Generaţia noastră şi-a format mentaliţile, reflexele şi obiceiurile de viaţă pornind de la viaţa de dincolo de sticlă. Modelele noastre sînt Vip-urile, apariţii plate, pe sticlă, persoaje care nu au realizat nimic în viaţa lor în afară de corpul dăruit de la Dumnezeu, retorica de cartier şi circumstanţele. Mintea şi munca ne sînt nesemnificative ca valoare. Altarele generaţiei noastre au ecrane plate. Cînd intram în casele bunicilor noştri găseam puţine lucruri şi de mică valoare, dar în mijlocul camerei era masa şi pe masă, lîngă pîinea cea de toate zilele acoperită cu şervet, era Biblia lîngă lampă. Acela era altarul care domina întreaga casă. Astăzi, în mijlocul caselor noastre tronează plasmele, iar feţele generaţiei noastre nu se mai adîncesc între pagini, ci între sticle. Generaţia mea a fost privită prin sticla care ne-a despărţit de privirile părinţilor în maternitate, am privit curioşi prin sticla parbrizelor peisajele care s-au derulat prea rapid pentru pupilele noastre de copii, ne tocăm zilele privind prin sticlele terminalelor de computer, privim de cîteva ori pe oră la ecranele sticloase ale telefoanelor mobile, ne petrecem după amiezele privind spre sticla televizoarelor, sfîrşim zilele privind printre sticlele de băutură….  Generaţia noastră trăieşte tot mai mult într-o nouă viaţa, este Generaţia E sau I, eletronică sau Internet. Second life devine însăşi viaţa, iar viaţa însăşi devine o anexă a vieţii care se petrece tot mai mult între gadgeturi şi dincolo de sticlă. O sugestie? Scoateţi cel puţin televizoarele afară din casă. Cîtă linişte, cîtă bucurie am recîştigat în momentul în care ne-am înlocuit altarele!