Crăciunul între două cadavre şi „Fie ca… „

Disclaimer: TEXT DUR, nu este pentru „ochişori micuţi”. Acest text nu conţine felicitări de Crăciun cu prunc bucălat, panglici roz, lozinci lacrimogene şi alte aşteptate în „ajunul sărbătorii sfinte”. A se citi cu o bucată groasă de şorici în gură, strîngeţi tare, dacă doare!

Se apropie Crăciunul. Mîine este Ajunul!

Majoritatea îşi va fi luat un scurt cadavru de copac şi îşi va fi bătut deja joc de el, „împodobindu-l” cu tot felul de chestii chicioase: fundiţe roşii, clopoţei inutili şi nefuncţionali, „instalaţie” (oh, instalaţia, chestia aia ucigătoare de neuroni şi retină, sclipitoare şi cu melodiuţele acelea idioate, cîntate de nişte electronică nazal), vată imitînd zăpada, moş crăciunei piticiţi, stele din plastic, sclipici. Un mort împopoţonat! Asta este bradul de Crăciun! Semnificaţiile? Le mai ştie cineva? Au vreo legătură cu Pruncul Ieslei sau cu Ieslea Pruncului? Da, au legătură, lemnul…

Copiii fericiţi îşi privesc puiul de pădure cum agonizează şi se scutură, murind între cîntecele idiotizante dogmatic: „O, brad frumos, eu văd în tine chipul lui Cristos”. Aşa se face tranziţia de la creştinism la cretinism, pe nesimţite nesimţind.

Micul şi drăguţul nostru avorton de pom va sfîrşi aruncat la gunoi între alte cadavre de copac măcelărite. Cel puţin va fi util pentru o seară celor doi oameni fără adăpost, care vor face un foc mare pînă va veni poliţia şi smurdul ca să le dea o amendă, pe care oricum n-o vor plăti şi apoi îi vor alunga în altă parte, la alţi brazi care îşi aşteaptă încenuşarea.

Nici măcar săbii nu vor mai ajunge. În 15 ianuarie, pe cînd se aruncau brazii la gunoi, ne făceam săbii. Acum copiii noştri joacă Counterstrike, nu vor mai utiliza micul cadavru de molid (ce cutii de rezonanţă s-ar fi putut obţine peste cîţiva zeci de ani din pomul ucis) sau ce mese de ospăţ din micul brad.

Barbar! Sărbătoarea naşterii Vieţii Celei de Sus este celebrată între două mortăciuni, un rest de copac şi un cadavru de animal scîrbos şi canibalic, care doarme în propria balegă şi îşi mănîncă puii, dacă este înfometat. Ah, ce experienţă am avut pe la 10 ani! Plecasem cu Petrică la pescuit şi am neglijat hrănirea scroafei! Şi-a mîncat doi dintre pui! Poftă bună! Acesta-i animalul pe care îl servim de Crăciun! Un animal jegos, care „serveşte orice”, inclusiv mîna stăpînului sau intestinele copilului de trei ani scăpat din neatenţie de părinţi.

Crăciunul creştin pendulează între sacrificarea porcului, mare bucurie, vorba lui Ada Milea, „vom fi mai frumoşi sătui”, şi dezonorarea unei mîndreţi din pădure, între rîurile de sînge porcesc şi chelirea dealurilor ţării.

Barbar, sălbatic, şi mai ales fără nicio legătură între adevărata Sărbătoare şi deraiantele noastre obiceiuri.

***

Deja au început să vină… şi vor înflori şi mai mult de Rebulion. Ce mult aş dori să se împlinească urarea lui Moş Guerilla: „Fie ca în anul acesta să scăpaţi de urări care vor începe cu „fie ca… „”

Fie ca … soarta, visele să vi se … sănătatea să nu vă…. cei dragi să vă… fie ca … etc.

Acest fie ca este extrem de comod. Este impersonal şi îl scoate pe Dumnezeu din ecuaţie. Este corect politic. Fie ca nu este ofensator pentru nimeni, personajul principal este scos din nou din scenă.

Ah, da, vor fi şi felicitări în genu:

„Fie ca Pruncul… Dumnezeu …. Tatăl….. oribilul „Tăticul”… „

Da, primul tip de urare îl scot pe Dumnezeu din frază, al doilea te scot pe tine. Urarea nu poate fi impersonală. Este dialogică, între mine şi tine. Alterarea ei în ceva care iese în afara liniei Eu-Tu poate transforma urarea în ceva mai politicos, nu neapărat în ceva personal, aşa cum ar trebui să fie. Aşa devine urarea simplă strigătură, lozincă, vorbă-n vînt.

Să mai vorbim de felicitările esemoase cu multipli destinatari? Nu-i altceva decît lene şi o activitate de socializare bifată! Consideraţi, dragi prieteni, că v-aţi făcut datoria!

Nu cred că există cult, sectă, religie, mişcare mai pricepută în a-şi distruge celebrările decît creştinii. Ne-am scufundat între cîrnaţi, cozonaci, hălci de carne, intestine groase umplute, stomace de porc în-tobizate, crăci de copaci, roşu, verde, panglici, portocale, vin fiert, sîngerete, borîndău, colinde hruşchizate, carduri golite … şi ne mai mirăm de ce presarii spun că Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai stresante perioade ale anului. Unde-i „The silent night” cu accent pe silent? Unde-i liniştea cîntată în colinde, unde-i linul şi lerul? A propos, mai ştie cineva etimologia lerului şi linului?  (dar, vă rog, fără bancuri cu Hruşcă)

Ce vom face acum? Mergem înainte, printre brad şi porc (morţi amîndoi), încercînd însă recuperarea bucuriei că Dumnezeu s-a înomenit? Eu aş spune că merită încercarea. Cum? Dezgropîndu-ne sărbătorile dintre cozonaci, ouă roşii, porci şi iepuraşi. Poate că este un prim pas.

Vi se pare că sînt răutăcios şi cinic? Da! N-am avut exemplu mai bun decît în Cristos care va fi luat biciul să ne facă ordine prin casele năpădite de zorzoane şi cămările pline cu ulcele cu grăsime.

Iar n-am făcut brad şi-mi merge bine. Despre carne?

Eh, dar să nu fim aşa  idealişti! Să tocim puţin vîrful profetic al scandalului creştin, să îmblînzim Pruncul, să ne calmăm Duhul şi să mestecăm şorici.

Dar, vorba lui Labiş, mănînc şi plîng… că doar nu om arunca atîta amar de carne la gunoi… Şi în fond, toba, sîngerata, cîrnaţe, leberul şi alea alea… n-au ele toate gustul Crăciunului?

UPdate.-..

şi ca să ne mai distr–agem

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

160 de răspunsuri la Crăciunul între două cadavre şi „Fie ca… „

  1. Teofil Gavril spune:

    Amin. Foarte adevarat. Rog permisinea de a il prelua. Multumesc.

  2. fr Marius, postarea e putin cam intrzaiata…adica vreau sa zic… ca nu prea isi va mai avea efectul scontat…
    Mircea

  3. Magistral, ca de obicei! Felicitari si „fie ca” sa ne molipsim si noi de aceasta ascutime a ratiunii!

    (Ce sa mai zici ca si bisericile – era sa spun localurile de inchinaciune – au inceput sa fie populate cu brazi si ornate cu beteala si zorzoane …)

  4. Radu spune:

    Marius Cuceru,,,

    Tu cum sarbatoresti Craciunul ?
    Daca tot e blog personal si sarbatoresti intr-un mod diferit de cel descris mai sus, as fi curios cum inlocuiesti porcul, brad-ul si celelalte amintite mai sus.

    • Marius David spune:

      Radu,
      1. mă numesc MArius Cruceru – CRUCERU
      2. NU SĂRBĂTORESC, eu CELEBREZ! Sărbătorile sînt pentru calendare, celebrările sînt pentru familli şi biserici. Dar şi sărbătoresc … din cînd în cînd.
      3. Brad n-am mai făcut, cred că al doilea sau al treilea a. Mă duc la locul lor, la munte, stau lîngă ei şi îi admir, Aceia sînt TOŢI brazii mei. Mă simt ca un stăpîn de turme.
      4. Cu porcul este diferit. Mănînc şi plîng.🙂 socrul a tăiat porcul şi ne-a trimis 85% exact. 3 kilometri de cîrnaţi făcuţi de mîna lui, 2 mile marine de caltaboşi🙂 . Mănînc din respect pentru bătrîn. Cine mănîncă pentru Domnul mănîncă, cine nu mănîncă pentru Domnul nu mănîncă.
      Ideea este că nu sînt chiar atît de ipocrit şi chiar atît de fariseu…. plus cele primite cu dragoste şi din dragoste de la preaiubiţii notştri enoriaşi care se gîndesc în fiecare an la noi. Dar…

  5. Dorin Muresan spune:

    Textul asta e exact pe gustul meu.

  6. Silvia Seman spune:

    In sfirsit un articol plin de adevar care striga in pustiul crestinatatii. Cu permisiune voi prelua.Domnul sa va binecuvinteze pe dumneavoastra si intreaga familie. S- a nascut IUBIREA pe pamint. glorie LUI.

  7. Mă îndepărtez puțin de miezul postului: există și brazi ecologici. Se cumpără în ghiveci și după ce l-ai folosit după cum ți-a dorit inima îl poți planta oriunde vrei: în curtea grădinii de la țară, lângă o pădure etc. În felul acesta puteți tăia un „cadavru” de pe lista dvs (dacă ținem cont exclusiv de aspectul „criminalistic”/ecologic)
    Sunt sigur că printre cititori se află unii ce omoară brazi (ce să faceți, un articol nu e destul), de aceea îndrăznesc să menționez această variantă „verde”. Dacă tot vor brad, să-l cumpere cu minte.

  8. kovaci alexandru alin spune:

    bine spus, amen brother…

  9. marius spune:

    Hmm, miroase a contradictie. Intr-o postare anterioara erati un adevarat aparator al traditiilor gen „Am plecat sa colindam Domn, Domn, sa-naltam…” acum desfiintati TOATE traditiile de Craciun. Colindul pe care l-ati aparat cu atita barbatie vorbeste tot despre mortaciuni exact ca si postarea dumneavoastra. Sunt confuz. Personal nu mi-a placut niciodata sa particip la taiatul porcului dar acum aceasta „traditie” ar fi o gura de oxigen curat in mijlocul altor mortaciuni care put mult mai tare decat asta gen: televizor, laptop, jocuri pe calculator, iphone, samsung galaxy, etc. Chiar si mirosul de brad ar aduce o improspatare in aerul intoxicat de miros de plasma si hard disk supraincalzit de prea multe ore pe care le petrecem in fata calculatorului.
    In ce priveste stresul oamenilor, nu e devina nici porcul nici bradul ci pacatul din viata lor si lipsa de viata spirituala din bisericile de astazi. De vina pentru sarbaotri materialiste sunt pastorii materilisti si preotii curvari, si nu in ultimul rand credinciosii care nu mai practica disciplinele spriituale. Pentru ca daca l-am pretui pe Isus mai mult decat orice nu cred ca ar fi o problema atit de mare cu aceste traditii brad si porc pe care dumneavoastra le numiti mortaciuni. E parerea mea personala.

    • Marius David spune:

      1. Hmmm, nu miroase a contradicţie, miroase a gîndire. Numai prostul este consecvent liniar.
      2. Ai înţeles greşit şi prima postare şi pe cea de acum. De aceea vezi inconsecvenţa aparentă. N-am apărat tradiţiile, Doamne Sfinte, am apărat creştinătatea de a fi batjocorite anumite lucruri, care pot fi un precedent pentru alte lucruri.
      3. Dacă eşti confuz înseamnă că începi să gîndeşti. Este un prim pas.
      4. pentru miros de brad se poate lua un re-freshner de maşină, se pune la oglindă 🙂
      5. De acord cu mirosul de hard disk şi plasmă, cu totul de acord. N-am tembelizor! Deci voi rata „”CAbaretul de Crăciun” pregătit de tembeliziunea română.
      6. ei, lăsaţi, nu daţi vina numai pe pastorii curvari, există şi enoriaşi curvari. Să împărţiţi un pic vina.
      7. Bucuros de schimb de păreri personale.

      • marius spune:

        Apreciez raspunsul dumneavoastra. As dori sa faca cateva precizari punctuale.

        @ punctul 3 – Putem avea pareri diferite nu mai ales in chestiuni de genul aceasta. Si daca parerile sunt diferite nu inseamna ca nu gandim? Putem avea pareri diferite. Apreciez multe din ideile dumneavoastra. Cu multe sunt de-acord, cu unele nu. Dar nu cred ca sunt infalibile in nici un caz. Asa ca nu ne considerati prosti pe cei care avem o prarere diferita de cea a dumneavoastra. Cred ca am inceput sa gandesc mai demult si nu in urma cu un sfert de ora cand am scris acel comentariu. Vi-as sugera sa reveniti cu picioarele pe pamant si sa vedeti ca mai sunt si altii care gandesc chiar daca nu gandesc exact ca si dumneavoastra.
        2. @ pct. 6 – da intr-adevar sunt si enoriasi curvari si nu sunt putini.
        In rest, sa aveti sarbatori patratoase, cu cat mai putine mortaciuni prin casa.

        • Marius David spune:

          sigur, draga Marius,
          1. da, gîndim diferit, nu condamn deloc pe cei care mănîncă porc de Crăciun, am făcut cîteva observaţii, că s-ar putea să rămînem doar cu porcul.
          2. de acord, părerile mele sînt extrem e subiective şi chiar personale.
          3. n-am făcut prost pe nimeni. V-am invitat doar să gîndiţi şi dintr-un alt punct de vedere. Modul în care aţi început comentariul arată că nu aţi înţeles prima mea iniţiativă. M-aţi ironizat şi v-am răspuns pe măsură. Nu aţi dori să facem concurs la aşa ceva şi nici nu se cade acum în ajun de ajun.
          4. Da, o urare bună, sărbători pătrăţoase! Exact! În linii drepte, că de linii curbe şi ocolitoare, m-am săturat
          Sărbători terifice!

      • Mesagerul spune:

        „N-am apărat tradiţiile, Doamne Sfinte, am apărat creştinătatea de a fi batjocorite anumite lucruri, care pot fi un precedent pentru alte lucruri.”

        Domnule Cruceru, uitandu-ma la aceasta exprimare, cred ca stiu cine e confuzul. Dar pentru noi ceilalti, va rog sa ne dati si proba gandirii si va rog sa ne/imi raspundeti la: Ce ati aparat? Care crestinatate? Cine/ce poate fi un precedent si pentru ce lucruri?

        In alta ordine de idei, dar pastrand contextul, vad ca puneti accent pe destinatar, nu pe expeditor. Adicatea, daca niste traditii Il au ca destinatar pe Dumnezeu, sunt bune, indiferent de unde pornesc. Daca, in schimb, ne au in vedere, aka pantecele si confortul nostru, nu-s bune. Imi permit sa va spun ca Biblia pune accent exclusiv pe sursa, destinatia decurgand direct din ea (din sursa)! Intelegeti de ce nu sunt de acord cu Craciunul? Adica, ca sa fiu in rezonanta cu titlul ales de dvs, nu-mi plac cadavrele, dar nu doar porcul si bradul. Craciunul, din punctul meu de vedere, e unul din cadrave, daca ne uitam la sursa lui.

        • Domnule Mesager, dvs. faceţi politică de extremă sfîntă? 🙂

          • Mesagerul spune:

            Domnule Vindecatoru, v-am pus niste intrebari la care nu am primit niciun raspuns. Acum, ca tot v-am prins „la interval”, hai sa va spun si de ce le-am pus. Ei bine, pentru ca bascalia, zicea odata Andrei Plesu, este „o evacuare, vag iresponsabila, a tragicului, un simptom de anestezie morala nevindecabila”, domnule…Vindecatoru’. V-am provocat la un exercitiu de introspectie, dar, dupa un prea efemer moment de panica, v-ati reintors la aceasta forma distilata a lasitatii si a lipsei de morala care se numeste bascalia. Din nefericire, asa cum consemna si domnul Plesu, bascalia este doar o masca a tragicului. Credeti sau nu, asta-mi da fiori, in ce va priveste…

            Petru Tutea zicea ca intre un premiant Nobel ateu si o baba obscura ortodoxa, o alege fara sa clipeasca pe ultima. Ei bine, eu intre un ateu ca Dea si un „evanghelic” ca Vindecatoru, il aleg de 1000 (o mie) de ori pe primul. De ce? Pentru ca primul e vindecabil, ultimul…nu prea, dle Vindecatoru’. Poate reflectati putintel…

        • Marius David spune:

          draga Mesagerule,
          1. hai să ne gîndim şi din altă parte. Pînă şi Şeicaru s-a prins că putem manipula într-un mod extrem apelînd la sunetele din copilărie. Că vrei tu sau că nu vrei, colindlee încapsulează, aşa proaste la cuvinte cum sînt, …. trăiri, amintiri, sentimente. pînă şi acelea cu Hruşcă…
          2. Cînd mă refeream la „creştinătate” nu m-am referit la „creştinism”. Sînt lucruri diferite, dar se pare că nu doriţi să observaţi nuanţele pe care le tot subliniez. Asta este! Creştinătate înseamnă cruci, altare, biserici, chiar ortodoxe, colinde cu sau fără subiect convenabil nouă ca evangheici. În momentul cînd acestea sînt manipulate în scopuri comerciale sau alte scopuri, atunci trebuie să reacţionăm. Aţi văzut o anumită cîntăreaţă în „Ca o Virgină”? Am evitat anume referrinţele directe… Ei, la asta trebuie reacţionat, după părerea mea.
          3. Nu-mi puneţi cuvinte în gură. Nici idei. Am idei destule, cuvintelenu-mi lipsesc. Ceea ce spuneţi cu destinatarul şi expeditorul nu se regăsseşte în ce am spus.

          • Mesagerul spune:

            dle Cruceru,

            1. Motivatia asta a colindelor ar putea fi o motivatie pentru multe alte lucruri cu care, banuiesc, nu sunteti de acord. Si perioada comunista, de exemplu, incapsuleaza, asa proasa cum a fost, trairi, amintiri si sentimente. Pana la urma, ce-i viata noastra? O suma de amintiri, nu? Asa incat, ce sa facem, sa acceptam de bun orice ne face sa privim retrospectiv-nostalgic? Dar, oricum, inca nu vad legatura intre amintiri si revolta dvs contra Romtelecomului!? Sa nu-mi spuneti ca, in definitiv, Romtelecom s-a luat de bunica!

            2. „Crestinatatea” este altceva decat „crestinismul”, spuneti. Interesant! Care e diferenta dintre cele doua? Care e buna si care e rea? Va rog, dezvoltati putin.

            Banuiesc ca crestinatatea este buna, din moment ce simtiti nevoia unei reactiuni vis-a-vis de manipularea componentelor ei. Or, aici e dilema mea: ce treaba aveti dvs cu turla unei biserici ortodoxe?! Nu pricep ce va infurie asa de mult ca prapaditii de la marketing de la Romtelecom au adaptat un colind pentru a-si vinde marfa?

            3. Nu, nu va pun nimic in gura. Vroiam doar sa spun ca actiunile noastre trebuie sa aiba girul lui Dumnezeu, pe principiul „din mana Ta primim ce Iti aducem”. Daca credem ca a apara un colind, inseamna a-L apara pe Dumnezeu, ne inselam. Sau, daca credem ca trebuie sa celebram nasterea Domnului Isus, ca asa ni se pare noua bine, ei bine, pe baza principiului mai sus amintit, si asta este gresit. Ca sa nu mai spun ca a apara o turla de biserica…mi se pare, mai mult, nu doar o perfect inutila actiune, dar chiar un afront la adresa lui Dumnezeu. Pai El ne cheama la inchinarea in duh si in adevar, si noi, care spunem ca suntem copiii Lui, sarim ca arsi cand un edificiu care inseamna tocmai negarea inchinarii in duh si in adevar ar fi demolat?

            Domnule Cruceru, hai spuneti-mi, dvs glumiti, e?

            • Agnusstick spune:

              Scuzaţi-mi, rogu-vă, stupoarea, dar v-aş întreba dacă mai sunt şi alte spaţii care neagă închinarea în duh şi adevăr (de pildă o înălţime, la umbra unui copac verde, într-un crater de obuz, sub apă, la o coadă etc.). De catedrale parcă nu scria în Biblie, dar dacă totuşi turlele sunt problema, cum comentaţi arhitectura Bisericii Emanuel din Oradea? Ori poate că Maranata din Arad e cea mai sigură pentru o astfel de închinare, având doar un fel de coamă de mică amplitudine?

              • Mesagerul spune:

                Agnusstick, sunt cel putin 3 chestiuni ce trebuie luate in discutie aici:

                1. Dogmatica ortodoxa care leaga spiritualitatea de un locas de cult si de prezenta clericilor de acolo. In constiinta ortodocsilor locul de inchinare este biserica, si asa se face ca toti ortodocsii care trec pe langa o biserica isi fac cruce. De ce? Pentru ca in mintea lor este o bijectie clara intre biserica si prezenta lui Dumnezeu! Daca vrei sa te intalnesti cu Dumnezeu, spun dansii, trebuie sa vii la biserica si sa asculti ce spune preotul.

                2. in constiinta „evanghelicilor” lucrurile nu sunt chiar atat de batatorite, dar nici departe nu sunt. Biserica a devenit Casa Domnului, fiind corespondentul vechii sinagogi iudaice (chiar si formal privind, biserica imita aproape perfect sinagoga). Ba si clericii, si ei au aparut. Asadar, Biserica Emanuel din Oradea, ca multe altele, a devenit un locas de cult.

                3. Scriptura pune accent pe Adunare(ekklesia), nu pe Biserica (basilica sau basilike). Care e diferenta? Ei bine, prima se refera la comuniunea in jurul Domnului Isus (Matei 18:20) si nu este legata de vreun loc (vezi Ioan 4). Ultima se refera la locul strangerii si, din pacate, a ajuns sa fie asimilata cu locul intalnirii cu Dumnezeu. Or, repet, Adunarea inseamna comuniunea pe ce este scris (vezi 1 Ioan 1! Intelegerea acestui paragraf este cruciala in chestiunea comuniunii Dumnezeu – om, si cred ca aprofundarea lui ar lamuri multe intrebari vis-a-vis de aceasta discutie.), iar comuniunea NU este legata sau conditionata de vreun loc anume.

                Domnul Cruceru spunea ca daca o biserica ar fi demolata abuziv, dansul ar fi acolo ca sa protesteze. Ei bine, avand in vedere considerentele mai sus prezentate, eu nu pricep motivatia scripturistica a acestui gest (asa cum nu pricep motivatia gestului de a se dezabona de la Romtelecom, ca o forma de protest). Ba din contra, daca relatiile mi-ar permite, as protesta vis-a-vis de protestul dansului.🙂

              • Agnusstick spune:

                Înţeleg ce spuneţi, totuşi pendulăm între multe planuri (iată că am ajuns de la jambon la clerici!). Mi se pare forţată legătura între închinarea în duh şi adevăr, pe de-o parte, şi comuniune, pe de alta. Prima cred că are caracterul unei relaţii pure, directe, necondiţionate de timp, spaţiu sau aparat ritualic. De exemplu, sunt convins că dumneavoastră vă puteţi închina în duh şi adevăr în orice biserică, indiferent de rit şi arhitectură, şi indiferent ce se întâmplă în jurul dumneavoastră (cruci peste cruci, tămâie, solo-uri de chitară electrică şi tobe sau corul gospodinelor har-nice). E greu, dar se poate – nu e însă şi necesar. În privinţa comuniunii, cred că are multe alte sensuri cât se poate de legitime şi de vitale, în afară de cel privind concordanţa credinţei (în acest context, mai corect ar fi „credinţelor” – fără nuanţă peiorativă). Ne putem închina fără să înţelegem şi fără să cunoaştem multe lucruri, iar fără Duh şi Adevăr înţelegerea şi cunoaşterea ne sunt calpe.
                În fine, sunt convins că domnul Cruceru nu ar protesta având în vedere sensurile cu care cineva înnobilează nişte ziduri, ci pentru cu totul alte cauze. Aparent, dânsul ar dori să fie singurul care are dreptul să devalorizeze ceva, deci o fi supărat pe Romtelecom că i-a răpit prilejul unui articol care să demaşte colindele (cu Gaudeamus a fost mai rapid). Dar să urmărim şi ce şi cum valorizează, nu?

              • Agnusstick spune:

                În privinţa versetului Matei 18:20, Marius Cruceru a spus de nenumărate (de către mine) ori că nu este vorba de biserică acolo. O fi vorba despre Adunare, nu zic, şi atunci sunteţi de acord. Poate ne spune, sau poate ne dă o referinţă bibliografică.

            • Marius David spune:

              Domnule Simion Daniel (alias Mesagerul)
              1. eu mă refeream la aamintirile puternice, dulci, chestiuni cin copilărie care pot fi manipulate, dar poate că este cam mult să vorbesc despre deontologia publicităţii. Poate că măgar asta pretind. Nu amsusţintut că tot ce vine pe palierul retrospectiv-nostalgic este bun, ci că anumite lucruri nu trebuie utilizate într-un mod pervert.
              Dacă doriţi, atunci vă rog… susţineţi campania Romtelecomului, dacă tot sînteţi convins că au făcut un lucru inocent şi să terminăm o discuţie inutilă. Eu voi susţine că au făcut o scîrbă. Asta este!

              2. Nu-i vina dvs. Sînteţi destul de nou pe blogul meu, cred. De asta nu aveţi cunoştinţă de dicţionarul termenilor tehnici pe care îi foloosec, de apartul conceptual şi de faptul că de obicei sînt destul de atent la limbajul tehnic. Mi-am făcut o teză de doctorat pe chestiune. Folosesc diferirt umanitate şi omenitate etc. Creştinătatea se referă la cultura creştină.. adică la tot ce presupune prezenţa creştinilos în spaţiul public… cele 10 porunci la vedere în SUA şi altele ca acestea. Creştinismul se referă la spiritualitate. creştinătatea se dezvoltă în spaţiul public, creştinismul este o opţiune privată sau strict comunitară şi aşa putem continua dacă vă interesează.
              Sînt oamenic care au reacţionat, fără a-şi fi asumat creştinismul, la un atac asupra creştinătăţii în Statele Unite, la faptul că se atacă temeliile pe care a fost construită ţara, adicătelea vlorile creştine.

              3. Da, şi cine a pretins că îl apără pe Dumnezeu apărînd un colind. Am spus eu asta. QED şi de acii nu prea mai am ce discuta. Îmi puneţi idei şi cuvinte în gură. Adicătelea trişaţi în dialog şi nu am timp de pierdut.
              Dacă aş avea timpul în care vă scriu un ocomentariul la finalul vieţii, încă cîteva minute, l-aş preţui altfel.
              Se pare că sînteţi destul de stabil pe picioarele dvs. N-aveţi nevoie de consultanţa mea şi nici de „doftor”. Vă descurcaţi şi singur.
              Lăsaţi-mă în insuficienţa mea şi în greşeala din care mă încăpăţînez să nu ies: băieţii de la agenturili de publicitate care au fost plătiţi de Rrom-tembelecom au făcut-o lată.

              În rest vă rog să vă închinaţi în duh şi în adevăr după cum se pare că ştiţi foarte bine. Dvs. nu aveţi nevoie nici de învăţătură nici de învăţător, doriţi doar să vă admirăm consecvenţa.

              Chapeuau!

              • Mesagerul spune:

                Scrisesem un comentariul mai lung, raspunzand punctual. Dar, daca tot puneti egalitate intre crestinism si spiritualitate….am zis ca n-are rost. Chiar ca QED.

                Ok, va respect dorinta si va las in insuficienta incapatanata cu care va mandriti. Salutare!

              • Marius David spune:

                din nou faceţi exact acelaşi lucru. n-am pus egal între creştinisim şi spiritualitate. Am spus că
                1. creştinătatea se referă la cultura exterioară.
                2. creştiismul se referă la cultura interioară.
                dacă doriţi să facem o distincţie.
                creştininătatea culturală merită apărată în anumite condiţii. Bănuiesc că v-aţi apăra şcoala copilului, atunci cînd cele 10 porunci ar fi scoase abuziv de pe perete.
                dAcă nu, pentru că „e oricum o tablă şi nu este în sufletul copilului” atunci chiar că QED.
                Sîntem din două lumi diferite şi se pare că vorbim limbi diferite pentru că avem lecturi diferite.

              • Mesagerul spune:

                Putin mai sus ati spun ca „crestinismul se refera la spiritualitate”. Acum spuneti ca n-ati spus ca crestinismul = spiritualitate. Ok, intre cultura interioara si spiritualitate, in cazul unui crestin, este vreo diferenta?

                In fine, aveti dreptate, suntem din lumi diferite. Si, din aceasta perspectiva, o sa radeti daca o sa aflati ca pentru mine orice ism, inclusiv crestinismul, este din lume! Eu ma raportez, in ce priveste credinta, exclusiv la Biblie. Iar acolo eu am citit ca cel credincios este chemat la o relatie biunivoca cu o Persoana, nu cu un sistem religios, oricum s-ar numi el. Dvs. credeti ca Hristos = crestinism? Sau Hristos = relativism? Credinta = religie?

                Bun, discutia nu duce nicaieri, iar dvs ati identificat corect si de ce.
                Toate cele bune!

              • Marius David spune:

                Stimabile,
                1. „se referă” nu înseamnă =. Daca asa interpretati si biblie, la care spuneţi că vă raportaţi „exclusiv” (deşi este discutabil aspectul), atunci chiar nu avem ce continua discuţia.
                2. Da, este o diferenţă între cultură interioară şi spiritualitate, Chiar şi la acel nivel, dar dvs. continuă să vă scape nuanţele. Aici nu sîntem la desen tehnic, nici la tehnica construcţiilor de maşini.
                3. Şi „lumea” ce-i pentru dvs? Tot ce nu intră în micul dvs. dicţionar?
                4. La final aţi făcut nişte egaluri foarte „inginereşti”. Am folosit un eufemism.
                În sfîrşit…
                Domnul cu dvs.
                în afara instituţiilor (a propos, mergeţi la biserică? Şi asta este un fel de „ism”)

              • Mesagerul spune:

                Ok, ce anume compune spiritualitatea intr-un crestin? Crestinism si mai ce?

              • Marius David spune:

                Creştinism şi Citadela, dacă aşa puneţi întrebarea. V-am spus.. pot fi întrebări proaste!
                Lipsa de cultură teologică şi biblică (deşi spuneţi că pe biblie vă întemeiaţi credinţa) vă fac să puhneţi astfel de întrebări.
                Vă invit să îmi citiţi cărţile, dacă doriţi să ştiţi ce cred, ca să nu mai pierdem timpul în discuţii inutile,
                dacă nu le găsiţi în hardcopy îmi cereţi parolele.
                Eu nu voi mai pierde timpul scriind de două ori aceleaşi lucruri, iar dvs. veţi fi sigur cîştigat.

              • Pomisor spune:

                Domnul Marius:
                „Sa te fereasca Dumnezeu de omul cu o singura carte fie ea chiar si biblia.” Richard Wurmbrand

                Stia el ce stia…

              • Mesagerul spune:

                Mai EDITAT DE MODERATOR . Credinta se intemeieaza exclusiv pe Biblie, asa incat, in acest punct, eu nu fac rabat de la ea. Daca vrei discutii pe probleme, sa zic, profane, iti stau la dispozitie, in limita timpului, evident.

                In ce-l priveste pe dl. Marius, ii pun niste intrebari pentru a intelege modul dansului de gandire, nu ca mi-ar fi neclare aspectele in discutie. Asa ca…lasa emfaza asta, ca nu ti se asorteaza.

              • Marius David spune:

                Mesagerule, ca să înţelegi modul meu de gîndire, nu mă voi supune la chestionarele tale. Şi întrebările pot fi puse inteligent, vorba lui Eliade.
                dacă vrei, ia blogul meu din urmă, citeşte şi vei avea cîteva ferestre.
                „Credinţa mea este întemeiată exclusiv pe Biblie”. Bun şi a noastră pe ce este? Pe Citadela de Antoaine de Saint Exupery?

              • Pomisor spune:

                Este adevarat ca gramatica nu a fost niciodata punctul meu tare… Nu ma laud cu el si din cauza aceasta nici nu judec pe cei care le fac. Incerc sa inteleg ideile exprimate trecand peste greselile de gramatica.

              • Mesagerul spune:

                Da, v-am urmarit cu atentie retorica si de fiecare data aveti acelasi pattern: faceti niste afirmatii, urmeaza (fireste, as zice) o serie de intrebari si contraargumente (fie ele si proaste, precum spuneti), dupa care, aproape stereotipic, indicati catre teze de doctorat, catre prieteni ilustri, catre bibliografii, catre anii de pastorat(?!), catre supozitia ca partenerul de discutie e prea jos pentru a merita efortul de a aduce vreo lamurire, apelati la ironie ieftina samd. Raspunsuri pertinente…nema. Ba din contra, va dati cu stangu-n dreptul! Duceti discutia cand in cultura crestina, cand in sfera traditiilor de tot felul, cand la amintiri dulci cu bunica, cand la crestinism si crestinatate samd. Nimic consistent!

                Asadar, rationamentele dvs, din punctul meu de vedere, sunt inconsecvente, pe locuri chiar incoerente. Incercati „sa va scoati”, iar pentru aceasta nu ezitati sa apelati la strategii lipsite de onestitate si respect. Va tot clamati vrednicia si competenta in fraze de genul „frate, tu nu vezi cine sunt eu? Adica, chiar nu stii cine sunt? Nu stii ce teze de doctorat am scriu?”. Nu, nu ma intereseaza cine este dumitale, ma intereseaza argumentul dumitale. Nici nu ma intereseaza ce teze de doctorat ai dumitale, daca nu reusesti sa legi 2 fraze sa explici coerent un concept. Ca sa nu mai vorbesc ca, uneori, pentru a-i „dovedi” pe interlocutori, le imputati niste greseli gramaticale care, sa-mi fie cu iertare, abunda si in comentariile dvs.

                Sa iau blogul din urma, ziceti? Haideti, totusi, sa fim seriosi, sunt deja convins. Dar, oricum, ma asteptam de la dvs., daca tot nu argumente pertinente, macar la un mod mai onorabil de iesire dintr-o discutie.
                Sanatate!

  10. Marius David spune:

    Stimata domnişoară,
    eu nu scriu cu tastatura, nici cu pixul, nici cu stiloul, eu scriu cu maceta.
    Am încercat să vă fac să gîndiţi. Îmi pare rău că am ratat. Textul acesta are treabă în primul rînd cu neuronul, nu cu stomacul.
    Dacă tot v-aţi dus să vomitaţi, nu uitaţi să o chemaţi pe mama să vă ţină de frunte, este mai uşor şi nu vă pocnesc vinişoarele la ochi. Veţi arăta ca plînsa la „tradiţionalele colinde”. 🙂
    În rest Sărbători „terifice”!

    • Palosi Marton spune:

      Domnule Cruceru, spuneti : “Credinţa mea este întemeiată exclusiv pe Biblie”. Dar Biblia mai soune ca acea credinta care nu este sustinuta de fapte, este moarta. Articolele dvs. miros a trufie, mandrie si emana un aer de superioritate nejustificat pentru un crestin. Vorbele dvs sunt pline de dispret si ironie pentru tot ce nu seamna cu dvs. Biblia, respectiv Cuvantul lui Dumnezeu, ne porunceste sa ne iubim aproapele si chiar pe dusmanii nostri, iar dvs, in tot ce scrieti, chiar daca urmariti o cauza buna, aruncati cu gunoaie. Da, expresiile dvs. sunt gunoaie. Ce valori crestine aveti dvs. ? Talentul oratoric, zeflemia, cartile scrise, limbajul jignitor ? Nu va amagiti crezand ca in poporul lui Dumnezeu este loc de oameni ca dvs. Cautati in Scripturi referintele la intelepciune si mustrare. Veti vedea acolo cum trebuie sa reactioneze un om al lui Dumnezeu cand este mustrat. Domnul sa va cerceteze si sa va mustre !

      • Marius David spune:

        Stimate Palosi Marton,
        se poate să fie adevărat tot ce spuneți dvs.
        Dacă este așa, atunci trebuie să mă pocăiesc și să mă las schimbat. Este un mare beneficiu și o mare onoare să existe oameni ca dvs. care să mă mustre și să mă ajute să mă îndrept. Vă sînt recunoscător.
        Sper totuși ca Domnul să îmi găsească, cu toate defectele mele, loc în poporul lui, chiar și la urmă, dacă s-ar putea.
        Vă mulțumesc încă o dată pentru intervenție.
        Dumnezeu să vă binecuvînteze pentru gîndul bun de a mă ajuta.

      • Nu toate articolele. Eu incep sa vad o diferenta intre articolele mai vechi si cele mai noi. Ba chiar si intre raspunsurile la comentarii. Se pare ca Dumnezeu lucreaza in aceasta directie. Ii multumim Domnului ca lucreaza si domnului David ca se lasa modelat! Dumnezeu sa ne ajute sa ajungem asa cum ne vrea! Spre lauda Lui si binele nostru sa fie toate lucrurile!

      • Se simte deja schimbarea. Si eu simt la fel cand citesc postari mai vechi sau raspunsuri mai vechi la comentarii. Dar cititi postari mai noi si comentarii mai noi. Se pare ca inima devine de carne.
        A Domnului sa fie lauda si gloria pentru toate lucrurile bune pe care le face in noi!

  11. 2nan spune:

    Splendid.
    Iubesc maceta!
    Mai ales în astfel de stituaţii.

    p.s. mersi de articol Marius, felicitări sincere şi… la mai multe!

  12. tani spune:

    poza de mai sus e concludenta…are miros de asasinat!!!:)

  13. Teofil S spune:

    Mișto. Sper să continuați în aceeași linie. Și să abordați și alte vaci sfinte. Oricum e fără ecou. Doar nu credeți că va ajunge cu adevărat la cineva. Și, presupunând că va ajunge (să dea Dumnezeu!), la cât am cunoscut lumea evanghelică până acum, va deveni o religie refuzul brazilor și refuzul porcilor. Mulți vor vedea în asta sfințenia Crăciunului.

    În ce mă privește, am cadavru de brad, dar n-am de porc (am alte „bucăți din foste animale” – Ada Milea – în congelator). Cred că iconoclastmul, după cum ziceam într-o postare, nu are niciun orizont dacă nu e urmat de ceva consistent. Iar valoarea simbolică, transcendentă, spirituală, mântuitoare a Nașterii nu e obturată de brad și porc, ci de cataracta existentă pe ochii omului. Așa că putem face schimb de cataractă. Nu mai e bună asta cu Moșul, bradul și ignatul. E bună aiai cu non-moșul, non-bradul, non-ignatul. Mulți se vor simți mult mai bine fără brad, însă asta nu îi va ajuta să petreacă un altfel de Crăciun.

    • Marius David spune:

      Nicicum, Teofil,
      nu intenţionez să amflific mişcarea de pendul. Aceasta este o ispită pe care ai sesizat-o corect. tocmai de asta ieri am apărat colindele şi tradiţiile, gest incrimintat de tizul meu, astăzi desfiinţez alte tradiţii.
      Poate că anul viitor îmi voi lua şi eu cadavru de brad. Cine ştie, Tocmai ca să mă feresc de legalism🙂

      Nu sfinţenia Crăciunului şi nicio altă sfinţenie nu stă în ce avem şi ce nu avem.
      Noi nu avem o religie a listelor.
      Religiile listelor sînt pentru cei lipsiţi de creativitate.
      Isus ne-a chemat la a fi după chipul şi asemănarea Lui, cînd într-o zi a băut, în alta, nu. A postit şi apoi din nou a mîncat în zi de post.

      Aşa cum non-tembelizorul nu te fereşte de ispietele vederii proaste, aşa cum postul nu te fereşte de răutate şi de conflite, aşa cum ţinerea Sabatului nu te izbăveşte de orbirea profetică…

      Aşa cum spui… prin lumina vedem lumină. DAcă inima şi ochiul ne este întunecat, atunci putem să ornamentăm sau nu, tot în întuneric vom fi şi cu instalaţii cîntătoare şi fără ele.

      Am scris această postare pentru a schimba puţin unghiul şi pentru a stimula un pic gîndirea alternativă că prea ne-am obişnuit cu gustul de Crăciun în şoric. Să luăm curcan🙂

      Şi totuşi… din cînd în cînd .. un pic de schimbare parcă nu ne-ar strica.
      Eu am încercat! Merge!

  14. marcel s spune:

    …o descriere realista a craciunului in stil romanesc…,cu ocazia netaieri porcului si a neimpodobiri bradului va urez ,,men sana in corpore sana” in continuare…!

    • Marius David spune:

      mens, mentis, aceea este forma corectă,
      mens sana in corpore sano. aşa este corect. mens este la feminin, se acordă cu sana,
      corpore sano este la ablativ, acord în gen, nr şi caz.

      • george spune:

        Excelent articol!
        … totuşi: „cîteva zeci de ani „, nu? … toţi ne grăbim şi mai greşim …
        … şi iartă-ne … cum iertăm şi noi …

        • Marius David spune:

          George, fii iertat, se poate. noi am fost învăţaţi de doamna Păduraru şi de domnul Puiu, buni grămătici, că acordul în lb. română se face cu ce este mai apropiat de obicei, adicătelea cîteva zeci… şi urmează calificarea celor zeci „de ani”. Dacă faci proba în alte limbi, „de ani” se poate pune la genitiv.

          Dar… cine sînt eu? Scriu cu î din a şi nu-s de acord cu DEX-ul întotdeauna? Un rebel, domle

  15. dumnezeueateu spune:

    Wow, felicitari!
    E buna uneori cate o palma peste ochi. Nici eu nu sunt mare fan al treburilor astea, dar nici nu pot refuza bucuria altora criticand si sa fiu party pooper.

    O singura chestie obiectez: porcul nu este un animal rau daca e tratat bine.
    Ba chiar am auzit (desi nu e chiar consistent cu scepticismul meu sa fac asemenea afirmatii) ca porcii au o capacitate craniana masurata proportional cu corpul care se apropie de cea a delfinilor.
    Deci sunt fiinte inteligente, trebuie doar tratate ca atare, iar la infometare cred ca orice animal ar manca orice pare mancabil. Uneori chiar si oamenii fac asta.

    • Nu degeaba porcul a ajuns șef de trib în Ferma Animalelor🙂

      • Marius David spune:

        Nu, dragă Andrei, afirmaţia ta cumulată cu a lui DEa ar presupune că în Fermă, imagine a comunismului, ar fi promovaţi „băieţii deştepţi”. Asta nu s-a întîmplat decît în capitalism.
        comunismul a fost în mare măsură o tiranie a proştilor.

    • Marius David spune:

      da, mulţumesc, Dea, dar am făcut-o fără plăcere.

      Mie îmi face cîteodată plăcere să stric petrecania altora, dacă bucuria-i proastă, deci, în acest caz, stricătorul de petrecere.

      Da, aşa am auzit şi eu, că porcul ar fi foarte deştept. Chiar mai deştept decît maimuţa.
      În cazul acesta, dacă aş fi evoluţioinist, l-aş promova pe scara evoluţiei mai sus.
      De fapt, despre unii sînt ispitit deja să cred că ar fi evoluat din porc. 🙂
      Maimuţa este exclusă. Ea este măcar funny🙂

  16. paul spune:

    Genul acesta de limbaj folosit in acest text cred că e cel care poate distruge cu uşurinţă dorinţa pe care autorul o poate avea cu privire la felul in care cititorii se schimbă in urma lecturii. Este, după părerea mea, un limbaj prea de Talk Shaw, asemănător cu cel din emisiunile de stiri, asemănător celui folosit de ziaristul care tot timpul pare supărat C T P…. Eu cred că un astfel de limbaj face atât de rău ţării şi creştinilor azi. Cred că acest limbaj colorat – folosit de Becali, oamenii de stiri, parlamentari, şi chiar de oameni de cultură deplasează accentul de la ce spune omul la cum spune omul. ce părere aveţi dvs. (păstor) Marius David Cruceru?

    • Filip spune:

      Sa vorbim mieros toti, ca asa „se cade” intre frati… dar glasul mieros nu prea merge cu rastrurnarea meselor, nu?

    • Marius David spune:

      draga Paul,
      1. nu la fiecare text autorul are aceleaşi dorinţe. S-ar putea să îmi imputaţi dorinţe care n-au existat. S-ar putea să nu fi dorit să schimb pe nimeni. Cu siguranţă textul meu nu este ecologist, asta pot spune.
      2. Se scrie Talk Show. Emisiunile de ştiri sînt altceva. Nu le confundaţi. CTP-ul uneori are idei şi uneori are şi motive să fie supărat pe bune.
      3. V-aş provoca neapărat să îmi daţi exemple de limbaj becălesc. Dacă nu găsiţi, v-aş ruga să vă cereţi scuze. Este un limbaj care vi se pare dur? Nici măcar atît nu este.
      4. Să nu exagerăm.. acest limbaj face rău „ţării”.
      Ţării noastre nu are ce rău să-i facă, că înjură de cruci, cristoşi şi anafură. Aşa că staţi liniştit. Aici este limbaj de pension.

      Deci, găsiţi exemple sau aştept scuzele dvs.

  17. Pingback: Crăciunul între două cadavre şi “Fie ca… “ de Marius Cruceru « Timişoara Evanghelică

  18. Pingback: Craciunul si crestinismul | Blog 137

  19. samuel spune:

    Dur nene dur……dar adevarat ma sunat tatabaseara si ….au vazut ce a scris Marius…..da tata am vazut eu de cand va zic asta.Bun se misca lucrurile.

  20. fiul spune:

    comentarii demne de oameni lipsiti de educatie,oare se cred ceea ce vor sa fie sau…mai bine nu dau curs unor polemici care nu-mi fac bine,ii bucura pe acesti indivizi care numai ei stiu cine-I Dumnezeu si numai ei IL cunosc cu adevarat…..La multi ani!

    • Marius David spune:

      stimabile, să spuneţi „oameni lipsiţi de educaţie” după ce învăţaţi unde se pune virgula şi spaţiul şi după ce învăţaţi să vă exprimaţi coerent şi corect, adicătelea mă refeream la regimul complementului direct şi indirect faţă de verb.
      Aţi nimerit prost, domnule, aici.
      Da, s-ar putea să aveţi dreptate, unii chiar Îl cunosc mai bine ca alţii. Ce să-i facem, viaţă nedreaptă, Dumnezeu „nedrept” de se descoperă numai unora… Asta-i! Democraţia e o minciună! La mulţi ani!

  21. Denis spune:

    fr. Marius, daca tot aveti dorinta aceasta de a scoate in evidenta adevarata celebrare a nasterii Mantuitorului nostru si cat de mult s-a denaturat adevarata celebrare fata de acum muti ani in urma..cand stra-strabunicii nosotri o „celebrau”, de ce nu va duceti si sa transmiteti mesajul acesta bisericilor prin viu grai? cred ca asa au ocazia sa auda mai multi despre adevarata „celebrare”. De ce ne este mai usor sa ne exprimam in scris? Ne este frica de comentariile si de privirile aruncate de cei din jur, in urma mesajului transmis?

  22. Marius David spune:

    Stimabile Alin Marincus,

    1. Aici este voie cu ironii, dar de calitate şi care dovedesc simţul umorului, deci inteligenţă. Ironiile ieftine de genul Vadim Tudor le păstraţi pentru bloguri care practică asemenea derapaje stilistice.

    2. S-ar putea să aveţi dreptate. Nu se va scrie în istorie, dar s-ar putea ca unii chiar să fi fost luminaţi de unele dintre textele publicate aici. Poate că nu de acesta, dar cine ştie? Oricum, cînd am pornit blogul în 2006, nici prin cap nu mi-a trecut că mă va citi altcineva decît vreo doi trei prieteni apropiaţi şi mai înţelepţi ca mine, care oricum nu aveau nevoie de lumina mea.

    3. Aversiunea pe care o simţiţi nu este deloc motivată de cîntecul îngerilor, ci de prostiile pe care tocmai le văd şi le citesc. un exemplu, micul dvs. comentariu. Aş spune la fel: „cîtă răutate la cineva care cere bunătate!”.
    Dacă doriţi să vedeţi de unde-mi vine indignarea… citiţi-vă urările tocmai sosite

    Românul e inimă largă. Primeşte un sms de felicitare şi face forward la ce-i gata scris spre toată agenda telefonică.gata.A bifat datoria.
    Titluri previzibile de predică: Pruncul a crescut mare, Nu sufocaţi pruncul, Cel mai mare cadou etc.
    cam astea mă irită pe mine.
    dacă dvs. nu sînteţi aşa simţitoriu… asta este.

    4. S-ar putea ca nu de fiecare Crăciun să avem nevoie de acelaşi roz-bombon pe care probabil l-aţi obişnuit. Dacă aveţi nevoie de lumină, căldură şi felicitări cîntătoare, căutaţi în altă parte. Se găsesc. Ah, am uitat. SE găsesc şi felicitări de-alea la care cînd începe să cînte … ninge cu pixeli albi.

    5. Despre spume… ştergeţi-vă în partea dreaptă. Colţ cu obrazul.

    • Marius David spune:

      stimabile Alin Marincus,
      1. nu-i dovadă de curaj să încasezi flegme. Nu sînt dator şi nu v-aţi calificat în niciun fel să îmi administraţi mie sfaturi.
      2. dacă veţi urmări puţin discuţiile, veţi observa că nu am „cete de lăudători” şi numai ovaţionatori. Prostul gust şi proasta creştere sînt amendate, nu le confundaţi cu schimbul de idei. Dacă veţi observa, Teofil Stanciu nu a fost de acord cu mine, am schimbat idei, nu epitete şi ironii ieftine de doi bani. Dacă puteţi mai mult decît atît, arătaţi. Dacă nu, există opţiuni.
      3. Da, vă rog schimbaţi programul. Deocamdată aici avem cadavre. Prunci bucălaţi, îngeraşi, pănglicuţe şi felicitări siropoase găsiţi în altă parte.
      Avea dreptate Dan C. Mihăilescu, sîntem un neam receptor, feminin, emasculat.
      Pa, dragă!

  23. Cipri Moldovan spune:

    Putin pe langa celelalte comentarii, referitor la originea „lerului”, mi se pare ca Samuil Micu, in incercarile sale de demonstra originea romanilor in latini, spunea ca e o dovada a latinitatii poporului roman, „lerul” facand referire la imparatul Aurelian: „Ler, ler, Aurel” era refrenul folosit in colinde la inceputul secolului XIX. nu sunt foarte sigur, va trebui sa verific, dar asta abia dupa vacanta.

  24. Cantemir spune:

    Nici taiatul porcului nu mai e ce-a fost…
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/20/taierea-porcului-la-romani/
    …si nici umblatul cu colinda:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/23/romania-in-10-colinde/
    Va doresc, cu toate astea, s-aveti parte de-un Craciun fericit!

  25. viorica spune:

    Fr Marius de mult timp ma gindesc la felul, cum noi crestini sarbatorim nasterea Mantuitorului .. De brad anul acesta m-am lipsit nu il mai vreau ,nu ca nu imi place ,arata frumos .Dar nu asta inseamna semnificatia Craciunului . Nu am taiat porc dar am facut carnati si caltabos .O sa scap si de corvoada asta curind .Multumesc ca mi-ati intarit convingerea .Craciun fericit fara brad si porcine !

    • Marius David spune:

      Viorica, asta nu înseamnă că un Crăciun fără brad şi fără porcine va fi neapărat mai spiritual, poate că mai sănătos şi mai ecologic, da. Asta îi spuneam şi lui Teofil. O religie a listelor nu ne face mai buni.
      În fond nici musulmanii nu mănîncă porc, asta nu înseamă că au adevărul.
      Evreii, nici ei, dar încă îşi aşteaptă un Mesiah,
      Yoghinii n-ar omorî o gladiolă şi…. sînt doar un pic mai sănătoşi.

      • viorica spune:

        Pe mine m-a descurajat de a mai impodobit bradul ,prin faptul ca sant convins ,nu este crestinesc .Te duci la chinezii vezi aceleasi podoabe plus dragonul ,serbeaza anul nou,te duci la evrei la fel aceleasi zorzoane ..Vreau sa fiu mai buna decit musulmani,evrei sau Yoghinii.Da, vreau sa fiu mai spirituala .

  26. Pingback: Ghid pentru sărbătorirea Crăciunului « Cu drezina

    • Marius David spune:

      draga Teofil, după cum cred că ai văzut răspunsul opţiunea mea nu este pentruo listă de vreun fel sau altul, ci pentru CREATIVITATE în sărbătorirre şi schimbarea din cînd în cînd a modului în care petrecem, poate chiar locaţia, atmosfera, totul împănat cu lectura pasajelor specifice.

  27. Daniel spune:

    excelent articol….o mica precizare totusi, l`ai uitat pe mosul cu barba alba imbracat in rosu sau mai nou in albastru:))

  28. Daniel spune:

    As avea inca o precizare…scuze daca ocup spatiul blogului,dar mi s-a parut o idee interesanta.In cazul in care doriti sa nu impodobiti un brad natural,se poate inlocui cu un bradut odorizant de masina asa cum a facut Emil Boc…cititi articolul de mai jos.

    Reporterii veniţi în această dimineaţă pentru a-i lua un interviu lui Emil Boc pe tema prăbuşirii monedei euro au avut surpriza să-l găsească pe premier cocoţat pe o scară, împodobind un brăduţ parfumat de maşină. “E acelaşi de anul trecut”, s-a scuzat Boc, “na, e criză şi nici n-avea rost să-mi iau unul mai mare, că mă uitam cu binoclul la steaua din vârf”.

    Mai în glumă, mai în serios, premierul le-a povestit reporterilor cum şi-a luat falnicul conifer în 2010. “Era chiar în Ajun, l-am luat dintr-o benzinărie, era ultimul. M-am dat mare şi am crezut că pot să-l car singur, dar până la urmă a trebuit să-l sun pe Videanu să vină să mi-l ducă la el în buzunar până acasă. Globurile le-am cumpărat de la o librărie şi ca să nu-mi rup spatele cu ele le-am dat de-a dura la vale până acasă.”

    “La anul îl schimb, că şi-a pierdut mirosul”, a mai declarat Boc. “În plus, mă cam şi enervează că tot timpul trebuie să caut ceva mare prin casă, gen cutie de chibrituri, pe care să mă sui ca să ajung în vârf. Mai cad de la înălţime, îmi rup, Doamne fereşte, gâtul şi cine şi-ar dori una ca asta?“ a încheiat Boc.

    Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

  29. Agnusstick spune:

    S-o ticăloşît lumea… Răutatea şi cinismul cristic au coborât dinspre porumbei spre porci, dinspre schimbători spre înfulecători, dinspre Templu spre piaţă (Ἀγορά)…

    • Marius David spune:

      eh, nici măcar cinici ca Domnul nu putem fi, a fost model în toate, inclusiv în cinism şi ironie

    • Agnusstick spune:

      Deci varianta de deconstrucţie à la Alin Cristea e rea şi pentru că nu e destul de răutăcios-cinic-creativă, după ce că încearcă să răstoarne tarabele ucenicilor plini de râvnă?
      WWJD? Întrebarea are aici sensul de „cum Ar reacţiona la deconstrucţiile avântate”, şi răspunsul pare trivial: ar pune biciul pe promotorii uneia dintre variante, chiar şi de Hanuka. E greu de deosebit râvna de agresivitatea (ne)creativă.

      • Marius David spune:

        stimate Agnusstick, mie îmi scapă motivul pentru care sînt comparat cu Alin Cristea, el are limbaj dur, eu am idei dure, ceea ce în sine poate fi o diferenţă care să ne scoată din aceeaşi oală. Cam asta-i, dacă îmi permiţi şi probabil ai observat deja că la mine agresivitatea nu este o permanenţă. Clubul scatofililor este în altă parte.

      • Agnusstick spune:

        Te rog să mă ierţi, Marius (nu în spiritul Crăciunului, nu te enerva). Trebuia să mă abţin. Poate reuşim altă dată să schimbăm idei despre deconstrucţia cristică. Nu te-am comparat direct, ci pe amândoi (şi pe mine) cu Isus Cristos – ca să zic aşa, tu ai început compararea asta, care nu cred ar trebui să ne mulţumească vreodată. În rest, nu cred că girafa ar trebui să se simtă jignită că o comparăm cu porcul şi o găsim tot mamifer ungulat. E doar un cazan mai mare, nu o oală. Mă gândeam care dintre fericiri ţi se potriveşte cel mai mult, şi am găsit cel puţin două: inima curată şi sărăcia cu Duhul. Nu e ironie, vrei mai mult Duh în toate cele. Sărbători pe placul tău!

        • elisa spune:

          Citi vor mai mult Duh in toate cele astazi, cind sunt atitia porci si atita bradet.🙂
          Extraordinar de tare s-au stricat toate.
          A ramas mai nevinovat bietul porc pina la urma, decit noi adormitii si pofticiosii.
          Ma uitam in biserica la mortul-bradut impodobit cu culori albastru -vinetiu;
          pina anul asta a fost in rosu strident, obositor si enervant.
          Acum si-a schimbat lookul crezind ca poate ne mai ciupeste de obraji.
          Penibila aratare intro Casa de Rugaciune.
          In fata ochilor tuturor linga Cor.
          De ce nu li se ia brevetul de pastor celor care ne momesc cu asemenea aratari?
          Pentru cine l-or fi facut?
          Domnul l-o fi vazut?

        • Marius David spune:

          draga Agnusstick, despre deconstrucţia cristică am scris în ultima mea carte. Spune-mi dacă vrei parola şi rezolvăm. Acolo am dezvoltat.
          Mulţumesc de urări.
          da, să ştii.. chiar am avut sărbători pe placul meu. Inclusiv cu porc🙂

          • Agnusstick spune:

            Ăsta e un trailăr de frilăr stivănsonian cu care mă lupt de ceva vreme: în răcoarea zorilor, aşezat la biroul ideal, în ciripit de păsărele estompat prin termopane, Marius Cruceru îşi scrie cărţile; iar după ce răsare luna şi încep să se zburătăcească liliecii, Cruciatul Marius îşi strangulează pe îndelete blogul…

          • Agnusstick spune:

            Nu ştiu dacă nu cumva relevanţa e mai importantă în ultimele zile decât deconstrucţia cristică. Citez din Marius David Cruceru („Şi voi, care sînteţi răi … fiţi desăvîrşiţi
            ca Tatăl!”, pag. 240; Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010):

            „Relevanţa creştină nu poate fi imaginată în afara agresiunii, conflictului şi alungării. Toate aceste trei imagini sînt agresive. Noi spunem că lumea ne agresează, ne păgînizează, dar dacă ne uităm bine la ce vrea să ne comunice Domnul, toate aceste trei imagini presupun agresivitatea prin sacrificiu. Sarea alungă sîngele pentru că se dizolvă, sacrificîndu-se, dar îl alungă. Lumina alungă întunericul, consumînd uleiul, dar îl alungă prin prezenţă. Cetatea pe un munte poate fi cucerită, dar este acolo pentru război, pentru descurajarea atacatorilor. Sarea se trece, uleiul se arde, soldaţii din cetate mor, dar aceasta este soluţia pentru sînge, întuneric şi război. Sarea alungă sîngele, lumina alungă întunericul şi cetatea alungă duşmanii. Biserica trebuie să se sacrifice. Nu va trece neobservată. Trebuie să îşi recapete vizibilitatea, paradoxal, prin ascundere, prin recăpătarea misterului. Nu va fi uitată şi necăutată. Biserica trebuie să devină agresivă. Din păcate, mai ales în ultima jumătate de secol, vocea Bisericii a devenit tot mai timidă, şi braţele ei către lume tot mai slabe. Întinde mîna pentru strîngeri oficiale după semnări de protocoale şi prea puţin pentru ajutorare în sacrificiu sau pentru a ridica steagul împotrivirii.
            Evenimente politice, legi, chestiuni publice la care Biserica ar fi trebuit să glăsuiască s-au defilat fără a fi împiedicate de nici un strigăt de împotrivire. Biserica creştină nu şi-a abandonat numai rolul de profet, ci şi pe acela de împotrivitor faţă de păcat, de potrivnic al răului. Biserica va deveni din nou relevantă în sensul etimologic al cuvîntului, adică va fi din nou audibilă şi vizibilă, greu de ocolit şi greu de ignorat, dacă va ataca, renunţînd la exilul de dincolo de zidurile catedralelor.”

            • Marius David spune:

              Exact! OED!
              dar nu scoate din context.
              eu definesc relevanţa tocmai invers d ecum este defintă de „relevanţi”.
              Agresiune, alungare, conflict, .. asta-i relevanţa cristică, adică deconstruirea nicicum zidirea în dreptul manifestărilor publice aşa cum le ştim azi în biserică.

            • Agnusstick spune:

              Citatul rămâne vârât în context până la plăsele, nici vorbă să se întrevadă vreo zidire pe placul agenturilor de publicitate creştinoide. Dar mi se pare că se mai poate discuta pe marginea cărţii şi a ideilor din ea pe care le pui în practică. Am să recitesc, dar deocamdată văd o fractură între primele capitole şi Cărbunii Eulaliei. Cel puţin nu simt o continuitate naturală. Între deconstrucţia cristică, fantastic analizată în primele capitole, şi tema relevanţei pare să fie o crevasă insuficient de convingător umplută. Dar, în spiritul Crăciunului, să mă opresc totuşi…

  30. lacradl spune:

    permisiune sa-l postez on my facebook wall???!!!???

  31. marcel s spune:

    … totusi eu o sa tai porcul…rog toate persoanele pe care, mai mult sau mai putin ,le am agresat, intristat prin comenturile mele sa ma ierte…!

  32. guitarschizofrenic spune:

    villancido de navidad – barrios mangore intepretare Antigoni Goni (cea mai frumoasa interpretare data piesei, parerea mea!
    interesant ca navidad „suna” mai bine decat craciun, zic eu.

    • Marius David spune:

      cu adevărat foarte clară interpretare.
      Mulţumim!

    • Swan spune:

      *villancico (greseala apare chiar in titlul clipului)
      Navidad… suna bine. Sa vezi cum arata!🙂 Macar nu are sorici. Are solzi, carcase, carapace sau cum s-o mai numi acoperamantul vietuitoarelor din mare.🙂

      • Pomisor spune:

        🙂 Crusta (homar), cochilie (scoici), tepii (arici) in continuarea listei (fara carcasa care nu prea am intalnit-o)…

      • guitarschizofrenic spune:

        de fapt e villancido! asa e si pe discul (extraordinar inregistrat la naxos cu chitara romanillos din poza) asa apare si pe partitura lui Barrios, compozitorul piesei. din cate am inteles villancido este un diminutiv de la villancico… sau o alta forma mai veche. Barrios Mangore 1885 – 1944 a fost paraguaian. in rest, nu stiu despre ce vorbim…solzi carapace etc.
        eu ma gandeam la feliz navidad?

        • Swan spune:

          Nu voi intra in polemica. Daca asa se spunea inainte de sec. XV nu stiu. Nu mi se intind pana acolo cunostintele. Cert e ca din sec XV incoace se numeste villancico (si e destul de diminutivat ca sa mai fie inca). In plus, ar putea sa fie vreun cuvant din guaraní (desi ma indoiesc), si din nou recunosc ca nu mi se intind pana acolo cunostintele. Eu una as inclina spre o greseala de tipar, dar daca tu crezi ca ce e pe disc e infailibil… eu nu am nimic impotriva. Numai bine!

          • Swan spune:

            PS: Mai e varianta regionalismului, si aici iar nu ma bag. Limba spaniola vorbita in afara Peninsulei Iberice are ciudateniile ei. Maine la biserica voi intreba pe cineva din zona.

          • guitarschizofrenic spune:

            da, cand gresesc recunosc. pe integrala Barrios mangore – Phelippe Lemaigre scrie villancico si daca verific discul cu russell si cel cu williams cred ca e la fel, nu le am acu la indemana. cei de la naxos au cele mai bune inregistrari cu chitara clasica, dar sunt si ei oameni si mai gresesc!

  33. Ionut spune:

    Genial textul, pot sa-l public pe facebook-ul meu, o sa dau si sursa.

  34. Lucian spune:

    Una rece, una calda. Da. Mesajul este actual. Gluma de la sfarsit arata spiritul romanesc, care rade de toate si de toti… Oamenii nu vor lua in serios chestia cu cadavrele… vor trai la fel si la anul si la cati ani vor mai trai… daca nu vine Judecata pana atunci.
    Pana vine Judecata, sa ne judecam noi insine sa nu fim judecati odata cu lumea…
    Daca traim ca lumea, vom ramane cu lumea si adio rapire… cerul il pierdem…
    Am ajuns idolatri, dumnezeul multora este pantecele, cum spune bine Apostolul.
    Traim lepadarea de credinta si multi s-au lepadat de mult dar nu isi dau seama. Dependenta de traditiile stramosesti si conformarea dupa chipul lumii ne-a luat viata… Am ajuns lumesti si fara simturi, ca niste cadavre – pentru ca am consumat lucrurile lumii.

  35. Cristi Bradu spune:

    Oridecîte ori, ordinea priorităților va fi cea descrisă mai sus,rezultatul va fi același, îmbuibare și ratarea semnificației sărbătorii. De altă parte, atunci cînd facem din sărbătoare o prioritate, cu gînd și dorință de a ne apropia de Domnul, masa care urmează cred că poate fi urmată de mîncăruri grase, pentrucă „bucuria Domnului, va fi tăria noastră” vezi Neemia 8.
    PS. soția mea susține că nu- i chiar rău cu Bradu.

    • Cristi, tu ai văzut ce faţă de îmbuibat avea Spurgeon? 🙂
      Cînd aveam 67 kg făceam numai prostii. De cînd m-am întors la Cristos am ajuns la 110, fără să pierd nicio semnificaţie, dimpotrivă. Despre cea de Crăciun, ce să mai vorbim.
      Aştept din partea ta o relaţie matematică între numărul de calorii şi sfinţenie. Sau, de ce trebuie să mănînc salam cu soia pe ziar şi nu să cînt un colind, frămîntînd aluatul proaspăt? Nevasta mea, cînd face mîncare- şi face!- e veselă şi cîntă de-ale noastre, de la biserică. Îi ia timp, dar aşa face ea bucurie rudelor, prietenilor… Fără muncă nu iese nimic bun, nici dacă mături strada.
      Femeile sunt, în general, bune gospodine. La amvon nu le lăsăm, că e păcat de moarte. La bucătărie nu, că ne îmbuibă şi, vorba lui Lucian, ratăm răpirea. Cruciada asta împotriva sarmalelor are o aromă de misoginism🙂
      Pentru cei care vor să fie cu adevărat sfinţi, să ştie că se poate tăia o bucată de maţ de om pe viu şi nevoile scad.
      Pentru cei interesaţi de disecţia şi prepararea animalului pomenit de Marius, recomand, din spirit de frondă, Gastronomicele lui Păstorel Teodoreanu🙂

    • Marius David spune:

      Corect, Bradule!🙂
      Salută-i pe toţi din jurul tău.
      NE este dor de voi şi ne rugăm pentru voi. Stai drept cu toată coloana ta de brad!

  36. Cristi B spune:

    răsvancristian,
    eu nu vorbeam de relații ci de priorități, între sfințenie și calorii, între Împărăția Cerurilor și toate celelalte lucruri și între pocăința cu hohote de plîns a evreilor întorși din robie și sărbătoarea corturilor care a durat 8 zile. În rest fiecare cu fața lui.

  37. elisa spune:

    Citeam undeva:
    bradul de Craciun e un pom mort, impodobit cu roade moarte .🙂

  38. michael spune:

    „unde e bradul???” aproape se rasti la mine un musafir. nu stia unde sa`mi plaseze cadoul. l`am indrumat intelegator spre o pereche de papuci. nu mai sunt atat de sigur ca va mai veni si la anul, chit ca am incercat sa motivez absenta bradului invocand niscaiva argumente scripturale, culturale samd. si uite asa absenta traditiilor te poate vaduvi de cadouri si prieteni!

  39. elisa spune:

    Locuiesc la et.4;
    la etajul 3 statea un brad inalt frumos pe jos.
    Mi-ar fi placut sa am o creanga cu miros de brad in casa;
    am luat un cutit, era seara de 25 deja, si m-am dus sa tai o creanga de jos.
    Trecuse 24, 25; apoi m-am razgindit.
    Azi vad pe vecinul care imi spune: puteati sa-l luati tot;
    ca l-am aruncat si asa.
    Ce jalnic mi s-a parut pt el Craciunul;
    baietelul de cls a 1 a s-a dus la mama in vacanta; bradutul fusese pt el.
    Tatal era singur si trist; tare trista poveste.
    Il cheama Remus, are nevoie de Dumnezeu;
    poate cineva are indemnul sa se roage pt el.

  40. Socrate spune:

    Citirea acestui articol poate creea o anumită confuzie în mintea cititorului. Cu siguranţă e o critică a pervertirii Crăciunului şi, în esenţă, este o critică bine întemeiată. Împodobirea bradului nu are nimic a face cu creştinismul originar iar folosirea Crăciunului ca prilej (sau pretext) de a nu îmbuiba este iar un act cu totul străin de spiritul creştinismului. Sunt de acord şi cu faptul că ar trebui să fim mult mai grijulii cu natura şi să avem în vedere faptul că tăierea brazilor în acest scop este un adevărat masacru.
    Să explic totuşi de unde apare confuzia mea. În această critică se lasă de înţeles unele aspecte foarte discutabile. Oare numai cu ocazia sărbatoriri (sau celebrarării) Crăciunului preparatele din porc şi brazii tăiaţi sunt mortăciuni sau oricând altcândva? Şi oare un pui tăiat (că doar nu o să-l mâncăm de viu) sau orice animal sacrificat pentru carne nu este tot mortăciune? Sau numai porcului i se potriveşte acest epitet? Sau cum ar fi ca atunci când soţul îi aduce soţiei un buchet de flori aceasta să-l acuze că îi oferă mortăciuni? Dar dacă eu, de Crăciun aş mânca piure de cartofi, acesta nu e tot o mâncare făcută din mortăciuni?
    Aşa cum este scris, articolul pare a reprezenta punctul de vedere al unui creştin care în acelaşi timp asociază credinţa creştină cu vegetarianismul şi cu ecologismul. Din răspunsurile pe care le-aţi dat dumneavoastră la comentarii am înţeles că nu sunteţi vegetarian şi că nu suţineţi ideea că a fi creştin implică a fi vegetarian.
    E oare numai părerea mea sau acest articol a fost scris cu intentia de a şoca? Nu cred că aceasta intenţie în sine este greşită. Uneori astfel de şocuri sunt necesare. E bine totuşi să nu uităm că nu trebuie să facem un scop în sine din a şoca. Cred, domnule Marius Cruceru, că se pot spune lucrurile în mod şocant, dacă este cazul, dar având totuşi mai multă grijă ca ceea ce spunem să nu conducă spre alte extreme sau concluzii eronate.

    • Marius David spune:

      Stimate Socrate, eu am fosarte mare încredere în capacităţile hermenutice ale cititorilor mei.
      Se parecă majoritatea a înţeles despre ce este vorba.
      Cei care mă citest mai demult ştiu că nu sînt nici ecologist şi nici vegan.
      Am precizat chiar în articol că am mîncat carne de porc şi voi mai mînca.
      Pentru confuziile dvs. sînteţi unicul responsabil.

      Spunerea lucrurilor într-un modd şocant? Acesta este odihnă şi tratament! DAcă vă şochează un astfel de articol, atunci sigur nu prea aveţi ce citi la mine pe blog

  41. BeniO spune:

    Care este etimologia lerului si a linului ? Se apropie Craciunul si sunt foarte sigur ca cei din cor ma vor intreba de ce iar cantari cu „lerui ler”

  42. BenO spune:

    Vroiam sa va amintesc ca inca astept un raspuns cu privire la intrebarea de mai sus,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s