ilele trecute discutam cu niște prieteni despre cum va fi Crăciunul și în acest an. Restrîns, restricționat? Vom colinda? Vom sta în case? Vom liturghisi on-line? Ce vom mînca? Cîți vom mînca la aceeași masă? CÎT vom mînca?

Românul găsește o soluție. De Crăciunul și Revelionul trecut conaționalii noștri au fost în stare să parcheze mașinile și la cîte trei străzi distanță de casele gazdelor, ca să nu bată la ochi, au venit pe jos, au tras perdelele la geamuri și în complicitate cu vecinii, care și ei erau în aceeași situație, au ospătat împreună. Toți și mult! Dar a mai și rămas…

Dacă trebuie să căutăm ceva la care ne pricepem ca români, atunci găsim repede: la petreceri, chermeze și chefuri. Nu avem instinctul sărbătorii, dar avem obiceiuri strașnice la Paște și Crăciun. Masa trebuie să fie îmbelșugată. Gospodinele sînt rușinate dacă sînt doar trei feluri pe masă. Antreurile pot hrăni un regiment, felul principal curge în cascade de supe, borșuri și ciorbe. Răciturile, salata beuf și pîrjoalele se strecoară printre celelalte. Cozonacii, cornulețele, prăjiturile pun capac și toate sînt udate din belșug cu tot felul de ”sucuri”, vinuri și tării. N-a fost să nu fie cumva. Pînă și înainte de 1989, în ciuda rațiilor și sărăciei lucii, mesele de sărbători ne erau îmbelșugate. Și după toate astea, un potop de bunătăți care rămîn și sînt adesea aruncate.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI