Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
am vrut sa pun o intrebare dar am tot asteptat acolo la intrebari …ii trebuie o saptamina to download…asa ca intreb aici ca nu e inghesuiala. Sint curioasa ce limba o fi vorbit Adam in Eden. Stiu la la turnu Babel s-au incurcat limbile…dar ma gindeam la toate plantele si animalele care le-a numit el acolo…si la limba care o fi vorbit-o…prima limba vorbita pe pamint…
Rodica, răspunsul este simplu: nu ştiu…
dar cred că era o limbă cu cuvinte-lucru.
Andrei Cornea în Scriere şi oralitate în cultura antică are un eseu minunat despre diferenţa dintre limba greacă şi limba ebraică.
Îmi imaginez că era o formă necoruptă de păcat a unei limbi care semăna cu limba ebraică, cu spiritul ei…
Spun asta poate din complexul că niciodată n-am învăţat cum trebuie ebraica.
Nici mie nu mi-a reusit mare lucru cu ebraica. Ma consolez cu gandul ca sunt inapt pentru limbile neindoeuropene. 🙂
Nu mă las pînă nu învăţ ebraica. TRebuie. E la fel ca şi culăuta.
Nu există vîrstă la care să nu putem învăţa ceva.
Asa e, aveti dreptate. Eu am capitulat cu ebraica. La chitara, de cand il cunosc pe GS, nu prea mai cant. 🙂
Intre timp ma simt ispitit de teoria categoriilor si de logica modala. Un fel de lauta pentru mine. 🙂
Daca sunt suparat (mai ales de crestini!), o ‘evadare’ in lumea abstractiilor matematice ma remonteaza.
Lectia lui „Trebuie!” inca nu am invatat-o…
După ce termin cu lăuta şi cu … alta, supriză… mă voi trăda mai încolo, vreau să mă apuc de matematică… şiruri. Sau ceva în genul asta. Fizica newtoniană m-a fascinat, am învăţat-o bine, dar nu sînt mulţumit.
Din nou la treabă. Vreau să devin poligloabă… pardon, poliglot 🙂
Paul O’Dette e monumental, ca de obicei! am si eu un clip cu el care imi place mult dar nu e pe lauta ci pe altceva!
Cu adevărat monumental. Numai cine a pus mîna pe o vihuela sau chitară barocă ştie ce face el acolo, din cauza tensiunii foarte scăzute a corzilor.
Asta ce instrument mai e?
Theorba, Adrian, tocmai am obţinut acordul lui Caius Hera pentru încă un concert la Emanuel.
Reluaăm Concertele de luni!
Conferinţele de luni!
Voi face anunţurile.
TE rog să asculţi ce pun în seara asta la minutul 49. Merită!
Pingback: “Nota Bene” în concert « Marius Cruceru
Pingback: Cum se poate distruge o înregistrare? « Marius Cruceru
Pingback: Caius Hera Kapsberger | Marius Cruceru