Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
e clar însă că ‘pastori’ capitaliști o duc cu mult mai bine… e.g. https://nypost.com/2021/12/17/kenneth-copeland-wealthiest-us-pastor-lives-on-7m-tax-free-estate/
after all, „Jesus is Lord”!
Dumnezeu să îi ierte!
Frate Marius, pentru mine sunteți o binecuvântare. Mulțumesc pentru fiecare cuvant pe care l-ati spus si m-a incurajat. Nu am crescut cu parintii, desi i-am cunoascut, pur si simplu, nu m-au vrut. Nu stiu ce inseamna o imbratisare de mama sau tata ( am 45 de ani..) dar IUBESC EU in special oamenii in varsta si cei loviti de soarta( lucrez de buna voie si cu mare drag in azil de batrani, desi as putea face altceva). Domnul sa va intareasca si sa va mangaie inima pentru trecut, prezent si viitor…și sa va intareasca in lucrarea care o faceti ca si Capelan, nu e ușoară dar aduce o mare rasplatire. Fiți binecuvântat cu intreaga familie si va doresc sarbatori binecuvantate.Cu respect si dragoste in Hristos Emanuela Tschürtz.
Stimata Emanuela Estera, vă mulțumesc pentru cuvintele de încurajare. Este extraordinar ce faceți pentru cei în vîrstă. Prima mea vizită într-un azil de bătrîni din anul 1 de facultate a fost un șoc. Atunci am îmbătrînit cu 10 ani. Oh, cîtă nevoie este de persoane ca dumneavoastră, care să facă această lucrare!
Multumesc pt aceasta nota personala din istoria vietii dvs. Richard Wurmbrand obisnuia sa isi marturiseasca public unele din greselile lui cand erau de față informatori, in speranta ca le ar putea atinge umanitatea. Bunicul sotiei, un fost lucrator activ in distribuirea de Biblii din Bucovina are o vorba „întâi suntem oameni si apoi ce reuseste Domnul cu noi”. Va apreciez pt ceea ce sunteti si pt autenticitatea dvs, nu cred ca este o alta cale mai eficienta in a da „ștafeta” mai departe. Fiti binecuvantat impreuna cu familia si lucrarea dvs in Noul An !
Vă mulțumim pentru cuvintele de încurajare!