Sînt sigur şi am crezut-o de prima dată pe profesoara de geografie: ţara noastră este foarte frumoasă. Numai că de cînd merg pe şoselele patriei, nu prea mai am timp să mă uit la peisaj din cauza gropilor.
Ţara noastră are toate formele de relief. Are munţi, dealuri, rîuri, cascade, trecători, canioane şi gropi.
Munţii sînt de mai multe feluri.
sursa
Gropile, şi ele. În lecţia de azi vom descrie gropile din partea de VEst a ţării.
Acestea sînt:
1. Ciupitura în asfalt. Aproape că nu se simte, inofensivă. ESte ca smalţul sărit. Roata trece peste fără probleme
2. Dunga de plug. Este lungă cam de un metru maxim. Face rău numai la viteze mari. Este obţinută prin scăpările sistemelor hidraulice de la tractoarele cu plug.
3. Ruptura de beton. Apare pe drumurile turnate din plăci, mai ales la margini. Atacă liniştea, dar supravieţuim.
4. Groapa rotundă cu margini rotunjite. Este foarte interesantă, are marginile rotunjite de vechime şi de expunerea la soare în cursul verii. Se găseşte pe drumul Deva – Oradea, din belşug
5. Placa de asfalt sărită. Gropi mari, se vede chiar pietrişul de sub asfalt. Periculoasă, dacă te sperii de ea. Nu frîna, dacă ai viteză. Treci, este mai periculos să frînezi în pietrişul aparţinător gropii.
6. Gropile şanţ centrale. Periculoase. Intră roata în ele şi la ieşire izbeşte în jantă. La o groapă din asta am îndoit aşa de tare geanta unui T 4 că a început să iasă aerul.
7. Gropile şanţ de exterior. Cele mai periculoase, chiar fatale. Apucă roata dreaptă şi, dacă este obţinută prin erodarea terasamentului, aruncă maşina spre şant. Răsturnarea laterală în şanţ este una dintre cele mai bune opţiuni. Am vizitat oameni la spital cu fracturi dintr-o astfel de întîmplare.
8. Gropile cu margini drepte adînci. Simplu. Smulg roţi, aterizezi pe burtă.
9. Gropile umplute cu apă. Sînt de colecţie. Se mai numesc şi „Surprize, surprize”
10. Denivelările de terasament. Aruncă maşina întoate părţile. După o cursă de 40 de km, majoritatea ocupanţilor maşinii vomită.
11. Denivelările de temperatură. Sînt ca nişte şerpi pe şosea. Sînt bune şi blînde.
12. Am lăsat la urmă desertul: canalul fără capac. De la 80 km la oră în sus, fatale. Este ca şi cum cineva ţi-ar prinde roata în mînă. Maşina face un tur de habitaclu şi aterizează, în cel mai rău caz, chiar pe parbriz, dacă nu face o rotire prin care mătură toată şoseaua.
Ţara noastră are multe gropi. Prostia şi gropile convieţuiesc bine împreună. Ca plusul şi minusul de la magneţi.
Ţara noastră este o ţară foarte frumoasă, dar uneori este ca un inel de aur în rîtul unui porc.
UPDATE:
Harta detaliată a celor mai stricate drumuri din patrie. Puteţi contribui şi voi.
La cei 50.000 de km pe care îi fac anual, mi-ar fi de un real folos contribuţiile voastre, prieteni!
Marius Cruceru 
Am plecat de 30 de ani din tara…si unele gropi le-am recunoscut… din descriere!!!
Si mai toata lumea imi spunea ca n-as mai recunoaste Romania, asa de mult s-a schimbat!?
La noi sint codri vechi de brad
Si cimpuri de matase
(Dar drumurile sint un iad
Cu gropi periculoase 😦 )
aș găsi altă rimă pentru periculoase 🙂
cea mai pacatoasa este groapa perena, oameni buni! pe langa ca apare des, cam dupa fiecare ploaie, este si o sursa de venit.
primii care profita de pe urma ei sunt cei care o cultiva cu atata grija. doamne fereste sa nu apara periodic, se duc pe apa sambetei o gramada de bani numai buni de intrat in buzunarele administratorilor de drum, dar si in buzunarelul simplului lucrator de matura si lopata manuitor.
a doua categorie care are nevoie de asemenea gropi o formeaza mecanicii de service auto. directiile masinilor trebuiesc revizuite periodic, piesele, mai ales cele de import, costa bani seriosi si sunt inlocuite. nu`i de saga.
ultima categorie, si asta extrem de profitabila, este cea comerciantilor de piese de schimb. daca in tara vecina arar gasesti cate un magazin de piese auto, la noi abunda pe toate strazile.
nu cred ca mai e nevoie de vreun argument ca sa demosntrez ca fara gropi in romanika o gramada de oameni saracesc. deci, hai sa le cultivam cu grija!
Pingback: Gropile din România « La Rotundu
Can trecem printr-o groapa ne aducem aminte ca suntem in Romania. Ba ne mai si trezim uneori la realitate si ne punem fel si fel de intrebari existentiale. Groaznic e cand groapa e acoperita de apa si n-o identifici. Abia dupa ce faci praf roata masinii te intrebi ce-o fi fost? Da mai sunt si gropile pe care nu vremea le face. Sunt gropile pe care noi le sapam sau ni le sapam. Astea-s si mai crunte. Si concureaza ca numar si ” intensitate” cu cele de pe drumurile noastre.
Oare cate am surprins aici? 🙂
Eu dau slava Domnului pentru gropi.
Imagineaza-ti ce s-ar intampla daca soselele ar fi sosele…. Cu soferii pe care ii avem, cu permise de Arges sau Satu-Mare nu ar mai fi nevoie de gard pe marginea soselei, ar fi plin de cruci, in amintirea oamenilor mai mult sau mai putin vinovati de acidentele tragice pe care le-au pricinuit sau de care au avut parte. Gropile te tine treaz si cu rugaciunea pe buze in Romania.
In SUA adormi la volan de monotonia drumului intins si de susurul lin al motorului. In SUA trebuie sa platesti bani grei ca sa poti experimenta „off-roads” ca dupa bombardament, de pe centrura orasului Oradea intre Univ. Emanuel si Metro.
„De aceea, iarasi zic”, Bucurati-va de ceea ce Statul Roman va pune la dispozitie „pe gratis”.
Gratis,huh?
Sint oare gropi si pe calea ingusta? Adica situatii care sa faca calatoria greoaie, periculoasa, aproape imposibila? Ma gindeam la nepasare, critica, stress…lucruri care nu te doboara total…dar care te pot duce la esec cu siguranta…
N-am prea intalnit asa ceva in Romania. De exemplu, soseaua Arad-Oradea este ca-n palma. La fel si cea Timisoara-Lugoj. O desfatare!
Drumul de acasa pana la biserica unde merg are o distanta de vreo 20 km. Totdeauna, cand parcurg acest drum, si la plecare si la venire , il petrec in rugaciune si ma gandesc deseori daca oare pe acest drum imi va fii sfarsitul?:)
Deci sunt si drumurile rele, bune la ceva, nu?:)
Dana, ştiu senzaţiile, zilele trecute am sărit peste asemena gropi mortale,
Cel mai rău este să fii pe un drum de munte, fără semnal, necirculat, noaptea. Acolo rămîi.
Să mai fie şi iarna pe la -15 grade şi să îţi fi izbit radiatorul cumva, ca să trebuiască să opreşti motorul.
Un sfat de om cu 50.000 de km pe an: luaţi-vă un sac de dormit, o pătură, o lumînare din aia de botez, lanternă cu baterii bune, încălţăminte de rezervă (bocanci) şi mănuşi de schi.
Marius B., tu în ce ţară trăieşti, trezeşte-te, ai visat frumos! 🙂
Da, sînt gropi şi pe calea îngustă, Rodica, le găsim din prostie.
Cornel, ai şi tu dreptate, e bine că pe unii îi opresc gropile, alţii tocmai de-aia dau în gropi. Îţi convine că ai maşină …
Vasile, excelentă colecţie!!!! ţi-ai luat permisul pînă la urmă?
Du-te, te rog, pe drumul dintre Alba şi Brad. Este superb, uiţi de gropi. La un moment dat este o privelişte care îţi taie respiraţia.
Eram singur în maşină şi am făcut… ohhaahhaaau!
Ţara noastră este frumoasă…
Rodica, înseamnă că descrierea este bună.
Michael, foarte bună şi taxonomia ta.
Vad ca acesta este un update al unei postari mai vechi.
Da, am luat categoria A si urmeaza sa dau examenul pentru B. Exista o minoritate de medici sau cabinete care dau APT discromatilor fara atentii. Oricum, legea care dateaza din 2002 nu mai obliga medicii sa dea inapt discromatilor, dara acestia o fac din inertie si la indicatiile Monicai Pop, presedintele comisiei de oftalmologie. Chiar daca imi iau permisul, tot nu ma las, sunt cateva chestiuni de facut pentru discromati.
BTW: poza de pe saitul Hotnews e din colectia mea, facuta din goana scuterului furat, vezi aici: http://tomoiaga.ro/2010/01/05/foto-user-uploaded/ (o incarcasem pe saitul hotnews dar nu mi-au pastrat numele).
îţi ţin pumnii!!!
să ne ţii la curent cu situaţia ta!
Deci eşti motociclist?
Nu sunt. Am doar carnet. Intai masina (peste vreo 6 luni?), casa (cativa ani), si apoi, daca va fi, o motocicleta. Am fost scuterist, pana sa mi-l fure. Vina mea pe jumatate, nu l-am legat. Pozele cu gropile sunt facute din goana scuterului.
Îmi pare rău de scuterul tău. Ştiu senzaţia. Mi s-au furat două biciclete, una în Iaşi, cealaltă în Statele Unite, la Wheaton.
Vina mea: nu le-am legat!
Abia aştept să te văd călare din nou!
Pingback: Roumeinia ză l-end of ciois « Marius Cruceru
Eu propun sa schimbam numele tarii din Romania in Groapa.
Mi se pare mie sau asta ne caracterizeaza cel mai bine?
draga Dorin, avantajul pesimistului este că oricînd poate fi surprins plăcut!
În Moldova sînt foarte multe drumuri bune.
Mergi în Moldova!
Gropile umplute cu apă. Sînt de colecţie. Se mai numesc şi “Surprize, surprize”…:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))….
Frate Dorin, deja un teritoriu din Romania poarta denumirea de „Groapa”..E stadionul din Bucuresti de pe bulevardul STEFAN CEL MARE…lasa denumirea acolo ca e mai bine..:)))
Bani sa ai, am ajuns la concluzia ca daca vrei o masina noua, un logan 1.6 e de ajuns pt tara asta. In rest un cielo, solenta, logan sau super nova sunt perfecte pentru orasele noastre. La drum lung, prin tara, recomand o masina de teren foarte fiabila, si nu prea noua, gen toyota. Daca drumurile ar fi bune, parca ti-ar fi mai mare dragul sa-ti cumperi o masina noua. Dar ca sa o cumperi de noua si sa te hatai prin toate gropile astea, parca te doare sufletul.
Duke, eu am un opel astra.
http://patratosu.wordpress.com/2007/06/30/opel-your-eyes/
sînt relativ mulţumit, deşi am avut o experienţă proastă cu al doilea opel.
https://mariuscruceru.ro/2009/04/24/fiat-lux-fiat-opel-sau-facut-pentru-europa-de-rasarit/
pentru drumurile noastre este excelent, nu merită o maşina mai scumpă.
Aceasta pe care o am acum a fost nouă.
NICIODATĂ NU AŞ MAI CUMPĂRA MAŞINĂ NOUĂ ÎN ROMÂNIA. NICIODATĂ.
Masina mea se comporta perfect la drumurile din Romania. 😉
voi lua şi eu masina ta. Perpedes Benz! 🙂
Aatunci cand conduc prin tara de obicei eu obosesc mai repede. In primul rand trebuie sa-mi schimb comportamentul la volan. In loc sa ma uit la semne de circulatie si eventual la pietoni trebuie sa ma uit la sosea sa nu dau intr-o groapa, apoi la pietonii care traverseaza aiurea strada apoi la semnele de circulatie. Treaba asta la drum lung se cunoaste. Mi s-a intamplat intr-un sat dupa o curba de 90 de grade ca o batrana traversa strada pur si simplu…era duminica si venea de la biserica.
In plus evit sa conduc noaptea prin RO deoarece luminile camioanelor sunt inaltimea la care ma aflu eu atunci cand conduc. E teroare 😦 plus ca in curbe camioanele nu-si pastreaza culoarul asta uneori si datorita curburii prea accentuata a curbei. Prefer sa conduc noaptea pe autostrada in Ungaria si Austria.
Dar impresia mea este ca drumurile din RO, cel putin cele europene s-au imbunatatit in ultimul timp. Autostrada nu o sa avem prea curand. in criza si cu bugetul de pe anul viitor e problema. E un cerc vicios: drumurile nationale se strica mai repede datorita traficului supradimensionat si necesita costuri de reparatii mari iar autostrazile nu se construiesc tot din lipsa de fonduri. Cand au fost bani acestia au fost papati foarte bine si mersi.
Inteleg perfect . La sfirrstiul acestei saptamini voi fi la Graz in Austria, va fi odihna si tratament condusul prin Austria.
Pot sa intreb cu ce ocazie?
predicare, cursuri pentru oameni interesati de patristica si exegeza. Voluntariat!
omule eu pe unde am mers am gasit numai drumuri bune…
cred ca stiau aia ca o sa trec pe acolo si au facut asfaltul..
ca altfel nu imi explic cum de spuneti voi ca sunt gropi…
se poate ca unele sa fie din cauza noastra. de foame cadem in cap si facem gaura in asfalt.
analfabetule, nu ai mers destul. citi km faci pe an. Sa iti spuna taticul aici dupa 50.000 pe an!
iti dau eu niste adrese… de fapt le gasesti chiar in link.
incearca un pic arad – oradea!
De doi ani ma tot pregatesc pentru o un „moment artistic” pe drumurile patriei. Poate ne asociem mai multi si impanzim tara cu aceasta idee. Doresc sa ma imbrac in costum national sau zonal, sa-mi fac rost de o caruta, niste pamant, sa-mi golesc camara de cartofi si sa merg pe un tronson (ca cel din imagine) si sa ma fac util umpand gropile cu pamant si cartofi, dupa care sa le semnalizez ca atare (ATENTIE! cultura de cartofi).
Am mai propus si o intrebare pentru testele de la examen de obtinere a permisului pe aceasta tema, dar n-am facut decat sa ii amuz pe unii prieteni, iar pe altii sa-i enervez, amintindule episoade nefaste din „drumul” lor pe-acest pamant.
da, Amatorule, este o idee interesanta, sint sigur ca vei gasi asociati.
…si intrebarea la examenul pentru obtinerea permisului ar fi legata de regionalismele cuvantului „cartof” pe cuprinsul tarii. Nu de alta, dar sa inteleaga tot „turistul” semnalizarea :). Foarte bine surprinsa poza, amatorule profesionist 🙂
Ca amuzament colectiv si cu permisiunea gazdei, puteti incerca: http://amatorul.blogspot.com/2008/02/ultima-ntrebare-de-circulaie.html , referitor intrebarea in cauza.
mulţumim de postari si fotografii!
suntem tara care ne-am redus gropile. Din 2 gropi mici am facut una mare :))
da, bun!
nice. tara asta se duce de rapa 🙂
cu voia dv. cititi aici ce se intampla cu presa scrisa:
http://stiripeblog.wordpress.com/2010/01/06/jurnalul-national-pregatese-noi-concedieri-gandul-pe-ultima-suta-de-metri/
nu tara, Avatar, a propos, bine ai venit! Numai presa … presa necompetitivă, ceea ce este bine… sau rău… că la noi competitivi sînt cancan, libertatea, click şi OTV?
ciao, Marius !
daca tot te relaxezi la volan pe drumuri fara gropi, de la graz pina la noi mai sint vreo 7 ore de distractie…considera-te invitat !
ai grija numai la zapada ca pe aici nu se stie ce este aceea…
cit despre gropile din romania …nu ele sint o problema …ci masinile si soferii care nu resista… tentatiei .
gigi
draga Gigi,
se pare ca nu ma voi relaxa deloc la volan cu gripa asta.
te salut și te aștept să vii în România, lasă-te tentat să vii să încerci gropile noastre. 🙂
Cea mai plastica descriere! Si conforma cu originalul. Poate ar trebui introdusa ca anexa la Noutati in legislatia rutiera.
Pe mine nu ma deranjeaza gropile. Nici nu ma enerveaza intr-atat incat sa am nevoie de vreo cenzurare a vocabularului la adresa lor sau la a celor de la Drumuri. Nu-mi sunt nici prietene, dar nici veritabili inamici. Doar vechi cunostinte care imi solicita mereu atentia…
Uneori imi place sa fac „slalom“ printre ele, depinde de pozitionare. Reusesc sa le evit la milimetru sau sa le iau de-a dreptul printre roti, ca sa nu ma ia ele „din plin“.Apreciez bine distantele. Fara modestie, am reflexe bune. In sensul ca pot frana brusc exact in fata vreunei gropi. Sunt pregatita intotdeauna, mai rau insa este pentru ceilalti ocupanti ai scaunelor din masina; daca n-am timp sa-i avertizez. Oricum, la plecare intotdeauna ii somez sa-si fixexe centurile. Eu n-o port niciodata. Doar daca apare vreun politist ca din pamant. E singura deficienta pe care o am la volan. In rest, sunt atenta la drum, la gropi si la pietoni. La pietoni, mai ales dupa ploaie. Atunci cele mai periculoase sunt denivelarile, umplute ochi cu apa. Daca acrosezi cu roata din dreapta vreuna dintre acestea si mai ai si ceva viteza, se creeaza un mini-val ca un evantai ai carui stropi nu se opresc decat pe pietonii care circula pe trotuar. Lor insa li se pare ca o replica minora a unui tsunami. Stiu cum e sa te nimeresti pe acolo cand trece vreun maniac al vitezei in tromba, despicand apele in doua. Te lasa cu acel aer surprins si profund uimit din cap pana in picioare. Atunci am avut nevoie sa-mi cenzurez debitul verbal asemanator cu jetul de apa… Dar la volan, nu. La volan sunt de un calm frate cu calamitatea. In sensul cel bun. A nu se intelege gresit. Conduc de multi ani si inca am un cazier … in alb.
Singura nemultumire pe care mi-o provoaca gropile e faptul ca trebuie sa-mi tin ambele maini pe volan. Imi place sa conduc cu una singura. Indiferent care, dreapta sau stanga. Cu cealalta caut de obicei pachetul de guma orbit, sau o tin pe geam in bataia vantului, vara. Am incercat si fara maini. Merge pe o distanta relativ bunicica. Asa imi verific „directia“. Am si directie si frane foarte bune.
Totusi, o singura data am avut o neplacere mai mare datorata gropilor. Era sa-mi pierd toba de esapament. Se desprinsese dintr-un surub si atarna destul de jos. Inca nu ajungea la asfalt, ca ar fi iesit scantei, asa scotea doar un fum dens, negru pe fondul unui sunet asurzitor ca un bubuit… Mi-au facut semne disperate unii conducatori auto, exact cum ti se fac semne atunci cand mergi pe janta! Insa nu m-am oprit cu niciun chip. N-aveam niciun mecanic cu noi si nu stiam daca pe urma mai porneste fara „chestia aia“.
Cum spuneam, in cea mai mare parte a timpului sunt atenta la drum si la gropi. O singura data m-am bagat sub bord: sa-mi desprind tocul din covorasul de cauciuc, care se intorsese si ma deranja teribil la actionarea ambreiajului.
Dar n-am stat mult sub. Erau prea inspaimantati cei de langa mine. Nu stiu daca m-au observat cei ce veneau pe sensul invers. Nu cred. Eram sub raza lor vizuala.
Gropile sunt benefice. Ne cizeleaza. Mie mi-au impus o anumita disciplina: fara vorbit la mobil, fara ochelari de soare, fara injurii, fara folosirea oglinzii retrovizoare pe post de oglinda. Mi s-a intamplat si asta. Nu stiam de ce ma claxoneaza cei din spate. Insa, intre timp se facuse verde la semafor… Si cred ca unii se grabeau mai abitir ca mine…
hmm, din descrierea ta se pare că ești o șoferiță foarte bună. Felicitări,
eu sînt foarte mîndru de cum șofează soția mea. Impecabil
Am încerdere să dorm lîngă ea cînd conduce, să lucrez la computer etc.
m-a distrat chestia cu mersul cu toba dupa tine, puteai sa iei foc, daca erai cu masina pe benzina.
Frate, ati omis trecerea la nivel cu calea ferată, cârdurile de gâşte şi semafoarele.
alea sînt din alt capitol.
Pingback: Update: cei cinci accidentaţi. Au avut viteză sau nu? « Marius Cruceru
Cand Romania statea sa iasa din iarna anului curent, politicienii, intrebati fiind de realitatea dezastruoasa a gropilor de Romania recent aparute, au raspuns ca sunt cauzate de frigul mare din timpul iernii. Am ras copios cand cineva a remarcat: ”Dacă așa s-a întâmplat în România, îți dai seama cum or arăta drumurile în Danemarca?” 🙂
Pingback: Fără cravată prin gropile din România « La patratosu