemanator intr-un seminar, dar se prea poate sa va fi parafrazat pe dumneavoastra in primul comentariu. 🙂
să-mi dai şi mie locul în care m-a citat, face bine la CV 🙂
Am auzit de asta.
Draga Midnight?
ai cumva un număr de telefon?
Am si telefon, si electricitate. De toate.
Vi l-as trimite pe mail, dar nu gasesc nicaieri vreo sectiune de contact.
Asa ca o sa va rog sa-mi dati un mesaj pe contact@chrisgraphix.com si de acolo se rezolva.
da, te voi contacta eu sau scrie pe marius punct cruceru arond gmail punct com
frate marius…daca sesiunea trecuta am vazut-o cand a fost postata pe net, dupa aproape o luna,oare asta ar fi posibil sa o primesc mai repede? 😀
să vedem ce se paote face. Ai pile, din cîte se vede 🙂
am? :)) eu am vrut sa vin duminica in cluj…:D pe urma am vazut ca de fapt,a fost in 23 nu in 30…
da, este a patra duminică din lună, luna aceata a avut 5 duminici. S-au mai păcălit cîţiva!
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru
Pingback: Îndrăgostiţi în papuci, un bou încălţat « La patratosu
Am cautat pe vimeo sesiunea VI si nu am gasit-o. Este sesiunea VII , trecuta cu denumirea „sesiunea VI”. Aveti cumva , macar o inregistrare?:)
cred ca aceea nu este on line din păcate.
dar o recuperăm noi
Incă aştept. Sper să apară! Chiar mă interesa subiectul!:)
Da, să văd poate fac rost de propriile înregistrări!
🙂 Aţi reuşit ceva? încă aştept
Ați găsit înregistrarea? Aș dori tare mult să o pot vedea.
Pace frate Marius,
recent am descoperit si ascultat seria „Si cei doi vor fi un singur trup” pe vimeo insa sectiunea a sasea nu am gasit-o. Va rog mult daca e posibil sa ma ajutati sa fac rost de ea – chiar ma intereseaza subiectul.
As vrea sa va multumesc pt aceasta serie de predici – a fost o mare binecuvantare pt sufletul meu.
Fiti binecuvatat!
Astept cu mare interes raspunsul dumneavoastra.
Da, voi contacta biserica să văd daca are sesunea inregistrată sau s-a pierdut
Multumesc mult pt raspuns.
Ar fi o adevarata bucurie sa pot avea acces la sesiunea respectiva.
Mult har