Mersul pe jos sau „în numele … mamei”

Florin m-a provocat. Îi răspund.

După experienţa asta acum cred că fiecare preot, pastor, muftiu, hoge, primar ar trebui să meargă pe jos. Cel puţin 10 km pe săptămînă.

Ar trebui dată o lege, dacă ei nu-şi aplică această disciplină spirituală. Cristi Bădiliţă spunea că ar trebui dată o lege care să protejeze scrisul de mînă. Ar trebui dată o lege care să protejeze şi mersul pe jos.

Am redescoperit azi mersul pe jos, după ce m-am coborît din maşină pe bicicletă şi de pe bicicletă pe jos.

Prima observaţie: dintr-o dată timpul parcă s-a lăţit, s-a lungit. Mi-am uitat şi ceasul şi telefonul mobil acasă. Poate că am vrut să le uit.

A doua observaţie: au început să mă năpădească gîndurile, imaginile sînt mai rare, mirosurile persistă mai mult, se schimbă mai greu, dar gîndurile vin mai repede. Am uitat să îmi iau şi reportofonul. Poate că am vrut să îl uit.

A treia observaţie: am început să observ detalii, chipuri, cute şi încreţiri în asfalt, coji pe clădiri şi flori pe care din maşină şi de pe bicicletă nu le-am observat. Nici nu ştiam că sînt atît de multe trotuare. Am uitat şi aparatul de fotografiat. Poate că am vrut să îl uit.

Cum am ieşit din bloc am dat peste un cerşetor cu un picior inflamat, cu o rană oribilă. În ciuda anunţurilor din oraş, cum că cerşetoria nu-i ajută şi că ne iau de fraieri, mi-am încălcat raţiunea, m-am întors, am schimbat bani şi i-am dat ceva. Am încercat să încropesc un dialog, vorbea doar o maghiară amestecată cu un dialect rromanes.

Dacă aş fi fost în maşină nu l-aş fi văzut, de pe bicicletă, l-aş fi ocolit cu clinc-clinc-uri ca să nu se tîrască în faţa mea.

Am mers ca un fariseu cu biblia deschisă citind prin parc. Este o experienţă interesantă. Se poate. Literele se bălăngăne prin faţă, vezi pe unde calci, dar nu mai vezi chipurile. Am făcut asta ca să îmi setez mintea într-o anumită direcţie… şi să spăl ochii care vor fi văzut multă carne şi piele. Aşa cum am spus, în mersul pe jos detaliile stăruie mai mult.

Dacă aş fi fost în maşină sau pe bicicletă, n-aş fi putut citi în mers.

Am recitit începutul lui Isaia… Interesant să citeşti asta pe străzile cetăţii.

Isaiah 1:1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
2 Ascultaţi, ceruri şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima sufere de moarte!
6 Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate şi ne alinate cu untdelemn:
7 ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
8 Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.

Am văzut un tată care îşi învăţa copiii să meargă pe role, d0uă perechi de bătrîni, cîţiva ţînci care se înjurau de la o bancă la alta… le-am cerut să nu mai spurce sonosfera în care învecinau diferite numiri ale genitaliilor cu trilurile păsărilor, în sfîrşit am pornit.

Am intrat în vorbă cu o bătrînică care îşi vindea prunele şi flori din grădină… I-am cumpărat florile, după care i le-am dat tot ei înapoi. Cred că într-un fel i le-am dat „în numele mamei”. „Iubască-te Dumnezău… ”

Dacă aş fi fost… n-aş fi auzit urarea asta.

Am întîlnit prieten. Pierdusem legătura cu el. Ne-am înseninat amîndoi, l-am invitat, m-a invitat la el. Asta-i cîştig! Dacă aş fi fost în maşină, nici nu l-aş fi văzut.

Dacă aş fi fost pe bicicletă, aş fi fost prea transpirat ca să am curajul să mă opresc şi să ne dăm mîinile ca apoi să duhnesc lîngă el…

Am întîlnit coleg. Era cu copii la îngheţată. „Concediu, vacanţă?” , „Nu, numai soţia… ”

Nici cu el n-aş fi vorbit … poate la mobil, poate un strigăt printre coarnele bicicletei..

Am întîlnit student. „La plimbare?”, „Nu, la vînătoarea, pardon, la pescuit… „….că pescari de oameni vrea Domnul să ne facă, pe mine, dar şi pe el (Matei 4:19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.). Interesant, nu vînători de oameni, ci pescari…. De ce oare? Altă dată, altă postare 🙂

Dacă aş fi fost în maşină, nu ne-am fi dat mîinile, dacă aş fi fost pe bicicletă i-aş fi făcut din mînă şi din colţul gurii cu zîmbet.

Întorcîndu-mă, mi-am adus aminte că mama a făcut naveta de cele mai multe ori pe jos, traversa Iaşul din Tătăraşi în Dacia, pe jos.

Mama n-are carnet de conducere şi pe bicicletă nu poate urca. Dacă aş fi fost în maşină… sau pe bicicletă…

Cred că am mers în seara asta nu numai la pescuit de oameni, ci, într-un fel „în numele mamei… „. Aşa ne-a crescut, mergînd pe jos.

Mama cu Silvia Tarniceru si cu Genoveva Sfatcu la sase luni de vaduvie

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Meditaţii, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Mersul pe jos sau „în numele … mamei”

  1. sam zice:

    Se pare ca se poate si fara politica: bisericeasca sau lumeasca.
    Daca erai pe jos in calitate de pastor toti cei pe care i-ai intalnit ar fi luat pozitia care se cuvine. Asa au fost naturali.
    Daca nu e fictiune ceea ce scrii in care caz bat eu campii

  2. Patrix zice:

    Extraordinara poza!!!
    Istorica, pentru cine stie cine este acolo.
    Ai avut intotdeauna o mama foarte frumoasa. Am admirat-o tot timpul ca nu s-a mai casatorit si s-a sacrificat pentru voi.

    • Marius David zice:

      da, Patrix, şi eu cred că este frumoasă, păcat că nu semăn cu ea 🙂
      Am şi asistat la două tentative de curtare după moartea lui tata… deşi îi ţineam pumnii lui mama… mi-a fost milă de cruzimea cu care au fost refuzaţi respectivii …
      ştiu că a fost un sacrificiu foarte foarte mare şi încerc să fiu demn de el,
      în fiecare zi mă culc cu întrebarea mamei în minte:
      „tu pentru ce faci umbră pămîntului?”
      şi mi-a mai zis cîteva …

  3. zimerman zice:

    Sunt curios ce se va scrie in ‘…nu vanatori, ci pescari de oameni…’

  4. Aventurile pedestre sunt intotdeauna mai intense. 🙂
    Am incercat si eu de cateva ori sa ies pur si simplu la „pescuit”, fie pe cont propriu, fie intr-un cadru organizat. E unul dintre cele mai dificile si neplacute lucruri pe care le poti face, insa la sfarsit satisfactiile sunt pe masura. Mi-ar placea sa am curajul de a o face mai des.
    Felicitari pentru initiativa si multumiri pentru relatare! Ruptura totala de tehnica, fie ea voluntara sau involuntara, trebuie sa fi fost grea…

    • Marius David zice:

      Florin, nu, ruptura de tehnică nu este grea.
      Cel mai greu, din experienţa mea în discuţiile cu oemanii … primele cinci minute.
      După care Duhul îţi dă ce trebuie să spui…
      totul este să nu uiţi cine eşti şi să rămîi ceea ce eşti..
      am văzut fazele penibile în care evanghelizatori de ocazie se metamorfozau în altceva decît sînt, îşi pierdeau naturaleţea, farmecul, încercînd să îşi facă … programul…

  5. viorica zice:

    Care este mama ,cea din mijloc? Asa am cunoscut-o cu cateva deceni in urma.Poate ma insel!

  6. Rodica Botan zice:

    Cind citim porunca „mergeti in toata lumea”…ce ne trece prin minte? Avion, autobuz, masina…sau mersul pe jos?

  7. Marius David zice:

    eh, drumuri lungi, scriu pe privat

  8. mirel zice:

    Mersul pe jos da dependenta, glumesc…Eu am facut turul oraselor din Romania pe jos. Si am de gand sa fac acum, turul capitalelor europene, tot pe jos… Am nevoie de multe, insa chiar si prin adeziunea celor ce citesc aceste randuri, ma simt impins mai departe… Va multumesc anticipat pentru sprijin(orice forma va avea el)

  9. Pingback: Răspunsuri la Întrebări după Iris despre “crătiţiste”, “independente”, “călugăriţe” fără voie, poliţiste, militare, reporteriţe, Zoe şi Bios « Marius Cruceru

  10. petra zice:

    am mers si eu azi vreo 3 dus si 3 intors de la spital….am avut grija de sandale sa pun…si asa a fost mai relaxant.

  11. Pingback: La mulţi ani, mamă! | Marius Cruceru

  12. Pingback: Drumul ca dumirire | Marius Cruceru

  13. stefan colceriu zice:

    Fain text, excelenta experienta! O fac si eu de catava vreme, e extraordinar. Parca ma tampisem la volam. Devenisem un tampit cu burta.

  14. Beni zice:

    Un tablou pictat foarte frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.