Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
tipa se uita dupa bani?
Jalnic.
Imi pare rau dar parerea mea personala este ca:
dragostea nu se poate cumpara ….doar trupul
cine crezi că este „tipa”?
E momentul decisiv, cand trebuie sa aleaga. Reprezinta omul, care trebuie sa aleaga intre lumea cu favorurile ei (care sunt imbracate la costum, cum e si ‘Fat Frumos’ din poza), si Domnul Isus. Prima alegere duce la moarte, dupa cum este bine reprezentat in poza, a doua alegere duce la viata vesnica.
E o alegere dintre a sluji la Domnul Isus, sau a sluji propriilor noastre interese. Din pacate majoritatea lumii a ales interesele personale, si continua cu alegerea asta. Vorba romanului „Interesu’si poarta fesul”.
Ce părere ai? Dacă mireasa este Mireasa?
Nu se poate, Mireasa este Mireasa numai dupa ce alege, pe cand fratele Mihu vorbeste de momentul alegerii. 🙂
Poza a aparut deja pe un blog evanghelic unde i s-a dat si explicatia.
draga Vasile,
eu am primit direct de la autor această caricatură.
I-am cerut voie să o pun în această dimineaţă.
Mi-a dat voie.
Da-mi explicaţia, te rog!
Ah, da, trezire spirituală?
mă uit acum să văd
mc
am găsit
http://trezirespirituala.wordpress.com/2009/11/20/caricatura/
Exact. Acolo o vazusem.
Da, nu-i interesant să o vedem discutată în două locuri?
Ce reprezinta? Biserica intre chemarea Mirelui si chemarea lumii – nu m-am uitat pe blogul alalalt 🙂
Mireasa e comunitatea baptista din Romania iar mirele, evident statul roman care vrea sa o sponsorizeze…Aviz amatorilor !
Ati vazut bocancul lui cum calca pe rochia miresei?
Eu cred ca reprezinta, o mireasa.. intre doua chemari, sau doi pretendeti. Unul care doar ii intinde mana, si o lasa sa decida,. si al doilea..care o atrage cu banii, dar de fapt are un cutit in cealalta mana, si cu piciorul o opreste.. E un fel de semnal de alarma.. pentru fete, sa deschida ochi atunci cand vine vorba de a accepta prietenia unui baiat.
Reprezinta sa luam bani de la stat sau nu… Ca tot e subiectu’ asta in voga.
Pe talpa de la bocancul sting al lui Zimbarila scrie STAT. Mireasa nu mai priveste tinta la Cel ce ii intinde mina strapunsa si nu numai ca priveste la banii celui care poarta bocancii Statului, dar in dorinta de a pune mina pe banii ce-i ofera acesta a aruncat si buchetul ce-l avea in mina.Semnificativ!
Ispita banilor a apropiat Mireasa atit de mult de D-nul Zimbarila ca acesta a apucat sa-si puna nu numai amprenta bocancilor pe rochita ei alba dar si-a pozitionat ingenunchierea in asa fel incit ea a devenit forta care imobilizeaza mireasa care nu mai poate sa faca un pas sa se departeze de el…
In cazul asta cred ca fraza…”de buna voie si nesilita de nimeni”…si-a pierdut putin din intelesul original…
Mana din dreapta ati vazut-o?
Dar pozitia miresei, care s-a intors din drumul ei, fermecata de bani.
Statul(scrie sub papuc) e jos, mana Domnului e sus. Sugestiv!
Cand papucul e pe rochia miresei si pe papuc scrie STAT, Statul e pe rochia miresei(sau, mai grotesc: mireasa e sub papucii statului).
Banii sunt RON dar e si semnul Euro. E statul roman, da cu implicatii in UE.
Mireasa e suficient de aproape sa atinga banii, dar si sa fie atinsa pe rochia alba de un alb barbat, cu picioarele.
In mana statului sunt niste bani (intr-o mana). In mana lui Cristos e o gaura de cui, o lipsa. El S-a dat pe Sine Insusi. In alta mana a lui Cristos, care nu se vede, poate fi rasplata; in cealalta mana a statului (pe care mireasa fermecata pare sa nu o vata, e un cutit, tradarea, moartea). Dar noi vedem cutitul, noi ar trebui sa avertizam Mireasa!
E student la teologie? Este evident ca s-a gandit la lucrarea aceasta si ca are un bun talent de-a reprezenta atatea ganduri.
Ati vazut ce scrie in parul Miresei? Uitati-va mai atent.Este o greseala cred, se da un nume, ca si un fel de tap ispasitor.
n-am văzut. Ce scrie?
scrie un prenume al unui oarecare presedinte de cult, daca se mareste se vede
aha… se termina în „el”… da, patriarhul DAniel…
Răspuns: jalnica realitate!
Bine ai venit, ZAmfir Pop! Interesant blog.
De acord!
Silviu, am retras comentariul. Te-ai prins! Eu m-am prins mai greu. N-am văzut ce scrie acolo. Am retras comentariul nu pentru că ai greşit tu cu ceva, ci pentru că nu vreau să atacam persoana respectivă.
Am văzut abia acum ce scrie şi pe pantof, deşi îmi era clar ce reprezintă… Nu prea am simţul detaliilor. În general … îmi repugnă hiperexactitatea 🙂
nu eram foarte sigur cine este otniel, aper ca prin observatia mea nu am atacat pe nimeni, eu am vrut doar sa vad ce scrie in caricatura. oricum ar fi, cred ca daca presedintele unui cult, oricare ar fi, ia o astfel de decizie, pe care multi o dezaprobam, exprimarea acestei dezaprobari a noastre nu este echivalenta cu atacarea persoanei. este doar dezaprobarea deciziei…
Pingback: Cine l-a lovit totuşi pe domnul Geoană? « Marius Cruceru
Este o scena apocaliptica, unde se poate vedea mana strapunsa care reprezinta venirea Domnului Barbatul reprezinta lumea cu materialismul ei si bani este ultima forma de ispitire spre decadere a Miresei, Bisericii lui Dumnezeu.
Observati ca mireasa nu este intoarsa spre mire ci este constransa sa priveasca spre el in momentul in care bocancul lui calca pe rochia ei si incearca sa impidice inaintarii ei spre tinta.