Bicicletele au jucat un rol, pe care puțini îl cunosc, atît în primul război mondial, dar mai ales în al doilea.

Zilele trecute, încercînd să îmi fac ordine prin ”garajul” de biciclete, am dat peste Condorul unui prieten. Îmi este dat în custodie o vreme, ca să mă bucur de senzațiile unice pe care le ai pedalînd numai pe o asemenea ”fiară”. Senzația este unică.

Iată Condorul meu un Condor M05, Swiss MilitarVelo, restaurat de meșterul Zsolt Vass Klein, bicicletă de care m-am despărțit cu greu numai ca să îmi achiziționez o alta care m-a ajutat să parcurg distanțele de peste 100 de km, atunci cînd m-am apucat de cursele în scop caritabil. Nu aș fi putut să alerg pe Condorul care cîntărea aproape 25 de km echipată astfel. Vitusul, bicicleta schimbată cu aceasta (care acum a trecut de 8500 de km chiar în seara asta!) are 12,5 kg și atunci cînd are apa pe ea.

Această mașinărie era din 1938. Deci a făcut războiul. Am căutat piese pentru ea și am găsit cu mare greutate. Mai ales cauciucurile. Erau un sistem și o măsură care nu se mai găsește.

Ce mașini! Ce mecanică! Ce structuri de oțel și părți în mișcare, demne de exactitatea unui ceas elvețian.

Să mă ierte Dumnezeu că am iubit acest obiect prea mult! Poate că de aceea l-am dat, ca să nu practic idolatria prin lăcomie de avere.

Iată AICI un articol extrem de interesant despre bicicletele războaielor.