Cel mai bun pastor de tineret…

Am mai discutat altă dată despre „oportunitatea” de a avea pastor de tinereţi. Cu pastori de tineret avem una dintre cele mai mari crize din istoria evanghelicilor în ceea ce priveşte tineretul. Organizaţi mai bine ca niciodată, comunicînd mai rapid ca niciodată, cu preşedinţi, vicepreşedinţi, pastori, lideri, materiale, cărţi, conferinţe, tabere pentru tineret…

Iată un video de vreo 10 minute despre ce (nu) ar trebui să fie un pastor de tineret:

Poate că încercăm să găsim împreună un punct de pornire pentru adevăratele probleme ale tinerilor şi pentru soluţii fezabile.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Eyesavers, Fabrica de barbati, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la Cel mai bun pastor de tineret…

  1. martzian zice:

    Am crezut ca voi rade. La inceput chiar am zambit. Acum sunt trist. Imi vine sa urlu. Pentru ca este real. Si pentru ca efectele asupra bietilor „tineretzi” vor fi pe masura ratacirii acestor pseudolideri… Dumnezeu sa aiba mila!

    • Marius David zice:

      Ah, nu-i de rîs, MArtzian, nu-i de rîs. Stai să vezi ce urmează!
      Am nişte iutuburi trimise de unii prieteni şi cu „trupele de fraudă şi întinare”. Mai mare rîsul!
      Oricum, aşa cum spunea Ignatius… nu se poate pastor de tienereţi fără trupă, fără cîrlig în ureche şi frizură de şaptej de dolari.

  2. ascultareacredintei zice:

    As pune cateva intrebari care ar putea duce spre un raspuns generalizat.

    Care este relatia parintilor cu copiii lor? Sau, cum se practica in familii realitatea crestina? Avem in familii citirea Scripturii si rugaciunea? Discutam cu copiii nostri despre cum se aplica Scriptura in domenii practice? De ce parintii spun NU dupa ora 10 seara, dar nu au nicio opinie despre ce se afla pe computer?

    Ce-si doresc parintii de la copiii lor? Ce directie le imprima? Care este locul cautarii lui Dumnezeu intre invatat la scoala si lucru acasa?

    Cred ca familia este chemata intai de toate sa-si apere contextul. Familia nu se dezintegreaza prin divort – acesta este doar forma cea mai vizibila si ultima. Familia nu realizeaza unitate si sens atunci cand Dumnezeu nu e prezent acolo in mod real, incepand cu parintii, spre ceilalti.

    De ce tot mai multi baieti esueaza in a deveni barbati la vremea lor? Pai ce fel de tati avem? Sunt ei exemple pentru noi? Sau, are cine sa le tina locul? Si ce facem daca nu sunt? Angajam un pastor de tineret sau un lider de tineret? Poate. In majoritatea cazurilor se recurge la asta din motive necunoscute. Dar ideea cu pastorul de tineret pleaca din organizarea bisericii dupa modelul managementului de afaceri.

    Poate cunaostem tot mai multe, dar suntem tot mai goi de Duhul. De ce atatea idei si un succes spiritual real tot mai indepartat? De ce atata zarva si activitate si totusi o relativizare tot mai mare a realitatilor biblice?

    Radacina problemei de fata tine de problema generala din bisericile de astazi, a lipsei de interes pentru Dumnezeu si viata de credinta, in toate aspectele. Nici la biserica nu se mai vine, nici socoteala nu se mai da. Si, pentru ca nu avem timp de tineri, ii dam pe mana cui reuseste sa-i atraga.

    Daca video-ul de mai sus e real, atunci felicitari celui care s-a ridicat, l-a oprit pe vorbaret si a preluat. A fost cineva matur care a vegheat – un bun presbiter.

    • xfinger zice:

      „Daca video-ul de mai sus e real, atunci felicitari celui care s-a ridicat, l-a oprit pe vorbaret si a preluat. A fost cineva matur care a vegheat – un bun presbiter.”
      E atit de evident ca filmul e o satira ….

    • Marius David zice:

      Ascultarea,
      1. relaţia părinţi – copiii.. tu de ce crezi că am ajuns aşa? Părinţii plasează responsabilitatea pe liderii de tineret, pe învăţătorii de copiii.
      2. citirea şi rugăciunea.. nu prea.
      3. ce doresc părinţii, să reuşească acolo unde ei nu au reuşit?
      Draga Ascultarea, am mai atins problema asta aici https://mariuscruceru.ro/2009/08/22/contemporary-andorversus-traditional/
      cred că împotriva acelei ereyii mă ridic.

      • ascultareacredintei zice:

        1. Parintii par prea ocupati. Intr-un sens au pierdut contactul cu evolutia tehnicii pe care, insa, o cumpara in graba copilului. In alt sens, au un job foarte obositor si sugator de energie. Eu cred ca o parte insemnata este in spatele dorintei de a avea (deverse). Copiii trebuie sa invete bine la scoala, iar acasa trebuie sa isi ajute parintii. Nu stiu prea multe despre generatia parintilor de astazi, poate ma ajutati sa inteleg de ce e asa? De ce parintii nu pun accent pe valorile spirituale?

        2. De acord. Si are legatura cu primul punct. Pai, daca nu ne dorim ca ai nostri copii sa fie oameni duhovnicesti si nu ne luptam pentru aceasta, atunci rugaciunea si cititul Bibliei nu prea mai au sens in relatia noastra cu ei, nu?

        3. Poate ca da. Astazi parintii isi doresc sa-si realizeze copiii, le cauta o scoala cat mai grea, ii mediteaza, ii pun la invatat. Cumva, in viitor, sa le fie sigur un trai bun. Dar ce facem cu sufletul? Si ce se intampla daca la noapte murim?

        Tot relatia cu parintii aduce implicatii in muzica ascultata, in filmele vizionate, saiturile urmarite, video-urile privite etc. Practic, in peste 80% din familiile de astazi, parintele nu are nicio implicare in ceea ce tine de computer.

        La biserica li se spune tinerilor ca exista o anumita muzica duhovniceasca. Pe net li se spune altceva. Si lista continua in nenumarate exemple. Chiar si un video de mai sus are in titlu: „pastorul nostru face asa si asa, al vostru?”. Si in mintea necoapta a unui tanar oare ce se naste? Nu dorinta ca si pastorul lui sa fie asa si asa?

        • Marius David zice:

          Cred ca analiza ta este corectă, Ascultare,
          foarte bine ai sesizat accentul pe a avea lucruri versus a avea relaţii.
          imi aduci aminte, citind din prezantearea videoului cum ne laudam cu tatii nostri in faţa blocului…
          Tata meu…
          stai că îţi spun imediat ce s-a întîmplat…

  3. elisa zice:

    Nu cred ca sunt pastori..a.. de oi..poate…
    a,nu ca fug si bietele oi de asa ceva….
    da nu-s nici macar pocaiti..nu?. 😦

  4. Patrix zice:

    Ia luati si de aci pentru stilul asta de predicare cool.
    Cand nu vrea sa te lase Dumnezeu … te face de ras.
    Asa le trebuie.

    • Marius David zice:

      Patrix, ştiam videoclipurile, dar n-am îndrăznit să le pun. Nici nu ştiu dacă să le scot sau nu.
      Oricui i se poate întîmpla… le-am lăsat doar din cauza abordării… da, uneori Duhul ne lasă singuri ca să vedem cum este şi fără El…
      Cînd te dai mare, cînd nu este smerenie, cînd vorbeşti despre tine… numai despre tine… cînd vrei să iasă omul la iveală… aşa se întîmplă.

  5. adrian zice:

    Chestia cu chipul Domnului si telescopul Hubble e o gluma, nu?
    Chiar s-a intamplat asa ceva sau este vorba de un punere in scena?
    Pare prea de tot…

    • xfinger zice:

      „Chestia cu chipul Domnului si telescopul Hubble e o gluma, nu?”
      NU, ci INTREG filmul e o SATIRA …

      ah, e atit de simplu de verificat sursa filmului.
      Iata detaliile:

      „This is a video we (Student Life) produced for a free youth minister event called Refuge. It was conceived as a satire for what I consider to be an unhealthy „rock star” culture that has been growing inside Christendom, as well as an encouragement for the unheralded heroes on the front lines of ministry. Our friends at the event seemed to get a kick out of it. Shot by Taylor Robinson and George Wiley, with video post by Jason Poole and audio by Eric Chapman and Nate Dregger. The role of Ignatius is played by our friend Josh Keefer.”

      http://www.vimeo.com/1713668

      • Marius David zice:

        Da, tot filmul este o satiră, care deconspiră aspecte pe care eu le-am văzut pe viu… problema este că acolo nu erau glume, ci era pe viu.
        Am fost la o astfel de întîlnire la care pastorul de tineret a ţinut cu orice chip să fie relevant şi cool. La 38 de ani să te piepteni ca un punkist, să îţi pui cerceluşi pe nu ştiu unde, tatuaje pe gleze şi să te porţi ca un ratat …. too much…
        Tipul era penibil prin complexele care-i strigau prin toţi porii şi prin faptul că încerca să se adapteze el generaţiei pe care o educa, în loc să caute să îi acomodeze pe ei la ceva înţelepciujne din Scripturi… În toată întîlnirea????? No Bible at all!!!
        Cîtă dreptate are tipul!!!!

        Acum îi avem şi noi pe-ai noştri.
        Am asistat la o întîlnire de tineret la care pastorul de tineret de undeva din centrul ţării avenit îmbrăcat ca un hip-hoper şi a ţinut tot discrusul elaborîndu-şi gestica în acord cu îmbrăcămintea.
        … A fost cool? a fost! A fost cold? A fost!

  6. Pingback: link: Păstori de tineret? « Trezire Spirituală

  7. Cornelius zice:

    Dragi mei,

    Traiesc in America. Tara are partile ei bune si partile ei rele, ca si peste tot. Din pacate traim in vremuri in care apostazia incepe sa fie predicata de la amvoane si mai ales la grupurile de tineret, ptr ca ei sint cei care sint in formare si mai usor de infuientat. Liberali au pe constinta cel putin 2 generatii de tineri, au inceput cu muzica si acum continua cu studiul biblic, incetul cu incetul scotindu-l pe Christos pe usa din dos si lucrurile nu par a merge spre bine.
    Ceea ce vedeti puse mai sus sint niste aberatii de lucrare, triste dar adevarate in multe biserici liberale. Ramineti linga Domnul.

    • michael zice:

      „cornelius” de pe forumul „evenimentul zilei” cumva?

    • Marius David zice:

      nu-i vorba de liberali versus conservatori aici, Cornelius,
      să vezti cum se întîmplă astfel de lucruri în biserici aşa numite conservatoare…
      E caraghios.

      totul porneşte de la o greşeală de concepţie pe care cei de la Visionforum.org, oameni ca Scott Brown, Voddie Baucham şi alţii o critică acid şi ardent.

      Nicicum nu poţi aduce aici opoziţia liberali – conservatori…
      Te va surprinde să vezi o astfel de scenă într-o tabără care adună cele mai conservatoare biserici…
      Ideea este aceeaşi: să nu ne pierdem tinerii.
      Am eu cîteva idei excelente pentru păstrarea tinerilor în biserici.

  8. Cornelius zice:

    Marius ai dreptate in parte, si nu ma mai mira nimic.Le-am vazut pe toate. Stii de ce? Ptr ca aici in America, Bisericile sint „conservative” de mai multe graduri/nivele. Cuvintul „conservativ” nu mai are aceeasi conotatie si semnificatie in ziua de azi, cum a avut in urma cu 10, 20 de ani.
    Multi liberali se ascund dupa el, ptr ca nu au curajul inca, ptr diferite motive sa cocheteze chiar deschis cu lumea.
    Este trist cind bisericile angajeaza tactici si solutii lumesti la o problema spirituala. Incearca ei saraci si nu izbutesc, aducind mai mult lumea in biserica, ducind tineri in ratacire si dezonorindu-l pe Christos. Stiu ca muzica contemporana este un topic anatema, multi tinerei nu vad nimic rau cu ea. Dar asta este a discutie ptr alta data. Be blessed.

    Ptr Michael. Nu am ajuns inca pe acolo sa imi exprim parerile. Am inceput aici ca mi-sa parut ca poti sa stai de vorba in mod civilizat, comparativ cu alte bloguri unde sa da cu parul pe cei care nu sint de acceasi parere cu ei.

    • Marius David zice:

      Draga Cornelius… dialogul ăsta… liberali.. ei – conservatori… noi.. şi demonitarea unora de căptre alţii nu duce undeva, dacă nu venim cu argumente, cu dovezi, cu discuţii clare,
      cu un discurs curat.
      Uite, de asta îmi place First Things, Al Mohler şi alţii…
      nu iau în răspăr liberalii fără argumente, fără dovezi, sînt gata să recunoască cînd Obama are un discurs bun la început de şcoală etc.

      Aici ai dreptate, este trist că încercăm cu soluţii lumeşti la probleme spirituale. Aici ai punctat foarte bine şi cred că aici este punctul de tensiune cel mai dureros în discuţia noastră.
      Care este problema şi care este soluţia?

      Nu, aici s-a discutat şi despre muzică.. nu este un „topic anatema”, cum spui tu… discutăm despre orice… dacă ne pricepem… şi dacă nu ne pricepem… ne băgăm şi noi în vorbă.. 🙂
      cu mult drag
      mc

  9. Cornelius zice:

    Marius,
    Multumesc ptr raspuns si stau corectat. Am recitit raspunsul meu si intradevar suna putin simplistic si propagandist. Nu am vrut sa intru in prea amanunte, de aia l-am tinut mai la general. Pe viitor am sa tin minte.
    Scuze din nou, dar nu m-am referit la blogul acesta, ci in general, muzica este un subiect dureros ptr multi tineri. Ma bucur sa va sinceritatea si dorinta in a aborda teme delicate. Be blessed.

    • Marius David zice:

      Cornelius, mulţumesc pentru înţelegere, ai spus că pe viitor vei fi mai concret, tocmai te-am întrebat în privinţa muzicii ceva.
      TE-am provocat să devii mai concret şi mai argumentat cînd ai făcut afirmaţii cu care sînt în parte de acord.

  10. Aurel zice:

    Marius,
    Este foarte trist ca se intampla asa ceva. Dar mai nou tineri din bisericile noastre doresc ceva nou si senzational si astfel se departeaza putin cate putin de invataturile Scripturii. Iar ce este si mai trist ca sunt acceptate unele practici de acest fel chiar de comitet si pastor (la presiune).

    • Marius David zice:

      Păi să guste, Aurel, să guste ceva nou şi senzaţional, care este dulce în gură şi amar în pîntece.
      Păstorii şi cometele care acceptă astfel de presiuni îşi merită soarta.
      Le vor cumpăra orgă de lumini, baterii şi vor face nişte jalnice baptistoceci din bisericile noastre, după care rîzgîiaţii noştri copii îşi vor lăsa jucăriile cumpărate şi vor pleca unde vor vedea cu ochii.
      Nu o singură dată am văzut biserici care au investit în astfel de prostioare şi acum sînt cu bisericile goale de tineri.

      Dumnezeu să-i pieptene şi pe unii şi pe alţii!

  11. lacra zice:

    servus marius locuiesc in anglia, si ma bucur sa dau de u on twitter, nu stiu sigur daca ai ceva carti scrise de tine, dar stiu ca am cautat… nu am gasit.. sau nu am cautat suficient.. ideea principala este .. ai ceva carti??? daca da.. ai si ceva carti prin anglia??? sau ai ceva site unde pot cumpara???
    astept raspuns be bless!!!

  12. Aurel zice:

    Marius,
    Ai perfecta dreptate, dar intrebarea care mi-o pun este: Ce se poate face? Daca nu esti de acord cu cei care sustin aceste lucruri te considera demodat si esti pus deoparte.

    • Marius David zice:

      Acest soi de draci nu iese decît cu post şi rugăciune…. şi uneori cu blog 🙂
      Postul şi rugăcinea nu sînt demodate.
      Iar comunicarea adevărului Evangheliei pe toate căile ne ajută să ieşim din defensiva rugăciunii şi postului, mînuind sabia cu două tăişuri a Cuvîntului…

  13. Aurel zice:

    Marius,
    Multumesc, o sa stau mai mult in post si rugaciune pentru Biserica mea.

  14. Daniel zice:

    Pot fi de acord cu „ratacirea” generatiei tinere si a „pastoreilor”. Daca vrem sa privim si dincolo de asta mi-as pune niste intrebari:
    1. De ce alearga tinerii dupa senzational? Poate asta e influenta societatii in care traim. Nu ar fi senzational daca tinerii ar gasi in Bisericile noastre, intre cei middle si old age mai multa dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare,…, post, rugaciune adevarata…Poate si din cauza spoielii, a minciunii, a mormintelor varuite se recurge la asemenea solutii, lumesti poate…
    2. N-as anatemiza un intreg spectru (nici nu cred ca asta se face mai sus). Poate unii sunt de buna credinta, cautatori sinceri; poate n-are cine sa-i indrume, poate m-au gasit modele. Cunosc o multime de tineri pocaiti in adevaratul sens al cuvantului.
    In Romania, mi se pare ca lucrurile descrise mai sus se intampla in baza principiului actiunii si reactiunii, ca si o reactie la acea „tristete sfanta” care exista in Biserica ca o roada a duhului.
    Ar fi interesant de vazut alternativele.

    • Marius David zice:

      Daniel, bine ai venit aici!
      1. Vei îmbătrîni şi vei descoperi că dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare sînt roade ale Duhului care se manifestă în persoane, nu totdeauna în comunităţi. Bisericile noastre au o patologie care se poate trata, dar în timp şi cu mult efort şi sacrificiu. Din păcate ceea ce se întîmplă este că, în loc să stea locului şi să facă ucenicie, să înveţe să trateze umăr la umăr şi în echipă acestă patologie, tinereii zboară prea devreme din cuib, îţi plantează propria bisericuţă numai pentru a repeta patologia pe care au luat-o cu ei, o incubează pentru circa doi ani după care repetă exact acleeaşi greşeli ca înaintaşii lor.
      Fiind vice la comunitate am văzut cu ochii mei de prea multe ori chestiunea în desfăşurare. Chiar acum asist la o asemenea poveste. Studiu pe caz. Ar trebui pus în manualele de pastorală.
      Zilele trecute discutam cu un fost student care dorea să planteze o nouă biserică în care să fie VIAŢĂ, MIŞCARE, BUCURIE… dar nu avea nici cea mai mică idee cum se va realiza chestiunea.
      2. nu anatemizăm nimic, este un cuvînt prea tare, nici măcar ca hiperbolă nu funcţionează. Nu doresc decît să ne întoarcem la principiile uceniciei tradiţionale, la trnasgeneraţional.
      nu neg, şi eu cunosc foarte mulţi tineri foarte pocăiţi, numai că sînt… dezorientaţi. Una este a fi pocăit, alta este să ştii şi încotro mergi şi de ce mergi.
      Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.
      sînt foarte mulţi tineri care doresc ceva mai bun, dar nu ştiu exact ce şi cum şi um pot ajunge acolo. La un moment ajung atît de frustraţi încît le moare entuziasmul în frustrare,mînie şi apoi se relaxează în sictir.
      România este o ţară în care aproape toate lucrurile sînt după principiul pendulului, de asta, vorba lui Steinhardt, cea mai mare nevoie a neamului ăsta este dreapta cumpănă… atît de mult ne lipseşte.
      ujite la noua lege a educaţiei… o catastrofă rezultată din aceleaşi cauze, reacţie … de obicei proastă.

      • gelu b zice:

        Draga Marius,
        Cred ,ca si noi parintii putem fi,sau chiar suntem o sursa dezorientarii tinerilor nostri,prin modul nostru de relationare cu Dumnezeu;o percepem doar ca ca pe o metafora.Ne hranim cu iluzii,si dam,servim copiilor tot iluzii.De cele mai multe ori nu mai avem timp pentru discutii cu copii la problemele lor sau daca ,totusi,o mai facem din cind in cind,ele se rezuma la o suma de interdictii si reguli aberante,de genul „nu-i voie sa minti ca te da Domnul Isus in foc”,sau „daca ar fi bine sa fumezi ti-ar fi facut Dumnezeu un cos de fum”.JALNIC!
        Ne trimitem copiii,si tinerii la tot felul de activitati „bisericesti” si cu asta ne amagim ca ne-am facut datoria de parinti.
        Durerea cea mare e ca,oameni cu asemenea cunoastere a lui DUMNEZEU,fac parte din forurile de conducere ale bisercilor evanghelice,si cu asemenea „faruri”se poate aluneca foarte usor,si repede la tot felul de spectacole duminicale care sa umple marele gol interior.
        Cunoasterea intelectuala a lui Dumnezeu,nu ne va suplini nici noua ,si nici lor nevoia de intimitate cu Dumnezeu.
        Cred ca o reintoarcere la „Abecedarul” credintei ne-ar fi un punct de pornire folositor,in marea degringolada in care ne gasim.Ce-ar iesi oare daca le-am da „hrana” tinerilor si abia apoi,sa le cumparam si „jucarii”!Voi,pastorii,cred ca-l stiti,si trebuie sa-l spuneti si tinerilor,dar mai ales parintilor.

        • Marius David zice:

          De acord, Gelu B.
          Activismul bisericesc nu salvează pe nimeni, nici măcar de el însuşi…
          Aşa cum spui: înotarcerea la lucrurile simple, la Abecedarul credinţei, cum spui tu, ar fi un posibil început de drum.
          Uite, vezi? Ne apropiem de soluţii.
          Se pare că sînt aşa de aproape, la îndemînă.

      • daniel zice:

        Eu fac distinctie intre tineri si pastori tineri.
        Daca e sa vorbesc despre acestia din urma, din ce am intalnit eu, nu am vazut vreunul iesti din scoala si pregatit pentru ce urmeaza. Majoritatea sunt „mari teologi” si „mici pastori”. Uita ca de fapt intra intr-o batalie spirituala feroce, batalie care se castiga nu doar cu cunostintele acumulate in facultate ci mai ales cu smerenie, rugaciune post. (Zicea un tanar,pe un tot putin rautacios ca el n-a vazut inca pastor tanar, proaspat iesit de pe bancile scolii – smerit. I-am raspuns ca poate n-a cunosacut destui). Personal cred ca dupa o scoala de teologie, ar trebui vre-o 2, 3 ani fiecare student sa faca o scoala de ucenicie pe langa un pastor cu experienta. In schimb, urmeaza mastere si doctorate care la o varsta asa de fragede nu prea ajuta la cultivarea smereniei. Ma intreb daca intre pastori exista conceptul de „accountability” – „a da socoteala”, poate nu-i cea mai reusita traducere. Multi sunt „revolutionari”, stiu tot si toti ceilalti nu stiu nimic. Lucrul cel mai deramjant probabil este pofta de a darama tot ce s-a cladit cu truda in trecut, inclusiv temeliile. Nu neg lucrurile rele din Biserica din trecut, dar multi iau barosul si darama tot – predicile nu-s bune, muzica invechita, samd. (Imi place sa cant si am cantat „Nu mergi de la mine Isus” la o intalnire de tineri. Majoritatea au crezut ca e unul din cantecele noi worship abia aparute si au fost uimiti sa afle ca se cantau de pe vremea bunici in Biserica). Nu neg pe de alta parte ca sunt lucruri despre care, vorbind, au dreptate – amorteala din Biserici, lipsa modelelor, incremenirea, autoexilarea intre zidurile Bisericii, autosuficienta, lipsa roadelor Duhului, samd. Asa cum spunea cineva – atata timp cat Biserica este inca pe pamant este murdara, perfectibila. Abia in ceruri in prezenta Mielului va fi curata, fara pata si fara zbarcitura.
        Acelasi lucru cred si eu despre tineri – dezorientati. La fel am fost si eu la varsta lor si cred majoritatea de aici. Nici nu m-as astepta de la un tanar de 20 ani sa fie extrem de matur si sa cunoasca calea. Tineretea e varsta cautarilor, dar ce vroiam sa semnalez in mesajul anterior este tocmai lipsa modelelor din Bisericile noastre. Cati frati peste 30 ani au curajul sa mearga la o intalnire de tineri si sa zica cum a zis Pavel:”Calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos”. Lucrul asta nu este o circumstanta atenuanta ptr tineri si cunosc destui care „tanjesc” dupa ucenicie dar nu au gasit inca un mentor. Nulti poate n-au avut un tata model, o familie model sau o Biserica model. Cu toate astea, resursele pe care generatia tanara le are sunt infinit mai mari decat le-am avut eu cand eram tanar si faceam schimb de predici pe casete si xeroxam orice cantare noua. Ce sa mai vorbesc de tatal meu care inregistra predici la magnetofon si mama care copia poezii pe furis in carnetelul de biserica.
        Ucenicia lipseste, intr-adevar, dar sunt mentori?

        • Marius David zice:

          Draga Daniel, rămîi cu aceeaşi adresă de email cînd te înregistrezi pentru că altfel te blochează automat site-ul, te filtrează.

          Ai dreptate, uneori studenţii noştri ies cu mari fumuri de cunoscători, dar Dumnezeu, Biserica au grijă de ei.
          Problema pe care o avem este şi cu cei mai în vîrstă. Degeaba îl pui pe un tînăr să facă ucenicie la unul mai experimentat. Există o axiomă a uceniciei: nu poate face ucenicie cineva care nu atrecut prin şcoala uceniciei. Este imposibil. Este ca un catîr, infertil. Absolut impotent.
          Problema este că avem o generaţie de vîrstnici care n-au trecut prin ucenicie cu adevărat. Ei nu vor face niciodată ucenici.

          Nu ajunge ca tînăra generaţie să recunoască problema, dacă nu au şi soluţia. Soluţia o putem găsi împreună. Repet: transgeneraţional. O generaţie nu-şi poate găsi soluţiile pentru ea însăşi. Este o altă axiomă a uceniciei.

          Poate că ar trebui să fac un pot numai cu axiomatica uceniciei. Încă una: cine nu stă sub autoritate nu are autoritate (doriţi să dau exemple? Am studii pe caz!)
          Tineri dezorientaţi. Oare nu asta este cea mai mare problemă? Poporul moare din lipstă de cunoştinţă… şi de ucenicie.

          Mentori? Am spus mai sus care este problema. Sîntem într-un cerc vicios. Nu-i aşa că trebuie să se întîmple ceva supranatural: rugaţi pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul său…

  15. ascultareacredintei zice:

    E de meditat intr-adevar daca din cauza celor in varsta pleaca tinerii. Daca nu este dragoste si tu, ca tanar, vrei sa dai, atunci de ce nu rezolvi problema, in loc sa fugi?

    Poate ca rezolvarea ar dura ani la rand, pe cand fuga doar cateva zile (sau ore, daca e bine pusa la punct). Si ce se nimereste mai bine la niste tineri, intr-un secol al vitezei?

    Nu cred ca Duhul Sfant cheama tinerii sa plece din Biserici. Acum, nu vorbesc de biserici moarte sau care traiesc in pacat, ci in sensul din discutia de pana acum.

    Si, nu putem vorbi de tineri, in general. Exista cativa „predispusi”, iar pe restul ii dispun acestia, prin diferite mijloace. La tineri e usor sa manipulezi…

    Dar, cred in acelasi timp ca fratii in varsta au responsabilitatea lor mare in Bisericile noastre. Si ca trebuie sa se implice in congregatie si in familie. Mirajul bunastarii materiale i-a cuprins pe multi. Relativizarea conceptelor aduce risipire si nu unitate. Solutia: partasie reala, in Cuvant, rugaciune cu intentii serioase.

    • Marius David zice:

      Curios, dragostea este greu de învăţat. dragostea se învaţă la bătrîneţe, ascultarea. Ţine minte asta! Am învăţat şi eu asta de la un bătrîn.
      Dragostea se învaţă.
      Dragostea se învaţă tîrziu.
      Uneori este prea tîrziu.
      Fuga este cea mai simplă soluţie.
      Plantarea unei alte comunităţi, şi tu ştii ce înseamnă asta… este cea mai simplă soluţie.
      Oare nu este la fel în căsnicie… să trînteşti uşa şi să ieşi din casă în loc să stai să rezolvi problema?
      Nu, tinerii sînt cel mai greu de manipulat, au cel mai ascuţit simţ al fariseismului.
      tocmai de asta uneori nu rezistă, cînd fariseii încearcă căi fariseice de rezolvare a problemelor spirituale
      Bătrînii trebuie să întinerească în autenticitate şi tinerii să îmbătrînească în dragoste.

      • ascultareacredintei zice:

        O sa tin minte ce m-ati invatat, frate Marius.

        Tinerii simt fariseismul, dar nu stim pericolul. Fara atentionarea Duhului, tinerii sunt in pericol. De aceea se si adreseaza tinerilor multe dintre ereziile contemporane.

        Sunt in pericol datorita faptului ca astazi le vine multa informatii intr-un timp suficient de scurt incat sa nu poata sa sorteze totul. Sunt in pericol fiindca nu au avut timp sa se inradacineze in Cuvant. Sunt in pericol fiindca generatia mai mare a cam esuat sa vegheze asupra lor. Sunt in pericol fiindca sunt atacati.

        Desigur ca tinerii nu pot fi manipulati cu ceea ce inteleg deja, dar de ce oare Dumnezeu a randuit batrani ai Bisericii si nu tineri ai Bisericii? Tinerii au locul si rolul lor (Timotei, Tit etc). Dar ce ne facem daca tinerii refuza autoritatea si ies singuri de sub protectia batranilor duhovnicesti? Sau, ce ne facem daca batranii si-au parasit slujba si i-au lasat pe tineri de capul lor?

        Nu sunt departe de tinerete, de zilele cand vedea asa de bine fariseismul si ma intrista nespus de mult. Dar atunci nu intelegea inca valori precum protejarea turmei, realitatea prezentei lupilor rapitori, pericolul „printre fratii mincinosi”… Uneori tinerii vad prea putin si, cu informatia avuta au dreptate sa se rascoale. Numai ca nu stiu totul. Asa ca, „este bine pentru tanar sa stea singur si sa taca”. Este bine…

        Cred ca e un sfat bun, sa imbatranesc in dragoste. Il voi lua pentru mine. 🙂

        • Marius David zice:

          Corect, Ascultare, una este să simţi şi să vezi că vine un lup, alta este să te duci în direcţia din care vine ursul. Prefer să mă lupt cu lupul.
          Şi sortarea informaţiei este tot chestie de ucenicie.
          problema este la ambele capete şi la bătrîn şi la tineri, unii au abandonat cursa, ceilalţi merg prea repede şi în direcţia greşită.
          ce-ar fi fost Timotei şi Tit fără Pavel?

          Domnul sa te ajute!

  16. Cornelius zice:

    Corect Daniel bine spus. Cred ca multi dintre noi confundam rolul nostru in lume si in familia lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a spus in Marcu 16 si Matei 28 sa mergem in toata lumea si sa propovaduim Evanghelia, facind ucenici … si nu prozeliti sau oameni religiosi.
    Sa nu ne mire faptul ca situatia este asa cum este in tara si peste hotare, atita timp cit noi nu sintem implicati in adevarata nastere din nou si in procesul de ucenicie adevarata a acesteor oameni si a tineilor. Religia te ajuta numai pina la un punct dupa care te lasa gol si fara speranta. Multi se uita dupa modele de inspiratie umana, dar sa nu uitam ca lucrurile sint destul de simple si modelul adevarat si vrednic de urmat este Domnul Isus Christos. Noi oamnei avem tendinta a complicam lucrurile aproape intodeauna.

    • Marius David zice:

      Dragii mei, foarte bine că s-a făcut distincţia între rolul nostru în Biserică şi rolul nostru în lume. De asemenea, trebuie făcută distincţia între modelul lumii pentru păstorire şi modelul biblic, între conducătorul de organizaţie şi slujitorul spiritual… vezi opoziţia… conducător-slujitor

  17. elisa zice:

    Dumnezeu vrea sa ne atinga si sa lucreze in adancul
    nostru,in duh,toate zgomotele lumii inconjuratoare nu fac decat sa acopere pentru un timp legatura dintre noi si Dumnezeu,ca sa ajunga la duhul nostru susurul bland are nevoie de cale libera.
    Poate ca diavolul cel mai studios student in ale Scripturii stie bine ca trebuie sa faca neauzit acest susur bland si ne streseaza urechile cu extravagante muzicale pur lumesti.
    Pentru mine este un mare semn de intrebare!daca cel care urmeaza sa predice are Duhul Sfant,de ce nu face o rugaciune cu biserica pentru a dilua mesajul inoportun al progtamului ,nu inainte de a se adresa celor care”au incercat sa cante” introducand in adunare un duh lumesc.Daca as vedea un pastor care nu ia cuvantul pana ce nu pune prin duhul adunarea
    pe o linie care sa fie in armonie cu Cuvantul,as crede ca lucrurile merg intr-o directie buna;deocamdata nu este asa; pastorii,predicatorii predica intr-o adunare cu sufletele incaltate pana la saturatie cu efectele carnale ale muzicii,iar ei nu realizeaza acest lucru.
    Pregatirea inimii nu mai intereseaza,efectul este cel scontat de cel rau:obosela,neatentie la Cuvantul lui Dumnezeu.

  18. Cornel zice:

    Marius,
    Cred ca multi nu inteleg ce inseamna ucenicia, ce inseamna a fi ucenic, si ce inseamna a avea ucenici. Si nu ma refer aici doar la cercurile bisericesti din Romania. La modul general, cred ca ne-am indepartat de modelul bibilic lasat pe paginile NT de Domnul Isus Hristos. Isus a spus:
    “Vino dupa Mine si te voi face…”.

    Multi tineri au pretentia de-a petrece ore in sir cu pastori lor la discutii sau rugaciune, cu profesorii lor la dispute teologie etc. Asa inteleg ei ucenicia…
    Ucenicia este simpla, dar foarte grea. Tanarul care vrea sa fie ucenic il “ocheste” pe unul pe care il admira, sau care il cheama, iar tanarul se duce dupa el. Ucenicia se face, nu se discuta. Discuti si te rogi in contextul activitati in care ucenicul si invatatorul este implicat. Lucrarea pe care o are invatatorul de implinit este amplificata de prezenta ucenicului/cilor si nu subminata.

    De multe ori intalnesc tineri care sunt nemultumiti ca nu petrec timp cu ei, dar ei insisi nu sunt dispusi sa vina langa mine si sa slujeasca in ceea ce eu deja sunt implicat. Sunt mii de tineri in bisericile mari care nu fac nimic, se plang ca nimeni nu-i lasa sa slujeasca unde vor ei, cum vor ei, si cand vor ei. In nici un caz nu vor sa slujeasca la locul indicat de pastor si la timpul potrivit.

    Ucenicia se prinde nu se invata.

    Este exact ceea ce se intampla cu o meserie practica; zidaria, dulgheria, etc.

    De obicei, se doreste o lucrare paralela cu lucrarea pe care pastorul deja o face.

    Scopul este prinderea pestelui si educarea lui in prima faza: invataturile fundamentale. Dupa aceast curs de nivel 101, ucenicia se prinde din mers si din munca pe care ucenicul o asista si o practica alaturi de pastor/invatator.

    In Oradea, la acest capitol fr. Olah Liviu a fost un expert. S-o spuna cei ce au facut parte din grupele pe care le trimetea in misiune. O echipare sumara, si o trimitere in a capata experienta alaturi de uni care aveau 1-2 ani de pocainta sub centura. Ei erau noii lideri care faceau ucenici.

    O data cu plecarea fr. Liviu, in perioada 1976/7 si pana in 1981 s-a trecut la o aprofundare teolgica a crestinismului si totul s-a dus pe apa sabetei. Om cunoscut mai mult, dar am facut atat de putin, ucenicia adevarata a incetat.

    Multi erau interesati de teorie, ceva ce gadila urechile, nu de puterea Cuvantului pus in practica imediat.

    Aprofundarea isi are locul ei, din cand in cand, dar regula este alta.

    Ucenicul se face nu se naste, si se face intentional.

    O data cu trecerea timpului si lucrarea noastra va fi trecuta prin „focul” intrebarilor de genul: Cati ucenici am facut???

    Ma intrebam cu cativa ani in urma, inainte de deconspirarile masive din 2007 si de mai tarziu:
    oare cati ucenici are/a facut fr. O.L. si cati I.T. pentru ca faceam aluzie la Oradea. Si care este conditia lor spirituala in 2009?
    Ar fi un survey – test/studiu benefic …

    Marius, poate studenti ar putea intreprinde ceva de genul acesta pentru o lucrare de diploma.

    Dupa roadele lor ii veti cunoaste… care roade? Care este scopul trimiteri in lume a celor 12, 120, 500, 3000, etc.? Ucenicizarea Neamurilor…

    Poate analiza pe caz astazi nu s-ar mai putea face, cine ar vrea sa se identifice cu uni si cu alti… Poate in alta generatie… poate dincolo…

  19. Pingback: “Divided”!!! | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.