Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
abia astept seara de duminica! :p
vine mai repede decît vreau eu!
a venit si a plecat deja fara sa ajung si eu :-<
oare cum as putea sa ascult predica fara sa trebuiasca sa astept inca o luna pana se pune pe site? 😀
Cine?
Stai că încerc să ţi-o trimit în format audio, dacă voi putea să o descarc.
🙂
Traducerea RONT
1 Corinthians 13:1 De aş grăi în limbile omeneşti,
şi Îngereşti,
iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2 Şi de aş avea prorocie,
şi de aş şti toate tainele,
şi toată ştiinţa,
şi de aş avea toată credinţa, cât să mut şi munţii,
iar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
3 Şi de aş împărţi toată avuţia mea,
şi de aş da trupul meu să îl arză,
şi dragoste nu am,
nici un folos nu îmi este.
4 Dragostea îndelung rabdă,
dragostea se milostiveşte,
dragostea nu pizmuieşte;
dragostea nu se semeţeşte,
nu se trufeşte.
5 Nu se poartă cu necuviinţă,
nu caută ale sale,
nu se întărâtă,
nu gândeşte răul.
6 Nu se bucură de nedreptate,
ci se bucură de adevăr.
7 Toate le suferă,
toate le crede,
toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă.
8 Dragostea nici odinioară nu cade.
Şi ori prorociile de vor lipsi,
ori limbile de vor înceta,
ori cunoştinţa de se va strica.
9 Pentru că din parte cunoaştem,
şi din parte prorocim.
10 Iar când va veni cea desăvârşit,
atunci cea din parte se va strica.
11 Când eram prunc ca un prunc grăiam,
ca un prunc cugetam, ca un prunc gândeam;
iar dacă m-am făcut bărbat am lepădat cele prunceşti.
12 Că vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură (în chip întunecat),
iar atunci faţă către faţă; acum cunosc din parte,
iar atuncea voi cunoaşte precum şi cunoscut sunt.
13 Şi acum rămâne Credinţa, Nădejdea, Dragostea, aceste trei;
iară mai mare decât acestea este Dragostea.
IAtă şi textul grecesc:
1Co 13:1 ᾿Εὰν ταῖς γλώσσαις τῶν ἀνθρώπων λαλῶ καὶ τῶν ἀγγέλων, ἀγάπην δὲ μὴ ἔχω, γέγονα χαλκὸς ἠχῶν ἢ κύμβαλον ἀλαλάζον.
1Co 13:2 καὶ ἐὰν ἔχω προφητείαν καὶ εἰδῶ τὰ μυστήρια πάντα καὶ πᾶσαν τὴν γνῶσιν, καὶ ἐὰν ἔχω πᾶσαν τὴν πίστιν, ὥστε ὄρη μεθιστάνειν, ἀγάπην δὲ μὴ ἔχω, οὐδέν εἰμι.
1Co 13:3 καὶ ἐὰν ψωμίσω πάντα τὰ ὑπάρχοντά μου, καὶ ἐὰν παραδῶ τὸ σῶμά μου ἵνα καυθήσομαι, ἀγάπην δὲ μὴ ἔχω, οὐδὲν ὠφελοῦμαι.
1Co 13:4 ῾Η ἀγάπη μακροθυμεῖ, χρηστεύεται, ἡ ἀγάπη οὐ ζηλοῖ, ἡ ἀγάπη οὐ περπερεύεται, οὐ φυσιοῦται,
1Co 13:5 οὐκ ἀσχημονεῖ, οὐ ζητεῖ τὰ ἑαυτῆς, οὐ παροξύνεται, οὐ λογίζεται τὸ κακόν,
1Co 13:6 οὐ χαίρει ἐπὶ τῇ ἀδικίᾳ, συγχαίρει δὲ τῇ ἀληθείᾳ·
1Co 13:7 πάντα στέγει, πάντα πιστεύει, πάντα ἐλπίζει, πάντα ὑπομένει.
1Co 13:8 ῾Η ἀγάπη οὐδέποτε πίπτει. εἴτε δὲ προφητεῖαι, καταργηθήσονται· εἴτε γλῶσσαι, παύσονται· εἴτε γνῶσις, καταργηθήσεται.
1Co 13:9 ἐκ μέρους γὰρ γινώσκομεν καὶ ἐκ μέρους προφητεύομεν·
1Co 13:10 ὅταν δὲ ἔλθῃ τὸ τέλειον, τὸτε τὸ ἐκ μέρους καταργηθήσεται.
1Co 13:11 ὅτε ἤμην νήπιος, ὡς νήπιος ἐλάλουν, ὡς νήπιος ἐφρόνουν, ὡς νήπιος ἐλογιζόμην· ὅτε δὲ γέγονα ἀνήρ, κατήργηκα τὰ τοῦ νηπίου.
1Co 13:12 βλέπομεν γὰρ ἄρτι δι᾿ ἐσόπτρου ἐν αἰνίγματι, τότε δὲ πρόσωπον πρὸς πρόσωπον· ἄρτι γινώσκω ἐκ μέρους, τότε δὲ ἐπιγνώσομαι καθὼς καὶ ἐπεγνώσθην,
1Co 13:13 νυνὶ δὲ μένει πίστις, ἐλπίς, ἀγάπη, τὰ τρία ταῦτα· μείζων δὲ τούτων ἡ ἀγάπη.
Versiunea latinească
1Co 13:1 si linguis hominum loquar et angelorum caritatem autem non habeam factus sum velut aes sonans aut cymbalum tinniens
1Co 13:2 et si habuero prophetiam et noverim mysteria omnia et omnem scientiam et habuero omnem fidem ita ut montes transferam caritatem autem non habuero nihil sum
1Co 13:3 et si distribuero in cibos pauperum omnes facultates meas et si tradidero corpus meum ut ardeam caritatem autem non habuero nihil mihi prodest
1Co 13:4 caritas patiens est benigna est caritas non aemulatur non agit perperam non inflatur
1Co 13:5 non est ambitiosa non quaerit quae sua sunt non inritatur non cogitat malum
1Co 13:6 non gaudet super iniquitatem congaudet autem veritati
1Co 13:7 omnia suffert omnia credit omnia sperat omnia sustinet
1Co 13:8 caritas numquam excidit sive prophetiae evacuabuntur sive linguae cessabunt sive scientia destruetur
1Co 13:9 ex parte enim cognoscimus et ex parte prophetamus
1Co 13:10 cum autem venerit quod perfectum est evacuabitur quod ex parte est
1Co 13:11 cum essem parvulus loquebar ut parvulus sapiebam ut parvulus cogitabam ut parvulus quando factus sum vir evacuavi quae erant parvuli
1Co 13:12 videmus nunc per speculum in enigmate tunc autem facie ad faciem nunc cognosco ex parte tunc autem cognoscam sicut et cognitus sum
1Co 13:13 nunc autem manet fides spes caritas tria haec maior autem his est caritas
Segond
1Co 13:1 Quand je parlerais les langues des hommes et des anges, si je n’ai pas la charité, je suis un airain qui résonne, ou une cymbale qui retentit.
1Co 13:2 Et quand j’aurais le don de prophétie, la science de tous les mysteres et toute la connaissance, quand j’aurais meme toute la foi jusqu’a transporter des montagnes, si je n’ai pas la charité, je ne suis rien.
1Co 13:3 Et quand je distribuerais tous mes biens pour la nourriture des pauvres, quand je livrerais meme mon corps pour etre brulé, si je n’ai pas la charité, cela ne me sert de rien.
1Co 13:4 La charité est patiente, elle est pleine de bonté; la charité n’est point envieuse; la charité ne se vante point, elle ne s’enfle point d’orgueil,
1Co 13:5 elle ne fait rien de malhonnete, elle ne cherche point son intéret, elle ne s’irrite point, elle ne soupçonne point le mal,
1Co 13:6 elle ne se réjouit point de l’injustice, mais elle se réjouit de la vérité;
1Co 13:7 elle excuse tout, elle croit tout, elle espere tout, elle supporte tout.
1Co 13:8 La charité ne périt jamais. Les prophéties prendront fin, les langues cesseront, la connaissance disparaîtra.
1Co 13:9 Car nous connaissons en partie, et nous prophétisons en partie,
1Co 13:10 mais quand ce qui est parfait sera venu, ce qui est partiel disparaîtra.
1Co 13:11 Lorsque j’étais enfant, je parlais comme un enfant, je pensais comme un enfant, je raisonnais comme un enfant; lorsque je suis devenu homme, j’ai fait disparaître ce qui était de l’enfant.
1Co 13:12 Aujourd’hui nous voyons au moyen d’un miroir, d’une maniere obscure, mais alors nous verrons face a face; aujourd’hui je connais en partie, mais alors je connaîtrai comme j’ai été connu.
1Co 13:13 Maintenant donc ces trois choses demeurent: la foi, l’espérance, la charité; mais la plus grande de ces choses, c’est la charité.
Cum cine?conferinta :d
vai..ar fi minunat daca as putea sa o primesc :d va multumesc
stai sa ajung acasa.
astept 🙂
sa ajung acasa
ati ajuns acasa? 😀
nu încă 🙂
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru
1. Korinther
Das Hohelied der Liebe
13 1 Wenn ich mit Menschen- und mit Engelzungen redete und hätte die Liebe nicht, so wäre ich ein tönendes Erz oder eine klingende Schelle. 2 Und wenn ich prophetisch reden könnte und wüsste alle Geheimnisse und alle Erkenntnis und hätte allen Glauben, sodass ich Berge versetzen könnte, und hätte die Liebe nicht, so wäre ich nichts. 3 Und wenn ich alle meine Habe den Armen gäbe und ließe meinen Leib verbrennen und hätte die Liebe nicht, so wäre mir’s nichts nütze.
4 Die Liebe ist langmütig und freundlich, die Liebe eifert nicht, die Liebe treibt nicht Mutwillen, sie bläht sich nicht auf, 5 sie verhält sich nicht ungehörig, sie sucht nicht das Ihre, sie lässt sich nicht erbittern, sie rechnet das Böse nicht zu, 6 sie freut sich nicht über die Ungerechtigkeit, sie freut sich aber an der Wahrheit; 7 sie erträgt alles, sie glaubt alles, sie hofft alles, sie duldet alles.
8 Die Liebe hört niemals auf, wo doch das prophetische Reden aufhören wird und das Zungenreden aufhören wird und die Erkenntnis aufhören wird. 9 Denn unser Wissen ist Stückwerk und unser prophetisches Reden ist Stückwerk. 10 Wenn aber kommen wird das Vollkommene, so wird das Stückwerk aufhören.
11 Als ich ein Kind war, da redete ich wie ein Kind und dachte wie ein Kind und war klug wie ein Kind; als ich aber ein Mann wurde, tat ich ab, was kindlich war. 12 Wir sehen jetzt durch einen Spiegel ein dunkles Bild; dann aber von Angesicht zu Angesicht. Jetzt erkenne ich stückweise; dann aber werde ich erkennen, wie ich erkannt bin.
13 Nun aber bleiben Glaube, Hoffnung, Liebe, diese drei; aber die Liebe ist die größte unter ihnen.
Da, Susi, 1 Cor. 13 în germană. Frumos!
Sună bine, dar nu se poate cînta 🙂
Ms! Mi-a fost de ajutor! 😀
ma bucur!
Pingback: Si cei doi vor fi un singur trup – Sesiunea V – Marius Cruceru | Cine citeşte să înţeleagă!