Astăzi se împlinesc 40 de ani de la cutremurul din 1977. Țin minte perfect seara aceea. Totdeauna cînd mănînc pîrjoale (chiftele) îmi aduc aminte de cutremur. Asta făceam atunci. Mîncam pîrjoale pe un pat și am văzut cum încep să sară cărțile din bibliotecă, cum se mișca dulapul spre ușă, auzeam cum totul huruia.

sursa Historia.ro

Am auzit că imediat, la cîteva zile după cutremur, Ceaușescu a împușcat cîțiva ingineri și arhitecți. Nu știu dacă este adevărat. Le-a pus în cîrcă prăbușirea clădirilor din București.

Am rudenii și prieteni care lucrează în construcții. Mulți sînt tentați să emigreze. Îi înțeleg perfect. Sînt prețuiți cu totul altfel în alte țări.

Astăzi #REZIST pentru meseriașii pricepuți, care valorează cît greutatea lor în aur. Greu găsești oameni care să lucreze cu responsabilitate, cu pricepere, cu seriozitate și creativitate. Bravo lor! Să dea Dumnezeu să avem o țară ca afară și să fiți prețuiți ca afară!.

Astăzi #REZIST pentru arhitecții deștepți și destupați la minte, cu imaginație și care desenează lucruri care încrucișează ochii constructorilor care refuză realizarea minunățiilor din pricina confortului mental. Sper să nu plece și să ne lase în case anoste, în cutii care omoară spiritul.

Astăzi #REZIST pentru cei care își asumă responsabilitatea realizării spațiilor noastre de locuit și lucrat, constructorii, ingineri, maiștri și diriginți de șantier. Ei se luptă cu un sistem birocratic aproape imposibil, cu autorizații, planuri, proiecte, avize, ridicîndu-ne edificiile din pămînt pînă la ultima țiglă.

Astăzi #REZIST pentru o țară în care să se construiască altfel. Sînt sătul de clădiri care emană prostul gust și proasta proiectare și execuție. Mă rog pentru o țară împodobită cu structuri care să ne arate inteligența și creativitatea specific românească, pe care atît o lăudăm.