Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
… etc.
Marius Cruceru 
Este pentru prima data cind am constientizat diferenta dintre relax si odihna. Am stiut totdeauna ca am un neinteles la capitolul asta. „Food for thought”…
da, mare diferenţă, ce nu înţelegem noi este ce spune Domnul cînd afirmă „nicio iotă din Lege nu va trece”. Principil odihnei de Sabat rămîne şi nu doar simbolic, odihna mîtuirii.
Ne facem o teologie care să ne permită să ne facem trecburile şi duminica.
Asta-i problema!
In afara subiectului 😦
Daca credeti ca blogul Romaniaevanghelica reprezinta o rusine pentru evanghelici si nu numai, luati atitudine.
Popularizati Romania Evanghelica cu linkul: http://rominiaevanghelica.blogspot.com/
Ideea este a unui blog care isi respecta denumirea fara a fi folosit pentru “meciuri” personale.
Multumesc ca imi dati voie sa fac cunoscut acest mesaj cititorilor blogului dvs.
draga Claudiu, iti bati capul degeaba si iti consumi energiile aiurea.
Romania Evanghelica si-a cistigat deja locul meritat. Patratosu si mort face la fel de multe accesari ca Romania Evanghelica. Concluzia: este printre blogurile moarte. Daca nu blog cu 40 de postari intr-o zi nu aduna mai mult de citeva sute de accesări, merită lăsat la odihnă.
Acest război nu are miză şi toată agitaţia asta îţi face rău mai mult ţie.
Oameni ca Alin Cristea se hrănesc din conflict. Este ca şi cum ar încerca cineva să spună că Bastrixul nu reprezintă teologii şi teologia ortodoxă. Este tautologică o asemenea demonstraţie. Este la fel în cazul Rromînicii revan-belicoase (revanşarde şi belicoase..). Nu te teme! Mulţi au ajuns deja la concluzia că acest blog-salată de informaţii şi excreţii personale nu-i reprezintă.
Altfel cum îţi explici succesul lui Creştin Total şi Ştiri creştine?
La „vechimea” pe care o au România Evanghelică şi Rotundu prin blogosferă ar fi trebuit să treacă de cel puţin 500.000 de accesări.
Stai calm şi lasă România Evanghelică la Cimitirul de Bloguri, nu te mai chinui să dezgropi morţii aiurea.
Multumesc pentru raspuns.
sper să îți fie de folos și să te liniștești, lasă proiectul România Evanghelică, brandname/ul acela este insalvabil,
te lupți degeaba.
Dihotomia aceasta intre duminica/frati, surori/odihna si blogaritul/interactiuni cu studenti/oameni necunoscuti este o alegere personala sau o considerati un model mandatat de Scriptura?
nu, nu este o alegere personală, cel puţin aşa cred eu.. vezi ce am scris şi în alte răspunsuri
1. Cum interpretezi… „nicio iotă din Lege … nu va trece”
2. cum înţelegi tensiujnea dintre lucrare-celebrare, acţiune-contemplare? Ar trebui să existe o asemenea reflectare a ritmului pe care Însuşi Dumnezeu Şi L-a impus şi în viaţa noastră?
Pai nu are cum sa poarte un mandat de la Scriptura, pentru ca Duminica este ziua in care Domnul Isus a inviat dintre morti. Domnul s-a odihnit dupa scriptura, Sambata, iara duminica a inviat. Faptul ca X se intalneste cu fratii duminica sau sambata nu schimba cu nimic prezenta lui Dumnezeu in locul acela. Dumnezeu a promis ca se va afla acolo unde 2 sau 3 se vor aduna in Numele Lui. Insa, textul spune asa: Deci exista in continuare odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Traducerea corecta mai dinainte a versetului 8 ar insemna cam asa: Astel el hotaraste un nou timp pentru a intra in odihna Sa, Si timpul acela este astazi. Dumnezeu a anuntat acest lucru prin David mult mai târziu, în cuvintele urmatoare: „Astăzi, când auzi glasul Lui, nu va impietriti inimile voastre.
Pavel cu siguranta spune aici ca Dumnezeu hotaraste din nou, mai acorda o sansa pentru a intra in Odihna Sa si nu este vorba de a schimba ziua ci timpul, ocazia.
Si ontopic: Dumnezeu ne cere sa ne odihnim de lucrarile noastre si sa-L lasam pe El sa lucreze.
Sîmbătă, Duminică… uite, pentru păstori lunea este duminică.. acum ne odihnim de unele dintre lucrările noastre. IEri a fost o zi foarte obositoare.
Isus a zis în zi de Sabat: „Tatăl Meu lucrează, Eu de asemenea lucrez.” Se pare ca nu este vreme de stat pentru cei ce vor să calce pe urmele Lui! În acelaşi timp, paradoxul este ca avem o lucrare care încapsulează în sine însăşi odihna … Mare taină!
Dar de la ce este odihna intr-o zi „ca de Sabat”? De la ce ne „odihnim”? Sau, ce inseamna „odihna in Cristos”? In pasajul acela din Evrei Scriptura vorbeste despre „astazi” (cate vreme se zice astazi), cand se refera la odihna aceasta care deasemenea este si in care vom intra.
Sigur, odihna din Evrei este una, odihna dintr-o anumită zi a săptămînii este altceva.
Eu mă refeream la un pricipiu ETERN… uită-te la momentul în care au fost date poruncile.. cred că acolo este vorba de alternanţă muncă-odihnă, activitate-contemplare, lucrare-celebrare, principiu care nu este anulat în Cristos şi în Noul LEgămînt.
Daca ma gandesc la episodul din Ioan 5, cand Domnul Isus vindeca slabanogul, imi dau seama ca odihna pentru omul acela era sa isi ia patul si sa o rupa la fuga. Era cumea ca dupa ce a stat neputincos atatia ani si devine dintr-o data sanatos sa fi ramas in patul lui. Odihna pentru omul acela insemna sa-si ridice patul si sa umble; asta este odihna pe care o ofera Domnul Isus Hristos.
BenO, oare pentru cel chinuit 38 de ani, nu tocmai alergarea aceea era odihna? Asta nu pricepeau fariseii, pasajul este de o ironie cruntă la adresa orbilor şi slăbănogilor spirituali, adevăraţii orbi şi slăbănogi.
citeşte acest pasaj în paralel cu Ioan 9.
Pai asta spuneam si eu, alergatul insemna odihna pentru saracu slabanog care 38 de ani s-a tot „odihnit”, sau s-a relaxat
Genial Domnul Isus in Ioan 9, „tocmai pentru ca ziceti „Vedem” pacatul vostru ramane”. Ma intreb daca a priceput vreunul dintre ei despre ce vorbea El de fapt. Cred ca ei inca se considerau vrednici, implinitori ai legii, curati, cu o „vedere” prea sanatoasa ca sa isi vada „orbirea”
Aici chiar cred ca e foarte ironic Domnul Isus.
Pingback: Protestanţi sau neoprotestanţi?, Ce rost are Duminica?, copiii, sursă de poluare?, noutăţi despre Matia, « La patratosu