Tot Vechiul Testament este ironic-dramatic, tragic. Teologia Evangheliilor bate înspre ironic-paradoxal.
Paradoxul, contrastul, oximoronul sînt la ele acasă în Noul Testament.
Iată de ce merită să ne amintim aceste imnuri vechi, cel putin ca gimnastică a gîndirii teologice, dacă nu mai mult…
Isus, Lumina Lumii, este preamărit cu pornire de la o frază în aliteraţie: răsărit-a lumii Lumina… Lumina cunoştinţei, coborîtă, vulgarizată, adică dată poporului şi răpită multor înţelepţi, dată pruncilor cu mintea, ascunsă măreţilor. Lumina dată celor fără carte, păstorilor, asemenea cu înţelepţii.
Cei ce slujeau stelelor din slujirea lor s-au învăţat şi steaua i-a călăuzit nu spre lumină, ci spre Însuşi Soarele Dreptăţii. Din oglindiri s-au îndreptat spre izvorul oricărei lumini, din gînduri şi raţiuni s-au îndreptat spre Înţelepciunea cea mai înaltă a oricărei cugetări.
S-au îndreptat înţelepţii să cunoască, dar au ajuns la Cel vrednic de închinare. Au început cu închinare şi au sfîrşit în cea mai înaltă cunoaştere.
Au văzut un răsărit de stea, care deşi părea sus, pe bolta cerului, era un răsărit de jos, faţă de Răsăritul cel de Sus, cel mai de sus, care tocmai zăcea în faţa lor, jos, în iesle.
Troparul se sfîrşeşte într-o explozie doxologică… Doamne (asta se spune deopotrivă lui Dumnezeu Tatăl, dar Pruncului, de asemenea) slavă Ţie!
TROPARUL Naşterii Domnului:
„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii lumina cunoştinţei;
că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor
de la stea s-au învăţat să se închine
Ţie, Soarelui Dreptăţii,
şi să Te cunoască
pe Tine, Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă Ţie.„
Fecioara, lut în viaţă, a purtat pe Dumnezeu nouă luni în pîntec. Iată cum Veşnicul a intrat în curgerea timpului.
Cel din veci a intrat în „Astăzi”, după ce va fi locuit Fecioara. Cea muritoare şi din fiinţă naşte pe Cel fără de început şi venit de mai sus de Răsărit şi de mai sus de fiinţă.
Pămîntul, care prin El s-a făcut, nu se învredniceşte să-I aducă alta decît peştera. Cel neapropiat se apropie, Cel de departe vine între noi, în noi, îşi ia cort de trup şi se însoţeşte cu noi, aşa cum îngerii cu păstorii se aşează în cor, susu-ul şi josul se amestecă, linia de orizont dispare pentru o clipă şi steaua se întovărăşeşte în călătorie cu magii.
Sedentarii devin călători de drum lung, păstorii înţepeniţi în cîmpie îşi lasă datoria şi lasă turmele în plata Domnului.
Pruncul este Dumnezeu, Împăratul şi-a luat tron de lemne linse de vite, cu iarbă prinsă-n fibră. Cel dinainte de veci, prin care toate s-au făcut, vine după magi, păstori, îngeri, părinţi, dar rămîne Cel dinainte.
Înţelepciunea gîngureşte; Domnul este dependent de braţe ale muritorilor părinţi pămînteşti; Lumina doarme liniştit vegheat de ochii aspri de tîmplar; Părintele veşniciilor are cîteva ore; Domnul păcii plînge de frig, oboseală şi foame; Minunatul Sfetnic va fi învăţat să meargă şi să vorbească; Dumnezeul tare va fi schimbat de scutece; Fiul e Copilul; Domnuţul este Dumnezeu.
CONDACUL Naşterii Domnului:
„Fecioara astăzipe Cel mai presus de fiinţă naşte
şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc
şi magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi S-a născut prunc tânăr,
Dumnezeu Cel mai înainte de veci.„
I-am adus şi eu un singur dar, dar imperf. Le-am luat în grabă, la prima învîrtire pe griff. Pe păstori i-a luat pe nepregătite, pe magi la fel, numai îngerii au avut cîntarea pregătită (coborîrea aceea pe griff, asta semnifică, coborîrea pe scara cerului, coborîrea îngerilor. Iar după ea este efectul de harfă, pentru amintirea păstorilor)
Dacă sîntem la Tropar şi Condac, o colindă pe care o ştim cu toţii.
Marius Cruceru 
Vad ca te-ai dat cu ortodocsii!!! E clar iar face vreunul scandal din chestia asta!
Oricum superb comentariul tau! Pina shi Bastrixul cred ca l-ar aprecia…. 🙂
La chitara nu ma pricep! Suna bine…
Ah, am uitat! 😦
Craciun fericit!!!
”si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de de adevar”, ma bucur ca El locuieste si in inimile voastre si in felul acesta vom avea nu bucurii de o clipa ci vesnicia ne vom bucura impreuna cu toti cei in a caror inima traieste El.
Pace sfanta si lumina! multa lumina!
Sa va insoteasca caldura dragostei lui Hristos pretutindeni!
Ascultand colinzi din surghiun:”Vin colindatorii”fiind una dintre ele,
cred ca este scrisa de Radu Gyr,care m-a impresionat pana la lacrimi,
de fapt acest Craciun,a fost deosebit,am simtit mai mult cu acele indeparatete
si triste ,foarte triste dureri,Si am plans cu ei,cu plansul lor….
Ce dureri inimaginabile…ce tristete,,,cata durere..suferinta si iar suferinta…asa au
petrecut unii Craciunul…in perioada comunista.
Patrix, nu „iau manuşa”. Toţi prietenii ştiu deja cum şi ce gîndesc şi ce apreciez. Aceste cîntări vechi sînt un tezaur care nu poate fi confiscat de o anumită confesiune.
Mulţumesc de urare!
Viorica, Aşa să fie cum spui, să locuiască în inimile noastră, pentru că noi locuim deja în inima Lui!
Nu ştiu acea colindă, Elisa, o voi căuta!
Vă doresc Sărbători Diferite!!!
Au fost şi Crăciunuri superbe în perioada comunistă. După unele tînjesc. Într-o noapte am mers 40 de km cu colindul! de la 5 seara pînă a doua zi la 5 dimineaţa pentru numai cîteva familii care locuiau răsfirate printre dealurile line ale Moldovei. Unul dintre cele mai frumoase Crăciunuri!
Altul?
Cînd ne-a oprit miliţia să ne legitimeze. I-au huiduit oamenii de la balcoane şi au cerut în continuare colinzi. Era prin anii 80. Miliţienii s-au retras şi au ascultat colinzile mai departe.
Ortodoxia e un izvor nesecat de apa vie.
Pax, este o singură sursă de Apă Vie nesecată. Apa Vie Însăşi, Domnul Isus Cristos… cu restul ….
Tare frumos că ai amintit de aceste străvechi cântări creştine, dragă Marius. Ele aparţin tezaurului întregii creştinătăţi şi ne amintesc de nişte vremuri când cei ce-L mărturiseau pe Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat nu erau atât de dezbinaţi. Măcar prin aceste cântări şi prin bucuria unică a Naşterii Domnului să căutăm să fim împreună. Că pentru asta a venit în lume Fiul, să ne adune în turma Bisericii Sale, să fim împreună.
Oricât ar părea de imposibil, merită să ne străduim mult mai mult să ne bucurăm împreună!
Draga Alex, suflet scump, cum să nu cîntăm cu bucurie aceste comori! Doar pentru că se cîntă în biserica din care eu nu fac parte, de aceea să ni le refuzăm?
Ferească Dumnezeu!
Pace și bună învoire între oamenii plăcuți Lui. Nu am îndoieli despre tine că ești plăcut Domnului cu bunătatea ta, am îndoieli cu privire la mine, dar, dacă noi doi ne înțelegem în pace și bună învoire… mai este o nădejde și pentru mine.
Pingback: Pastorală de Crăciun: “Sărbătorirea ca agonie” | Marius Cruceru
Pingback: “Convergence worship?” | Marius Cruceru
Pingback: “Vai de mine …. e Încarnare, e Crăciun!” – Pastorală de Sărbătoarea Întrupării 2012 | Marius Cruceru