Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Un sud american,care „s-a facut” pastor in Romania predica ca a fost strugurele,asa si-a imaginat el,probabil ii placea acest fruct . 🙂
Cred ca de fapt… NU STIM!
de ce strugurele?
ah, deci asta este soluţia… punem fiecare fructul care ne place 🙂
Resping această insinuare în cazul meu ( citeşte comentariul de mai jos ). Mie mi-ar fi convenit de minune ca inocenţa în materie de etică şi civilizaţie să se menţina şi astăzi, probabil ca mitocănia ar fi fost cu adevărat o aberaţie iar bunul simţ ar fi fost cu adevărat un absolut cum tindea să creadă uneori B. Russell.
draga Dyo, intrebarea era adresata indirect pastorului de care amintea Elisa
Putem spune cu exactitate ce pom era. Si cert este ca era un fruct. Iar pomul avea ca nume: „Pomul cunostintei binelui si raului”. Este foarte probabil ca acest fel de pom sa nu fi supravietuit potopului cum nici „pomul vietii” nu a supravietuit. Depozitele de carbuni stau marturie ca inainte de potop erau mai multe feluri de pomi decat sunt acum si o vegetatie cu adevarat luxurianta.
pai tot in pom suntem. cam cu ce pom de azi semana pomul cunostintei? eniuei, stim ca, desi gusturile nu se discuta, fructul era tare frumos la privit, curgea h2o in cerul gurii cand il vedeai. numa’ „intelectualii-aspiranti” mancau din el. O fi fost un mango?
Nu stim cum arata si nici nu ne putem da seama de acest lucru… Daca era mango mie unul la prima inghititura mi-ar fi stat in gat… Este unul dintre fructele cu gustul cel mai ciudat pe care le-am gustat (gust de amestec de piersica cu rasina de brad si pe deasupra si fibros…) nu mi-a placut… Sunt eu cam pretentios recunosc 😦 …
Pomisor pare sa aiba dreptate. Cred si eu ca vegetatia era mult mai bogata.
Chiar am o intrebare din cartea Geneza la care inca mai caut raspuns. Cum de a crescut inapoi vegetatia dupa potop, daca majoritatea copacilor au fost inghititi de noroi? A luat Noe seminte din fiecare copac (si asta darama teoria lui pomisor) sau au fost purtate semintele pomilor pe apele potopului(sau au supravietuit copacii din munti si de-acolo s-a dus samanta)?
Cat despre fructul interzis, ..se pare ca era un fruct „bun de mancat si placut de privit”. Eu cred ca un pepene ar fi fost numai bun de mancat si de privit. Poate ca au luat pepenele si s-au asezat langa un smochin sa manance. E o varianta si asta.
Draga Mihu, eu unul consider ca au fost suficiente semintele pomilor (dupa potot porumbelul aduce o creanga de maslin, de unde a aparut maslinul?) Acum se stie ca plantele produc multe seminte… deci multe sanse pentru a supravietui in caz ca se intampla vre-un cataclism… Apoi mai trebuie stiut ca o data cu potopul s-a schimbat radical si atmosfera si totodata si clima asa ca nu toate plantele care traiau inainte de poptop au reusit sa se adapteze chiar daca ar fi fost luate de Noe pe corabie (cu atat mai mult cu cat pomul despre care vorbim traia doar in eden la mica distanta de pomul vietii si edenul era un loc interzis oamenilor de cand cu caderea, deci Noe nu avea cum sa obtina seminte 😉 ).
Tot n-am înţeles de ce pepene, pentru a mînca un pepene trebuie timp, muncă, să desfaci… un minim de unelte…
Si de un copac…
Eu unul am nevoie de mai mult timp pentru un grapefruit decat pentru un pepene. Mult mai mult timp. Bine-nteles, in cazul in care nu-l mananc pe tot.
Scriptura pare sa sugereze ca … au gustat, au muscat..
Eu am vrut doar sa aduc o idee noua, care sa ne duca departe de mar. Mai gustos mi se pare un pepene, si mai multa curiozitate imi provoaca decat un mar. Pepenele il crapau ei cumva, dar.. bine a zis „ascultarea credintei” ca era nevoie de un copac.
Draga Pomisor, aceiasi intrebare am ridicat-o si eu: „De unde a aparut maslinul?”
Poate ca maslinul a fost pe vre-un deal mai inalt, mai stancos si n-a fost acoperit de noroi. Dar ce facem cu ceilalti pomi si cu florile?
am înţeles, Mihu!
da, ar fi ceva. daca ar exista multi pepeni care sa creasca in copaci. 😉
probabil era un fruct colorat, si placut la vedere, la pipait. poate rodiile sa fi fost fructele cu pricina?
rodiile???? Ai mîncat rodii, Alaxandra? După ce mănînci îmi spui dacă despre asta este vorba.
din rodie nu se poate mușca și este unul dintre fructele la care este necesară o tehnică specială și multă dexteritate ca să le poți mînca fără să risipești.
Plus că este foarte messy…
De fapt chiar inclin sa cred ca rodiul a fost. De ce? Pentru ca unii scolastici evrei spun asta:
http://www.beliefnet.com/News/2005/11/A-Pomegranate-For-All-Religions.aspx?p=2
In magie este un lemn sacru, folosit pentru diverse obiecte ritualice. De asemenea se zice ca are 613 seminte ce ar corespunde celor 613 de Mitzvot (pluralul de la Mitzvah) din Tora.
da, foarte interesant, într-adevăr!
Pomisor cred ca e total gresit sa spunem ca Pomul vietii
a disparut la potop…adica era cu fructe sau era cu fructe datatoare de viata?si cel al cunostintei binelui…asa crezi ca ar face Domnul cu acest”pomi” crezi ca erau „orice pomi”?care dispareau din cauza ploilor ca si ceilalti? de ce nu ne spune Domnul nimic despre asta? ca nu ne e de folos.
Putem sa ne inchipuim fiecare orisice de fapt.
Daca mie imi place cel mai mult „lotusul”cum se numeste in Grecia(un fruct portocaliu ca un mic
dovlecel rotund,care este gustos doar cand devine ca o rosie care a inceput sa se strice,primind si culoarea rosie ,dar este nemaipomenit)
o a scriu ca poate au mancat din lopus,nu? . 🙂
da, este foarte interesanta aceasta ipoteza cu dispariţia la potop…
unii comentatori ai genezei vorbesc pom ca un simbol care stă pentru altceva.
ESte interesant să ne ducem în Apocalipsa la celăllat pom care face roade spre vindecarea tuturor neamurilor
un pom ne-a fost nenorocirea, altul, vindecarea… între cele două coperţi ale Scripturii
Ipoteze pot fi multe. Una care tocmai mi-a venit in minte este asta. Orice pom, are exact atatea radacini cate crengi. Asa ca privindu-l intr-un intreg, are doua coroane, una inspre cer, cealalta in pamant. Iar tulpina e un simplu element de legatura. De-aici puteti trage cate concluzii vreti. In limbile clasice.. ce semnificatii au termenii care se refera la pom si fruct?
eu ma pot uita cind ajung acasa in LXX, la ebraicfa nu ma bag.
Sper sa-ti aduci aminte si sa-mi transmiti si mie.
καὶ εἶδεν ἡ γυνὴ ὅτι καλὸν τὸ ξύλον εἰς βρῶσιν καὶ ὅτι ἀρεστὸν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἰδεῖν καὶ ὡραῖόν ἐστιν τοῦ κατανοῆσαι καὶ λαβοῦσα τοῦ καρποῦ αὐτοῦ ἔφαγεν καὶ ἔδωκεν καὶ τῷ ἀνδρὶ αὐτῆς μετ’ αὐτῆς καὶ ἔφαγον
e foarte interesant!!!!
și a văzut femeia că bun e POMUL de mîncat…. și luînd RODUL lui
punctul focal este pe POM, nu pe fruct.
nu ți se pare interesant?
Banuiam. Asta e motivul pentru care ti-am cerut detalii. Sint multe pasaje in biblie asupra carora am mari indoieli ca sint intelese corect de… respectivii care le folosesc pentru predici.
Corect!
erata LOTUS
Doamna Elisa o intrebare simpla: bun daca nu au disparut unde sunt acum?
Parerea mea este ca momentan a ramas doar „sufletul” din ei. Si vestea buna: in mileniu vom avea pomul vietii din nou: Ezechel 47:12.
…imi imaginez ca mi se da voie sa intru in livada Lui Dumnezeu… Tot felul de pomi, care mai de care mai placuti la privit. Aerul curat, nepoluat…si fiecare pom cu fructele lui distinse; diferite culori, diferite arome…si ahhhh ce mirosuri ademenitoare. Imi lasa gura apa numai cind ma gindesc…
Acuma ginditi-va ca Eva nu era pe atunci interesata de moda. Ce putea sa o intereseze altceva decit mincarea? Si diavolul receptiv…isi ia degraba notite.
Eu cred ca Eva, curioasa ca orice femeie, a gustat din toti pomii care i-a gasit in gradina…pina a ajuns la pomul interzis. Eu cred ca si-a satisfacut toate curiozitatile din plin…si in drum spre un fruct sau alt fruct preferat al gradinii trecea pe linga pomul interzis si de fiecare data curiozitatea ei a crescut pina a devenit o obsesie. Diavolul a asteptat rabdator. S-o fi invirtit Eva mult pe linga pomul ala ca altfel n-avea cum s-o ia diavolul la intrebari.
Nu este doar asta scena caderii in pacat? Nu asa privesc oamenii la lucrurile care le sint interzise? Nu trec pe linga ele in marea graba…ci se opresc doar…sa le contempleze. Nu?
Si stiu ca toata lumea da vina pe Eva…dar…cred ca asa s-ar fi intimplat si cu noi, surorile Evei…dupa o vreme ne-ar fi rapus curiozitatea…sa gustam ceva nou.
Adam i-o fi lasat ei domeniul mincarii; ca e clar ca Eva ii pregatea sa manince…asa a ajuns sa-i dea si din fruct. Probabil ca l-a servit cu multe alte fructe din gradina pina a ajuns sa il serveasca cu fructul respectiv.
Ce-au mincat Adam si Eva in gradina? Nimic care sa semene cu ce aducem noi in plasa de la aprozar. 🙂
Rodica, deci tu spui că ispita fundamentală a Evei a fost lăcomia, ispita gastronimică sau curiozitatea, ispita epistemică?
Eva a fost ispitită la stomac, cu nările şi limba sau la cap, cu neuronii.. .
Nu ştiu exact cum să mă adresez dvs., că dl. Behăit nu aş vrea să vă zic. Pornesc de la asumpţia că sunteţi sincer în căutarea dvs. de răspunsuri şi faptul că veţi avea deschidere şi aplecare şi înspre alte opinii.
În primul rând, vreau să fac nişte observaţii legate de sigla sub care vă prezentaţi şi din care eu am înţeles, „răsfoind” sumar blogul dvs., că se referă la faptul că Glasul Păstorului este doar unul, noi fiind doar nişte behăitori. Fiind absolut de acord că niciunul dintre noi nu avem cum să egalăm Glasul Păstorului, cheia analogiei pe care o găsim în Biblie între oi şi credincioşi, turma Păstorului, nu are nimic de-a face cu behăitul. Desigur, poţi să găseşti, chiar numeroase, exemple de veritabili behăitori, dar trăsătura comună (şi de dorit) a oilor şi credincioşilor este relaţia de ascultare, încolonare după Păstor, urmarea Lui indiferent de context, încredinţaţi că El este capul şi este în control şi nu vrea decât binele (suprem) ”oilor”. (dacă sensul peiorativ al behăitului, pe care eu l-am înţeles, nu a fost cel intenţionat de dvs., îmi cer iertare)
Interesantă interpretarea pe care o daţi episodului edenic, dar conform Bibliei greşită. Biblia este înţesată de tipare care au încercat să traducă realităţi în contexte diferite, să le îmbrace în „carnea” contextelor în care se manifestau. Să afirmi că unul este oglindirea fidelă a celuilalt este greşit, dar poţi să crezi că este transpunerea unei realităţi în esenţa ei. Cu alte cuvinte este o transferare a unei funcţii, nu a unei forme identice.
Acum, să ne reîntoarcem în Eden, la Adam şi Eva. Modelul, tiparul de bază lăsat de Dumnezeu este bărbatul şi femeia sau mai bine zis bărbatul şi femeia lui, aflaţi în relaţie şi părtăşie nemijlocită cu Dumnezeu şi între ei. De la acest tipar original putem deriva celelate tipuri de relaţii umane. Chiar dacă intimitatea ultimă ne este limitată în graniţa vieţii şi a morţii, prin porunci clare, la un singur partener, relaţii profunde şi curate suntem încurajaţi să dezvoltăm cu mulţi semeni de-ai noştri, chiar şi cu cei cu care nu ne asemănăm. Sunt oameni care trăiesc singuri, bărbaţi şi femei, chiar dacă nu şi-au ales în mod intenţionat asta. Pavel vorbeşte chiar despre un dar al celibatului, dar nu toţi singuraticii îl au. Iar acei singuratici, celibatari, majoritatea nu sunt singuri pentru că investesc în relaţii. În revers, poţi să fii chiar foarte singur, în ciuda faptului că aparent stai lângă cineva în cea mai intimă relaţie.
Dar aceşti primi oameni au fost în primul rând in relaţie cu Dumnezeu. O relaţie minunată, în răcoarea zilei printre pomii unei grădini minunate, o relaţie după care tânjim şi acum şi vom tânji mereu până în veşnicii, pentru că nicio relaţie umană nu ne va împlini dorul. Dar se aflau şi în relaţie unul cu celălalt, de completare necesară, că altfel putea foarte bine să-l lase Dumnezeu pe bărbat singur. Nu avea nevoie de femeie ca să întindă mâna după fructe, de vorbit vorbea cu Dumnezeu, iar bebeluşii puteau foarte bine să crească ca fructe în pomul vieţii… (sau putem broda alte variante de domeniul fantasmelor)
Trecând peste natura şi semnificaţia roadelor pomului cunoştinţei binelui şi răului, omul a înfăptuit acolo un act de neascultare, de trădare a încrederii acordate de Dumnezeu, un act de detronare a lui Dumnezeu. Că acest păcat s-ar putea numi sexual, vă contrazice chiar un verset aflat în contextul imediat – Genesa 3:22; dacă ceea ce spuneţi ar fi adevărat, în lumina acestui verset implicaţia obligatorie ar fi că şi în realitatea de dincolo există astfel de relaţii, lucru contrazis în alte locuri de către cuvintele Scripturii.
În loc să luaţi cu mulţumire şi bucurie cadoul pe care vi l-a făcut Dumnezeu, îl transformaţi în mod fals într-un lucru urât, păcătos, o obsesie diabolică. Ca toate lucrurile bune pe care ni le-a lăsat Dumnezeu, putem să-l pervertim şi pe acesta şi să-l transformăm în păcat (şi am făcut-o). Dar într-o relaţie curată, în Domnul, eu nici nu aş vorbi despre relaţii sexuale, sex – cuvinte care sună atât de trivial – realitatea adevărată şi de dorit ar trebui să fie oglindirea acceptării, dăruirii – dragostei – o picătură de esenţă divină. Dumnezeu îl defineşte ca unire!
Cât despre cea mai mare poruncă care ne-a fost lăsată, nu vă opriţi doar la prima parte a poruncii. Domnul nostru în Matei 22:37-40, plus trimiterile pe care le găsiţi la v.39, vă vorbeşte despre acelaşi lucru: a doua poruncă este asemenea celei dintâi, este transpunerea în realitatea pământească a unei realităţi cereşti. Pe Dumnezeu nu-L vedem, pe aproapele nostru da. Pe Dumnezeu Îl simţim într-un mod special şi unic fiecăruia, greu de transpus în cuvinte, pe aproapele îl simţim în mod concret. Ideea de bază este că trebuie să înveţi şi să demonstrezi că poţi să iubeşti, slujeşti, relaţionezi cu aproapele, ca să poţi transpune aceste lucruri pe un alt plan. De fapt, mai corect spus este că aceste planuri se întrepătrund, pentru că ai nevoie de multe ori de putere şi încredinţare în ceva dincolo de tine, ca să poţi iubi, sluji (!) nişte păcătoşi ca tine.
Din ceea ce scrieţi reiese clar că nu înţelegeţi multe alte concepte biblice şi ar lua mult spaţiu ca să vi le lămurească cineva. Nici nu sunt sigură că le-aţi accepta. Vă îndemn să staţi sincer în post şi rugăciune, să cereţi înţelepciune ca să vă puteţi apropia de Cuvânt ca un copil, fără teorii sau filtre preliminare, ca să-l puteţi înţelege şi primi cu adevărat.
stimabile, dvs. aberați.
Vă voi pune la spam.
imi pare rău că respectații mei cititori au avut parte pînă acum de asemenea rele tratamente.
Daca Domnul le-a zis lui Adam si Evei sa manance din tot felul de pomi pe care Domnul I-a facut sa rasara in gradina pe care Domnul o sadise, inseamna ca erau o multime de pomi cu fructe…nu se putea sa se plictiseasca de multimea roadelor, meniul lor a fost mai mult decat imbelsugat!
Cred ca toate soiurile erau in gradina Eden, soiuri pe care azi pamantul nu le mai rodeste! N-au mai rasarit dupa potop si Domnul a vazut ca omul pacatos, nu-i multumit niciodata…intotdeauna vrea altceva, nu-i destul ce-i al lui, e mai bun al altuia, chiar de-i dusman!
Cat despre sigla Apple se gasesc mai multe informatii pe aici:
http://www.edibleapple.com/the-evolution-and-history-of-the-apple-logo/
Multumesc si lui IMar si lui Filip Ologeanu si Cuvintelor Albastre..
un posibil istoric si explicatie al logo-ului: http://www.edibleapple.com/the-evolution-and-history-of-the-apple-logo/
Va spun eu de unde vine sigla Apple, adica mai exact cum a aparut numele firmei. Am invatat asta la cursul de Istoria informaticii. Toate pregatirile pentru deschiderea firmei erau gata, dar nu stiau ce nume sa ii puna. Asa ca directorul a facut un concurs, in care angajatii sa propuna un nume. Vazand ca toti sunt in pana de idei, a zis, „Daca pana la ora X nu imi da nimeni un nume potrivit, eu o numesc Apple” -si asa a ramas 🙂
Fiind vorba de pomul cunoştinţei binelui şi răului, eu cred că fructele ce atârnau în el erau principii etice, norme, şi reguli de conduită. Pot să dau cu presupusul şi asupra primului fruct consumat: lipsa de maniere. În loc ca Adam să fie manierat şi să întindă el mâna pentru a-i oferi fructul soţiei sale, cum procedează un soţ civilizat … se întâmplă pe dos.
De, erau deja căsătoriţi, nu mai trebuia să o curteze şi să fie galant …
@ Dyo :))))) very funny!
pai nici n-ar fi trebuit să se intindă după fruct.
da, erau căsătoriţi pentru că Adam avea pleoape la urechi, stă acolo, dar este absent, aşa cum sînt mulţi bărbaţi care pot privi în gol, prezenţi cu trupul, absenţi cu spiritul… la fel şi Adam..
nu era necivilizat… numai absent
Pe mine m-au învăţat alţii mai civilizaţi că, absenteismul melancolic manifestat când alte persoane sunt de faţă, este tot o formă de lipsă de maniere. E o manevră de evitare extrem de perfidă.
Apropo, Dumnezeu nu spune ca nu aveau voie să atingă fructul şi eventual să-l studieze dpdv pur informativ. Poate că în cazul acesta, „Curiozitatea a omorât pisica” nu ar fost decât o vorbă fără acoperire în practică.
Sau … poate nu.
Erau GUTUI ca alea iti stau in gat cand vrei sa le mananci 🙂 Deaceea barbatii au ,,marul lui Adam ” ca i-o stat in gat gutuia 🙂 Ce culoare ,miros si gust bun au daca stii cang sa le mananci !
o gutuie presupune multă muncă la mîncat şi dacă este bine coaptă…
era un fruct minunat. pe langa ca era placut la privit… deschidea mintea. probabil ca, in cele din urma, omul ar fi gustat din el fara restrictii, daca in prima faza s`ar fi multumit sa asculte rabdator pana cand Domnul i`ar fi dat unda…verde. asta iaste o pilda pentru tot omu` nerabdatoru`
şi tu ce crezi? i+ar fi dat undă verde Domnul… ?
cred ca da. orsicum, la vremea potrivita ne va da toate lucrurile in Hristos. cu pom cu tot. asta in cazul in care nu poftim ce nu ni se cuvine, asa cum au patit evreii in pustie. (vedeti ce afirma si cartea Evrei in acest sens)
ne-a dat deja toate lucrurile în Cristos… problema este numai … TIMPUL
Cred ca „pomul cunsotintei binelui si raului” era un pom unic, daca pot sa-i spun asa. Nu cred ca a mai existat un pom asemenea lui si nu cred ca mai exista. Putem doar presupune ce pom era, ce roade facea, etc. Oricum pe mine, in procesul mantuirii , sa stiu „marca” pomului nu m-ajuta prea mult.
Ca si o gluma : cred ca se stie care a fost pomul vietii ! Zilele trecute vorbind cu cineva imi spunea ca in USA la Coca Cola i se spune : apa …. vietii. Sa fie cumva arborele de Cola, pomul vietii ? :)) :))
Arborele de coca, nu de cola…. coca este subanţa vegetală…
da, foarte interesantă ideea cu supravieţuirea în Haiti sub dărîmături cu coca cola.. mai mare cadou nici nu se putea pentru compania care se află acum în pierdere.
ar trebui să dea o donaţie substanţială pentru cei din Haiti..
Intamplator ambii pomi exista: si cola ( http://en.wikipedia.org/wiki/Kola_nut ) si coca ( http://en.wikipedia.org/wiki/Coca ). De aici si numele Coca-Cola…
da? uite asta nu am stiut, multumim de informatie!
Scuze, daca te-am corectat in nestiinta…
Rodica ,de ce spui ca Eva ii pregatea mancarea?nu aveau aragaz,nici oale in Eden,doar intindeau mana si gata masa . 🙂
Oricum Adam nu era prea barbat,a acceptat prea usor ceea ce a primit . 🙂
si mai ales a utat de ceea ce Dumnezeu le-a poruncit!
Asta este supararea familiilor azi,chiar crestine,ca barbatii prea asculta de femeie. 🙂
nu reusesc sa fie ei capul in familie,de la Adam li se trage . 🙂
ok, Marius…nu am zis ca lacomia a fost motivul caderii in pacat (am zis doar ca in lipsa modei, alt domeniu vast de ocupatie a fost mincarea – ca daca era imbracaminte, ar fi gasit-o diavolul pe Eva poate…la mall).
Cred ca in primul rind neascultarea a fost motivul. Si faptul ca odata ce ni se interzice ceva, curiozitatea tot acolo ne mina. Poate daca ne interzicea alt pom am fi facut exact la fel. Spune „nu” unui copil si tot acolo ai sa-l gasesti. Cred ca este in natura noastra de-acuma pacatul neascultarii(caci in pacat m-a nascut mama mea).
Putea fi acolo orice altceva care le-a fost interzis. Diavolul ne cauta in domeniile care ne plac ca sa ne prinda cu ceva.Dar curiozitatea…si vesnica nemultumire cu ceea ce avem ne duce … ! Ce-o fi acolo? De ce nu?
De ce nu vine diavolul la unul caruia nu-i place alcoholul sa-l imbie sa bea? In primul rind, ala n-o sa stea pe linga butoiul cu prune, in mod sigur. Diavolul ne cauta in ceea ce ne place , transforma acel ceva in pacat si apoi ne lasa falimentati de cele mai multe ori fara sa mai putem folosi acel lucru nici cit a fost ingaduit inainte…ne fura cu asa o nerusinare si de drepturile ce le aveam…
Cei doi nu s-au mai putut bucura de gradina si au fost dati afara…alcoholicul nu se mai poate bucura din cind in cind de un pahar de vin, pentruca nu se poate oprii…familiile nu se mai pot bucura de ceea ce era o binecuvintare pentru ei inainte…din cauza divortului…etc.
…………
Elisa…cind scrie acolo ca Eva i-a dat sa manince…eu zic ca arata ca Adam era obisnuit cu treaba asta, ca Eva poate ii daduse sa mai guste de multe, multe alte ori din fructele din gradina. Omul absent ia si maninca…Pentru mine pare un gest al obisnuintei…Si poti pregati o salata de fructe in carcasa unei lubenite…ce alt tacim mai de soi? Este chiar trandy, la moda !!!
Cei doi au inventat o groaza de lucruri in Eden ( de ce nu si un tacim?). Ca trebuie sa fi fost de o mai mare capacitate intelectuala decit oamenii zilelor noastre in al caror DNA poarta pacatele generatiilor dinaintea lor, care beau o apa obosita si poluata si cu istoria lumii inscrisa in cristalele ei si care respira …sa nu mai zic…noi sintem niste pitici…cred eu…
inteleg ce spui, Rodica,
dar motivul neascultarii? trebuie sa fi fost o motivatie pentru neascultare…
cdare este ultima motivatie posibila, asta este intrebarea mea
Cine are rabdare sa citesaca acest material in intregime (http://custance.org/Library/Volume5/Part_II/Preface.html) s-ar putea sa gaseasc un raspuns ceva mai… ‘nu stiu cum’
multumesc, nu am timp de citit acum, dar voi reveni sa vad despre ce este vorba, incerci tu un rezumat?
Eu ridic aici alta ipoteza. Daca fructul care era placut la vedere era si otravitor in sensul fizic al cuvintului? Si anume a „otravit” pentru totdeauna spiritul si moralitatea si a declansat procesul mortii.
Daca vreti putem sa-l asemuim cu alcolul care si el altereaza perceptiile si moralitatea, e adevrat pentru timp mai scurt.
Iar o alta ipoteza ar fi ca otrava se perpetueaza numai prin „saminta barbatului iar „saminta” femeii este singura care a ramas neatinsa. Nu femaia ci numai „saminta”.
Sa ne reamintim ca toti oamenii se nasc si s-au nascut in pacat mai putin Fiul Omului. Daca saminta femeii nu a fost atinsa de „otrava” si Isus sa nascut din „saminta” femeii si din Duh atunci concluzia este destul de logica.
Atunci, o clona (doamne fereste) obtinuta din celulele unei femei este…
Interesant!
poate mancau salata de fructe :)) … cred ca nu vom afla cat timp vom trai pe pamant… si daca tot era ca fiecare punem fructul care ne place ar fi rabdat de foame din partea mea :))
…ma faci sa gindesc…cu toate ca s-ar putea sa nu gindesc bine. Eu cred ca daca Eva credea ca moare chiar in momentul urmator …n-ar fi atins fructul. Nu l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvint…i-a desconsiderat porunca si n-a crezut-o reala. Diavolul i-o fi explicat acolo suficient, ca doar nu i-a facut Dumnezeu ca sa-i omoare…si daca era asa periculos nu punea pomul acolo…si mai stiu eu ce? Nu „rationalizam” noi multe din cite facem si n-ar trebui sa facem? Si nu asta fac si copii nostrii? Desconsidera ceea ce li se spune? Iara o parere…
N-au ascultat de porunca lui Dumnezeu, ca le era prea bine, erau imbuibati…nu trebuiau sa munceasca gradina, doar s-o pazesca! De cine s-o pazeasca? Tocmai de cel cu care nu trebuia sa intre in vorba….
Probabil ca la inceput, satan nu fusese un sarpe, ci un tip inteligent, care stia sa „abureasca” o femeie si
sa-si exprime empatia…Eva se plimba singura dupa fructe iar Adam, medita. Poate, la cuvintele lui Dumnezeu, dar o facea singur,fara sa-i spuna Evei descopiririle sale. Asa ca a lasat-o nepazita, si ea si gradina….
din unele afirmatii vad asa o frantura de timp rupta din viitor…
Nu uitati ca pe vremea respectiva, cei doi erau fara pacat.
Neglijenta/nepasarea lui Adam..(sau cum vreti sa o numiti) nu are ce cauta in tabloul acela.
Se incadreaza in tabloul post-Adamic.
Imar, oare nu trebuie să ne uităm tocmai la originile păcatului?
Asta este întrebarea… CÎND a păcătuit Adam-Eva… au păcătuit cu mintea înainte de ACTUL în sine, nu-i aşa? â
Să ne uităm la predica de pe munte
vorbim aici se păcat-atitudine versus păcat-act.
oare în mod automat s-a întredreptat mîna purului Adam spre măr, neprihănit fiind.
Curiozitatea, neascultarea, nepăsarea, demisia de la autoritate, protecţie etc. au fost ÎNAINTE de prima muşcătură, nu crezi?
Marius, eu cred că fructul este folosit în sensul de rod al unui pom, o matrice-rod. Putea să fie rodie, care e un fel de chintesenţă a fructelor, dar chiar şi aşa, Platon s-ar zvîrcoli în chinuri, şi asemeni lui, neo-platonicienii, chiar şi Goethe, mai tîrziu, văzînd încercarea noastră de a da formă unei idei pure, aceea de fruct absolut. Aştept cu mare interes dezbaterea pe marginea Cîntării Cîntărilor 🙂
da, va veni şi dezbaterea pe Cîntarea Cîntărilor..
numai că acolo sînt prea multe fructe
Au mancat din fructul…interzis. Asta cred ca era principala lui caracteristica. Restul nu au importanta. De cate ori nu ne atrage „interzisul”, si numai din simplul motiv ca este interzis? Incepi sa te intrebi de ce anume e catalogat asa, care e motivatia aceluia ce a interzis, incepi sa dezbati, sa relativezi totul…
Corect! Important nu este CARE fruct.. ci DE CE..
cred ca ai putea sa te abtii cu lucrurile astea aici… ar trebui ca fratele Marius sa stearga comentul tau 😐
şters…
Daniel?
Cred că ai întrecut măsura!
Nu tot ce se găseşte pe net trebuie şi promovat! Păcat!
Pingback: Tweets that mention Ce-au mîncat Eva și Adam? « Marius Cruceru -- Topsy.com
Știu că s-au cam stins comentariile, dar am aici un link pentru cei care rămân la părerea că era vorba de un măr 🙂
http://www.reverendfun.com/index.php?date=20090119
unele glume de pe site/ul ala sînt destul de deplasate, dar asta este buna
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru
Pingback: Stimate Domnule Dumnezeu, Ce au mîncat Adam şi Eva?, De ce i-a trebuit lui Adam “ajutor potrivit”? « La patratosu